La prima oră a dimineții am știut că afară este frig pentru că centrala era pornită. Termostatul pe care-l are a hotărât asta pentru că gradele din casă au scăzut sub limita specificată pe el. Așadar, caloriferele erau calde, geamurile aburite așa că ne-am pregătit corespunzător atmosferei de afară.
Un început frumos, o zi de toamnă care corespundea perfect descrierilor binecunoscute atunci când nu e ploaie.
Pentru a putea pleca cu mașina a trebuit să dau jos stratul de gheață de pe parbriz și atunci am realizat că am făcut asta și ieri, dar atunci la bordul mașinii nu am văzut decât zero grade în comparație cu minusul de acum.
Întâmplarea dimineții a fost aceea a prezenței unui stol numeros de grauri care a executat o coregrafie complicată pe care am urmărit-o cu mare interes și bucurie.
S-au odihnit, de câteva ori, într-un mesteacăn și un salcâm din fața blocului, în urma lor rămânând un covor de frunze uscate.
După ce au plecat zgomotoasele înaripate, am dat nas în nas cu pisica, una dintre cele aciuate în fața blocului, cea care nu are un ochi, probabil pierdut în urma unei lupte. E așa de prietenoasă și blândă că ți-e mai mare dragul să stai în prezența ei. O hrănesc de câte ori am ocazia, cu mare bucurie!
Am intrat în casă lăsând soarele să se ridice sus pe cer, spre încântarea tuturor. De-am rămâne sănătoși să ne putem bucura de spectacolul naturii, fiecare din ograda proprie.
