Moda machetelor date ca temă pentru acasă a luat un mare avânt, asta nefiind un lucru rău. Dar părinții au încă un motiv de frământare pentru că mulți dintre ei nu au timpul necesar pentru a-l aloca acestei activități iar o parte nu au abilitățile necesare pentru a ajuta la confecționarea lor.
Eu vorbesc din postura unei persoane care adoră această îndeletnicire și care încercă să aducă în fața părinților partea bună a ceea ce aduce confecționarea ei. Tocmai de aceea, propunerea mea este aceea de a participa la meșterirea ei, eu aducându-le elementele ce trebuie vopsite și îmbinate. Și, de multe ori, activitatea prinde atât pe părinte cât și pe copil.
Un exemplu a fost acela a unui proiect la istorie, de clasa a V-a, atunci când școlarul trebuia să facă macheta unei piramide ori zigurat. Am pregătit toate materialele necesare și le-am trimis către școlărelul de departe.
A existat acolo și vopsea și pensoane și tot ce trebuia pentru a te apuca de el. Rezultatul final a fost unul pe măsură, iar timpul de calitate petrecut de părinte și copil a reprezentat marele câștig.
Un alt proiect a fost acela ce avea ca cerință „confecționarea” unei povești. Și aici finalul a fost unul fericit pentru toată lumea.
A fost și o cerință pentru o hartă a României cu formele de relief, iar aici cel mic a avut de atașat toate stegulețele care să arate cum anume se numește muntele, podișul ori câmpia respectivă. Ea va fi completată, atunci când va veni rândul și de ape, fluviu orașe ori ce anume va mai cere doamna învățătoare.
Mi-am adus aminte și de un proiect, tot pentru istorie, acolo unde s-a vorbit despre mitologia greacă. Și ce proiect!
Și uite cum am reușit să mă fac utilă și pentru copiii care nu sunt ai mei, dar de care mă bucur cu adevărat. E foarte importantă chiar dacă e de foarte scurtă durată. Sănătoși să fim să mai putem face!
