A plecat vara și căldura odată cu ea

E puțin trecut de ora 6:00. Întuneric, frig, umezeală.

De ce mi-e cel mai groază, nu scap. A trecut vara, și simt asta din plin.
Luca se pregătește să plece la pescuit. A promis și vrea să se țină de promisiune. Îl asist să-și ia cele necesare pentru a nu simți frigul, pe care oricum îl percepe diferit față de mine.
Pleacă, îmbrăcat ca de toamnă, cu mămăliga în mână și cu alte câteva acareturi. Printre ele, evident, undițele.
N-aș merge pentru nimic… dar pentru nimic n-aș pleca pe malul bălții acum, însă înțeleg pasiuni și hobby-uri pentru că și eu am.
Și le respect așa cum am pretenția să fie și ale mele respectate.
Mă cuibăresc din nou în pat. Mi-am tras un hanorac pe mine și mă gândesc că trebuie să schimb pledul cu unul mai gros. Nu-mi mai aduce confortul dorit, e prea subțire.
Îmi trece prin minte să mă ridic și să mă ocup de pagina revistei, pentru că azi eu am grijă de ea, dar e prea frig.
Mă uit pe telefon să văd ce a mai apărut, dacă mai are cineva nevoie de mine.
Renunț, după două alunecări de deget. E prea multă lumină pentru mine la ora asta.
Îmi afund fața în pernă și constat că e prea multă. Față, nu pernă. Cade într-un fel care nu-mi place.
Mă doare burta și am o stare de disconfort accentuată de frig.
Nu-mi place frigul ăsta și basta! Am încercat în fel și chip, dar pe măsură ce îmbătrânesc e și mai greu să-l suport, că de înțeles nu am reușit niciodată.
Trec anii, urmează o perioadă aiurea plină de neputințe. La început mai mici, apoi mai mari. Îmi doresc să nu fie exagerat de mari, până la dependență.
Băieții îmi tot spun că vor fi alături de mine mereu, însă eu știu cum e cu alăturea asta. Aduce cu ea multe pe care nu știu dacă voi fi capabilă să le suport.
Închid ochii și mă gândesc la vară, la căldura ei, și la lucrurile pozitive pe care le aduce.
Amintirile nu mi le poate lua nimeni și e bine. E chiar bine.
Cred că cel mai indicat ar fi să-mi fac un ceai. Și așa voi face.

(sursa foto: http://cupcakestudio.blogspot.com)