Petrecerea pentru adolescenți, o provocare

În fiecare an am căutat să ofer copiilor mei, de ziua lor, petreceri ca pentru ei, cu meniu, activități, dar mai ales atmosferă pe măsură. Nu judec pe nimeni pentru alegerile pe care le face, pentru că nu am datele necesare pentru a emite judecăți de valoare, dar știu că pentru copilul meu, petrecerea cea mai reușită este deocamdată acasă. Luca, fiind născut în toiul iernii, nu poate face petrecerea în aer liber, așa cum se poate realiza la Răzvan, iar acest fapt m-a determinat să caut alte variante. Pentru că nu consider că a sosit momentul potrivit pentru o petrecere la restaurant, am optat, până acum, pentru petreceri organizate acasă, în cadrul cărora am alternat masa cu activitățile recreative. Am făcut de-a lungul timpului tot soiul de activități, de la crafturi la bricolaje, iar ele au fost foarte apreciate de copiii prezenți. Cine crede că nu sunt captivați de meșterit, se înșală,  în ziua de astăzi părinții având tot mai puțin timp de alocat propriilor copii din varii motive pe care nu doresc a le analiza eu.

Așadar, pentru că Luca a ajuns la 13 ani, organizarea petrecerii a reprezentat pentru mine o provocare, deoarece copiii la această vârstă sunt mai capricioși și greu de mulțumit. Am căutat mult, am cumpănit, îndelung și am am ales, într-un final, ceea ce voi descrie mai jos, poate veți fi puși în această situație și nu veți ști cum să procedați.

Începutul de zi a fost unul frumos, cu un cer albastru și cu grade peste zero, ceea ce arăta promițător pentru starea de spirit.

În jurul prânzului am aranjat masa pentru că la ora 13:00 urmau să vină invitații.

  

După ce aperitivul a fost consumat, cu mențiunea că roșioarele și bucățelele de brânză au mai rămas, am trecut la prima activitate, aceea a unui craft. Am ales să ofer copiilor mai multe mesaje motivaționale pe care să le cuprindă, după ce vor fi desenate, într-un craft. Singuri au ales cum să-l facă și ce materiale să folosească.

Materialele necesare realizării acestui  craft sunt:
– mesaje motivaționale printate pe carton alb (l-am pus doar pe cel ales de Luca, nu cred că întâmplător a fost acela, dar am atașat un fișier în care găsiți mai multe variante)

Mesaje motivaționale

– canvas 180X240
– benzi de mătase de diferite modele
– hârtie gofrată
– hârtie decorativă pentru crafturi
– ștrasuri, mărgele, paiete, perle, nasturi
– ciucuri de mătase
– pixuri cu gel
– bandă dublu adezivă

Am făcut eu un model de probă pentru a le putea arăta copiilor un exemplu, dar ce au realizat ei a fost mult mai frumos. De fiecare dată sunt mirată și bucuroasă de ingeniozitatea și creativitatea lor.

Au fost necesare câteva zeci de minute bune până au terminat, dar a fost un prilej minunat de a vorbi în timpul meșterelii. Copiii sunt preocupați de tot soiul de subiecte pe care acasă nu au cu cine le discuta, ori au o jenă în a le aborda, dar așa, în timp ce mâinile-ți merg, și rostirile parcă sunt altfel. Mai jos veți vedea că am dreptate, imaginile stând mărturie.

Ilinca

Mădălina

Alexandra

Damian

Leo

Luca

Sebi

După ce toată lumea a terminat, am trecut la felul principal, el fiind alcătuit din cartofi gratinați și crochete din piept de pui, cu semințe de dovleac și susan, toate coapte la cuptor așa eliminând uleiul. Am oferit copiilor și mai multe sortimente de bânză (raclete cu usturoi, ardei, piper) și nu au refuzat. Cartofii fiind fierbinți, abia scoși din cuptor, au topit brânză dându-le un gust delicios. Iami! Nu a rămas nimic în nici o farfurie, iar pe mine  m-a bucurat asta pentru că am știut că am ales inspirat.

Am trecut la joacă, și pentru ce a urmat, am pregătit materialele înainte de Anul Nou, pentru că exista posibilitatea să nu găsesc „ingredientele”. De la Jumbo am luat următoarele:
– 100 pahare de carton de unică folosință
– 20 pahare de plastic, mai solide
– 2 seturi cu mingi de ping-pong (12 buc)
– 2 seturi de mingi de tenis de câmp (6 buc)
– 2 perechi de ciorapi cu chilot pentru 9 -10 ani
– 5 bastonașe acadea sub formă de cârjă (vechiul ciubuc al copilăriei mele)
– 1 ghirlandă pentru brad (mai subțire și mai solidă)

Și am început joaca. Prima provocare a fost aceea ca dintr-un set de 10 pahare, cel cu „gura” roșie, primul fiind, să fie mutat până ajunge din nou în această poziție, mutând fiecare pahar pe rând. Nu știu cum să explic mai bine, dar dacă vedeți clipul, sigur veți înțelege la ce mă refer.

Apoi a venit rândul clădirii paharelor, iar asta nu au putut face toți deodată, ci pe rând. Aici am intrat și eu în jocul lor, la propriu.

Au dorit să le clădească pe toate 100, iar ce a ieșit le-a mers la suflet. Mare bucurie realizată cu lucruri mărunte.

A urmat jocul în care cele cinci pahare – în care am pus câte o găletușă pentru a nu se răsturna dacă e nimerit – din fața lor trebuiau să „primească” o mingiuță. Lucrul acesta nu se realiza aruncând mingea de ping-pong direct în pahar ci ricoșând din masă.

Mare competiție și multe încercări. Nu mai știu care a fost scorul final, dar nici nu a mai contat.

Proba următoare; multe râsete a stârnit, dar și broboane de sudoare. S-a reușit un timp de 13 secunde, ceea ce nu e puțin lucru.

Au dorit să încerce de mai multe ori fiecare, pentru că timpul tot scădea dacă exersau.
Ce a urmat a fost mai ușor, adică timp de tras sufletul. Pe un fir de beteală mai subțire, dar mai rezistent, copiii trebuiau să agațe bastonașele de acadea. Pare foarte simplu, la prima vedere, dar nu e chiar așa. Zău!

Transferul pom-pom-urilor din castron în farfurie, folosind o linguriță și aceea mânuită cu gura nu cu mâna, a încheiat seria de jocuri.

A venit rândul tortului, și pentru că sărbătoritul nu a dorit tort cu cacao și cremă de unt ci cu multe fructe, am venit în întâmpinarea dorinței lui. Și invitații au apreciat gustul acestui dulce.

Toată distracția a ținut câteva ore care nu știu cum și când au trecut. Doresc să le mulțumesc și eu invitaților pentru cadourile oferite, atât de frumoase și interesante. Abia aștept să citim cărțile primite în dar!

Un singur regret am: pregătisem o fișă provocare la lectură, dar din grabă și neatenție, am uitat să o dau invitaților. Voi face eu cumva să ajungă la copii și în format fizic, pentru că în format electronic le-am trimis-o deja.

Ce spuneți, vă băgați la așa provocare?

Târziu în noapte m-am dus și eu la culcare, încântată de bucuria copilului și de îmbrățișările pe care le-am primit de mai multe ori în zi, atunci când considera el că m-am străduit foarte tare pentru reușita petrecerii lui. O petrecere care a fost și a mea, dar nu am mărturisit. 🙂

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: