Nu mai știu de când n-am mai reușit să adun puțin peste o mie de pași într-o zi. Ieri a fost una dintre acele zile care par mai lungi decât ar trebui, pline până la refuz de lucruri de făcut și gânduri care nu se mai așază. Iar după o […]
Arhive lunare: octombrie 2025
Povestea zilei:Grupa Buburuzelor era astăzi ca o grădină plină de rod! Pe mese, prin coșuri și chiar pe tablă, se înghesuiau legume de toate felurile — morcovi zâmbăreți, roșii rușinoase, conopide pufoase și o țelină cu aer serios de doamnă mare.Ca să dăm sens acestei bogății, am adus în scenă […]
Uneori nu e nevoie de vorbe. Corpul înțelege primul. Pielea are o memorie a ei — mai fidelă decât mintea, mai blândă decât rațiunea. Ea ține minte atingeri, nuanțe de temperatură, tresăriri, distanțe. Știe exact unde s-a oprit o mână când dragostea era nouă și cum s-a schimbat atingerea după […]
Există un fel de muzică pe care doar casele o știu. Nu vine de la radio, nici din difuzoare — e un amestec de zgomote banale: o tigaie care sfârâie, un capac care cade, o ușă de frigider care se închide prea tare. Și undeva, printre ele, două respirații care […]
Noaptea are urechi. Le ține aproape de perne, de piele, de pieptul celuilalt. Uneori adoarme cu ele lipite de respirația ta — acel suflu ritmic care spune fără cuvinte că ești viu, aici, lângă mine. La început, respirația ta mi se părea o mică invazie. Prea aproape, prea reală. Cineva […]
Există o formă tandră de intimitate care nu se vede în poze și nu se povestește la cafea. E aceea care se strecoară printre gesturile stângace și sunetele corpului, între mirosuri omenești și ticuri fără mască. În spatele ușilor închise, acolo unde iubirea nu mai are nevoie de machiaj, se […]
Astăzi, pe la patru fără douăzeci, am schimbat rutina de duminică pe o porție zdravănă de râs. Am fost la film cu prietena mea, Ana — și nu orice film, ci „Vecina”, cea cu Mircea Popa (alias Mircea Bravo), cu Lenuța din Chinteni — bunica neînfricată și savuroasă, cu Bogdan […]
În sfârșit, a ieșit soarele. Bine, un soare timid, printre rafale de vânt nărăvaș și aer rece, dar e soare. Iar eu, după o zi plină, m-am întors acasă, cu gândul că o să mă odihnesc un pic. Doar că nu pot. Nu pot să mă desprind cu totul de […]
Povestea zilei:Vineri dimineață. Cu sacoșa plină de culori și mirosuri din piață, am intrat în lumea Buburuzelor. Pepeni mici, numai buni de murat, mere lucioase, pere zâmbitoare, prune rotunde, struguri dulci și — mare noroc! — cătină aurie, proaspătă, ca razele de soare de toamnă. Copiii încă nu se întorseseră […]
Uneori, cele mai simple zile — cele în care nu se întâmplă nimic spectaculos — ajung să ne arate cât de mult ne schimbăm fără să ne dăm seama. O vreme mohorâtă, o vizită la oftalmolog, un gând despre frig, o mică panică legată de un bilet de avion. Fragmente […]
Acu’ doi ani, tot pe 8 octombrie, la ora șase dimineața, telefonul a sunat și viața s-a împărțit în „înainte” și „după”.Mi s-a spus că ai plecat. Atât.Două zile — atât a durat totul. Pe 6 ai făcut accidentul vascular, la prânz ai intrat în comă, iar pe 8 ai […]