Activități educative copii – Bâlciul nostru… dar nu cel de toate zilele

DSC_9406

De când mă știu, de Sfântul Ilie la Fălticeni vine bâlciul. Nu pot spune că am participat an de an, pentru că viața m-a dus încolo și-ncoace și pe 20 iulie, nu eram acasă, dar nu pot să nu-mi amintesc trăirile de copil, din acea perioadă.

Atâta forfotă, atâta culoare, atâta agitație nu era specifică acelor vremuri, precum astăzi, când zi de zi, vezi puderii de tot soiul: de mașini, de oameni, de prost gust, de câte și mai câte.

Bâlciul de odinioară s-a pierdut în negura timpurilor. Acel bâlci în care forfota era dată de meșteșugari iscusiți, de oameni care ofereau celor mari și mici, gustoasele halvițe și cocosei de zahar, căluți din turtă dulce și vată de zahăr dar și jucariile din lemn și poșetele din burete. Nu era musai să ai bani, pentru că se puteau face schimburi  de mărfuri, iar aceasta era din plin. Orice doreai să cumperi, acolo găseai!

Nimic nu a mai rămas din acele vremuri pentru că totul a fost învăluit într-un  kitsch-ul care s-a instalat vertiginos şi parcă ireversibil.

 Dincolo de vânzarea mărfurilor de care avea trebuinţă fiecare gospodar în bătătura sa era bucuria socializării, un prilej de a-şi etala o realizare sau alta în faţa neamurilor sau a consătenilor curioşi.

Bălciurile și iarmaroacele sunt vechi de sute de ani și ele încă mai reprezintă un prilej de bucurie și de distracție. E drept că tradițiile au fost înlocuite, însă bucuria nu a pierit!
Vorbeam cu părinții mei, care-mi povestea că erau oameni care strângeau bani tot anul pentru a putea merge la bâlciul de pe 20 iulie. Atunci oamenii își puneau cele mai frumoase straie pentru a sărbători așa cum se cuvine. Și eu îmi aduc aminte că mergeam cu toată familia, iar noi, copiii, eram foarte fericiți de acestă ieșire. Nu am uitat gustul ciubucului așa cum nu am uitat iujul și căiuții.

DSC_9404 DSC_9411 DSC_9413

Am reușit să mergem și anul acesta, însoțiți doar de Luca, el fiind doritorul acestei deplasări. Am reușit să ne strecurăm între două partide de ploaie, pentru că nici vremea nu mai este așa, ca pe vremea copilăriei mele. Atunci, trăgea o ploaie zdravănă de Sfântul Ilie și … gata! Acum, plouă și de trei ori pe zi.

Pentru că Bogdan nu se poate da în mașinăriile de la bâlci, eu sunt aceea care trebuie să fie însoțitorul copilului, iar odată cu trecerea timpului , trebuie să accept că nici eu nu mai pot suporta unele din aceste ,,distracții”. Vreau să spun că dacă în parașute a mai fost cum a mai fost, aici reușind fără mari probleme să ne bucurăm de priveliște, a existat o mașinăriei care ne-a înnebunit cu totul.

DSC_9409DSC_9410

Aceasta, după un star relativ prietenos, a început să execute niște nișcări atât de rapide, că numai datorită forței centrifuce nu am sărit cine știe pe unde. Luca nici nu a putut deschide ochii iar eu, am reușit să mențin o stare de calm pe toată perioada acestei ,, distracții”. Oricum am trăit niște senzații extrem de ciudate, cu atât mai mult atunci când am aflat că soțul meu nici nu ne-a putut privi în timp ce ne învârteam!

DSC_9415 DSC_9417

După ce ne-am revenit, Luca a mai dorit o partidă de senzații tari, dar am optat de această dată pentru ceva mai domestic. Și am fost nevoiți să alegem tot o învârtitoare, pentru că aferta din bâlci era destul de limitată, celelalte mașinării prezente neputând fi utilizate de copii de vârsta lui Luca.

Și pentru că era o mămică ce nu avea cu cine să lase copilul mic, pentru a se putea învârti cu fetița mai mare, am fost noi de acord să ne însoțească. Luca i-a povestit Mariei( pentru că așa se numea frumoasa fetiță) experiența trăită cu câteva minute în urmă.

DSC_9419 DSC_9420 DSC_9421

Am plecat luând cu noi celebra vată de bât, dar updatat și aceasta, adică având aromă de fructe de pădure 🙂

DSC_9422

Închei cu un citat din Ion Luca Caragiale, care face o tablă de materii a pitorescului târg de Moşi, publicată în „Moftul român”, la 18 mai 1901:

Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţii – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hârdaie – bone – doici – trăsuri – muzici – artifiţii – fotografii la minut – comedii – tombole – „Moftul român” nr. 8 – oale – steaguri – flaşnete – îngheţată de vanilie – fleici – stambă – căni – pelin – căluşei – scrânciob – „cele din urmă invenţii care era şi la expoziţia americană” – pinteni – biciclete – cai – vite – jandarmi – basmale – telegrafişti – nepoate – mătuşi – ţaţe – neni – unchi – veri – văduve – orfani – portretul ţarului – „Moartea vânătorului” – prescuri – măcelari – grâu – cofeturi pentru colivă – beţivi – căciuli – cojoace – căpestre – boi – hârâitori – Prima societate de bazalt şi teracotă – „Stella” – sticle – fân – cercuri – doage – buţi – plăpumi – saltele – perne – flori – scaune – paturi – mese – beteală – oglinzi – cercei – inele – ibrice – turci (…)”.

„Criză teribilă, monşer!”

Oare s-a schimbat ceva?

 

Machete didactice – Dupa… 19 ani. La multi ani, Razvan!

Iata ca au trecut 19 ani!

In luna mai spuneam ca, nu imi vine sa cred ca au trecut 12 ani si atunci ma refeream la cei 12 ani de scoala ai primului meu copil, ai primului meu baiat.

Ziua de astazi este una festiva pentru mine si familia mea, pentru cei apropiati si dragi noua, pentru ca astazi este aniversarea lui Razvan.

Copil dorit!

Copil iubit!

Copil deosebit!

Razvan reprezinta fiul pe care doreste sa-l aiba orice mama. A fost un bebelus vesel si dragalas, un bebelus ce a crescut, asa cum scrie la carte. A devenit mai apoi un copil mic activ si curios, foarte sentimental si inclinat spre studiu. Pasiunea lui pentru zei si mitologie a debutat foarte de timpuriu, inainte de-a intra in scoala. A inceput sa studieze o limba straina cand nu avea inca 4 ani, asa cum in aceeasi perioada a venit in contact si cu clapele pianului.

Scoala a fost o placere pentru mine, in postura de parinte, pentru ca Razvan a fost pe parcursul tuturor anilor, un elev studios, care nu a creat nici un fel de probleme.

img057 

Toate sedintele la care am participat au constituit un prilej de bucurie si mandrie, pentru ca nu am avut parte de remarci negative sau de situatii stanjenitoare. Oricat am vrea sa spunem ca nu prea conteaza aceste lucruri, fiecare stie in adancul sufletului, ca nu are dreptate!

Razvan a avut parte de profesori adevarati, de oameni care au venit in intampinarea dorintei lui de a cunoaste, de a sti mai mult. Dar poate mai mult ca orice, acest copil a avut parte de dascali care au har si chemare, care stau la catedra vertical si maiestuos.

A inceput cu o invatatoare tanara si ambitioasa si a terminat cu o diriginta sfatoasa, calma si calda.

Tuturor doresc sa le multumesc pentru amprenta pe care si-au pus-o asupra copilului meu si pentru ca au demonstrat ca nu totul este pierdut in ceea ce priveste invatamantul romanesc.

Poate o componenta importanta a activitatii lui pana acum, a fost aceea a frecventarii diferitor asociatii de voluntariat, de participare la activitati de informare si prevenire a consumului de alcool si droguri, de ajutorare a copiilor oropsiti. Iar aceste indeletniciri, pe langa partea informativa au avut si o latura de recreere. Acolo, la aceste intalniri, Razvan a avut posibilitatea sa exerseze cum trebuie sa socializezi cu oameni pe care nu-i cunosti, cum te poti adapta la medii straine si cum poti transforma toate acestea in lucruri folositoare pentru mai tarziu.

Sunt convinsa ca toate acestea adunate vor fi de ajutor in drumul pe care el se pregateste sa-l parcurga, acela al studentiei.

Si studentia aceasta va aduce un concept diferit in vietile noastre, pentru ca ea se va desfasura pe alte meleaguri, in Anglia, unde Razvan, dupa o munca sustinuta, a intrat. University of Essex va fi caminul lui pentru urmatorii 4 ani si stiu ca nu vor fi probleme in ceea ce priveste convietuirea pe meleaguri straine. Razvan a mai trait franturi de viata printre straini si nu au constituit nici o problema. Oricum, pentru mine cred ca schimbarea va fi foarte mare, pentru ca in ciuda libertatii pe care eu i-am oferit-o acestui copil, libertate pe care el a inteles-o corect si constructiv, faptul ca nu ne vom vedea fizic( pentru ca acum putem tine o legatura virtuala) va fi o componenta noua a relatiei noastre.

Doresc sa-ti multumesc pentru faptul ca ai ales sa vii in viata mea si pentru ca eu sunt cea care iti sunt mama! Conform teoriei lui Luca ,, copiii aleg parintii si nu invers!”.

Imi doresc sa cred ca legatura emotionala pe care am stabilit-o,  sa fie cea mai adanc inradacinata din viata lui si ea sa reprezinte o stare de siguranta si bine. Stiu ca de multe ori, pentru ca o mama sa gaseasca raspunsul corect, trebuie sa se chinuiasca sa-si separe propriile consideratii emotionale de cele ale fiului ei. Dar daca noi doi am ajuns la faza in care lucrurile s-au aranjat pe un fagas ce ne asigura amandurora un confort, poate ca Dumnezeu nu va schimba asta!

Vreau sa stii ca nimic nu ma enerveaza la tine! Te iubesc asa cum esti: cu toanele tale, cu dragalaseniile tale, cu curiozitatile tale si cu tot ceea ce tine de persoana ta!

Iti doresc tot binele de care ai nevoie!

La multi ani! Razvanu’ meu cel pretios <3

Activități educative copii – Hoinărind printre copaci. Astăzi despre Smochin

DSC_9327

Demersul nostru arboricol a continuat și asta pentru că este aproape imposibil să faci abstracție de acești minunați locuitori ai planetei care au de oferit atâtea povești minunate.

Sau adunat deja câțiva ani de când avem posibilitatea să studiem un smochin deoarece fratele meu are în curte un asemenea exemplar. Nu a ajuns la stadiul de copac, dar este minunat: are crengi viguroase, frunze cu formă inedită iar fructele sunt de-a dreptul delicioase!

Aminteam atunci cand am scris despre Gradina unde se gasesc fructele finalului de alfabet cum ne-am întalnit noi, eu si Luca, cu smochina prospătă și ce mult ne-a placut!

DSC_9241 DSC_9242 DSC_9243

Precum se vede in imaginile de mai sus, smochinul mai are puțin și începe să se coacă. Vreau să spun că sunt ramuri pe care se găsesc și câte douăzeci de fructe, asta în condițiile în care acest specimen este la stadiul de pui.

În a doua jumătate a lunii august sunt bune de consumat iar noi consideram gustul lor extrem de rafinat. Dacă nu ați încercat până acum o smochină proaspătă, nu vă feriți! Poate veți avea surpriza descoperirii unei senzații plăcute!

Basmele pădurii reprezinta o modalitate foarte frumoasă de-a afla poveștile unora dintre arborii pe care la noi nu-i prea întâlnești. Atunci când am vorbit despre castan, am relatat mai în amănunt despre Basmele padurii, și dacă nu ați lecturat-o încă nu este târziu. O găsiți la oferta pe elefant.ro.

Basmele padurii - Rina Singh, Helen Cann

Luca a citit-o așa cum știe el, învârtindu-se în jurul cărții și purtând-o cu el peste tot. Cu timpul acest mod de-a lectura se va mai așeza, pentru mine acum fiind mai importantă lectura în sine și nu modul în care are ea loc.

DSC_9322DSC_9325DSC_9328DSC_9329

Luca citeste povestea Smochinului – video

Având posibilitatea sa-l studiem pe viu, povestea acestui copăcel s-a potrivit mănușă. Am mai folosit frunzele lui atunci când am confecționat brelocul ierbar.

Smochinul este un copac vesnic verde si are crengile viguroase, ce se intind spre cer. Fructele sale au forma de inima si pot ajunge pana la cinci centimetri, iar seva smochinului este alba si laptoasa. Frunzele anumitor specii de smochin sunt folosite pentru a trata raceli si probleme ale ochilor. Este cunoscut ca arborele vindecator.

DSC_9331 DSC_9332 DSC_9334 DSC_9335 DSC_9336 DSC_9337 DSC_9339DSC_9338

Pentru a afla despre smochin si alte notiuni, am apelat la Atlasul botanic de la Editura Didactica si Pedagogica dar si la Atlasul Botanic de la Editura Steaua nordului.

De aici am aflat ca exista mai multe tipuri de fructe( fructe simple, fructe carnoase, fructe false, fructe multiple etc) iar Luca a auzit pentru prima data de sicona, aceasta fiind denumirea fructului la smochin. Au fost lecturi simple, fara a intra in amanunte, doar sau auzit aceste denumiri si pe alocuri s-a comentat si s-a intrebat : ce-ar fi daca?

A urmat fisa de lectura, unde Luca a transcris un fragment din poveste, pentru ca mai apoi sa facem cateva exercitii la limba romana, exercitii ce au necesitat folosirea dictionarului.

DSC_9331DSC_9343DSC_9344

La final am facut un craf, reprezentand o frunza de scochin dar si un fruct, acest material fiind confectionat din fir de bumbac colorat. Tehnica am povestit-o atunci cand am confectionat frunza de castan. Am in gand o modalitate in care sa adun aceste lucrari, dar inca mai trebuiesc confectionate cateva.

DSC_9323smochin frunza ata (1)

smochin frunza ata (2)

Abia aștept să gust aceste delicioase fructe! Vă poftim cu drag, alături de noi!

Activități educative copii – Am meșterit și noi din scoici. Până la urmă am reușit să ne zugrăvim în variantă marină

DSC_9372

Chestia cu marea și cu scoicile ne înnebunește de plăcere! Nu pot să afirm că am găleți sau saci de scoici dar vreo câteva cutii bunicele se găsesc. Am tot meșterit vrute și nevrute! Coliere și brățări nu a confecționat și asta pentru că ai mei băieți nu poartă. Eu, pentru mine nu am avut timp 🙁

DSC_9322

În anii în care ne-am delectat simțurile pe malul mării am reușit să acumulăm un bagaj de trăiri și senzații ce nu cred că îl vom uita niciodată. Atât eu cât și băieții mei! Cu Luca am abordat aceste teme în fel și chip.

Am pictat scoici și Luca și-a făcut propriul acvariu și se poate vedea aici cum am lucrat.

Am vorbit despre ciclul de viață al broaștei țestoase marine, iar în craftul făcut am folosit scoici.

În toiul iernii, într-o zi geroasă de ianuarie, ne-am reamintit despre căluțul de mare și despre ce tătic deosebit este el.

Iar ocazii au mai fost!

De această dată, cu bagajul plin de scoici și melci proaspeți am dorit să facem un craft, care să ne mai ostoiască dorul de mare de care suferim 🙂

Știu că abia ne-am întors dar… ăștia suntem noi!

Am deschis cutiile și marea ne-a învăluit, scoicile ne-au șoptit, nisipul ne-a mângâiat atât de familiar, pielea! Iar rovocarea lansată de Valerica pe blogul ei a venit cum nu se putea mai bine.

Iată ce a ieșit după ce am meșterit ceva. Am folosit pentru prima dată Fimo, iar asta a fost pentru că am dorit ca lucrarea noastră să fie cât mai trainică.

DSC_9348 DSC_9349 DSC_9352 DSC_9358

Luca a modelat ce a dorit iar aici a vrut musai să existe mai multe culori. Pe măsură ce înainta cu lucrarea, denumirile se schimbau și ele. Într-un final a ieșit un turn multicolor, tapetat cu tot soiul de melci, scoici chiar și un cleștișor de crab. A primit denumirea de Turnul Babel marin.

DSC_9365 DSC_9366 DSC_9367 DSC_9359

Cât despre mine, am optat pentru un cor. Un cor al familiei noastre, noi fiind reprezentați de niște melci. Am de multă vreme ideea asta în cap și ca orice idee care se culcușește vreme îndelungată, variantele se adună atât de mult încât atunci când vine vremea să capete consistență, nu știi pe care să o alegi. Dar noi, fiind mai muzicali de felul nostru, am optat pentru acest cor, în care fiecare are rolul lui.

Inportant este că reușim să formăm un tot și să încăpem toți pe aceeași… scoică!

DSC_9355 DSC_9356 DSC_9361DSC_9364

Așadar ăștia suntem noi, în variantă cu… sidef!

DSC_9371 DSC_9373

Machete didactice – Reduceri de preț la machetele didactice. La 2 machete comandate a treia este GRATIS!

img853

E vară! E cald! E vacanță!

Toată lumea profită din plin  de această stare de relache total. Dar… traiul bun nu ține mult 🙁

Drept pentru care, cu gândul la grădiniță și la școala ce mâine – poimâine bate la ușă, am socotit de cuviință că o promoție nu ar strica nimănui. Nici mie, nici celor care cred în utilitatea materialelor didactice făcute de mine.

Așadar, iată cum sună oferta mea: la două machete cumpărate, cea de-a treia este GRATIS. Prețul eliminat va fi cel care este mai mic. Dumneavoastră vă veți hotărâ care sunt modelele care vă fac cu ochiul, ce dimensiune doriți ca să aibă iar eu vă comunic prețul. Modelul poate fi unul deja existent în postările mele sau, dacă doriți, puteți să-mi transmiteți imaginea agreată pentru a fi transformată în machetă.

Machetele pot avea ce temă doriți: de toamnă sau iarnă, pentru științe sau geografie, pentru matematică sau limba română sau mai știu eu ce subiect vă pasionează.

Oferta este valabilă până la pe 31 iulie, iar comenzile primite până atunci vor beneficia de ea. Și am o rugăminte: să dați un share acestui articol, poate mai sunt persoane care doresc machete de acest gen.

Pentru mai multe modele, puteți răsfoi paginile acestui blog. Cine știe ce idee vă mai vine!

Vă aștept cu interes, drag și seriozitate!

Idei pentru mamici – Edmundo – o alternativa pentru un altfel de inceput de drum

DSC_9290

Am avut minunata ocazie, ca datorita reusitei lui Razvan, sa particip alaturi de el la conferinta Edmundo.

 EDMUNDO este un serviciu ce apartine de Grupul EDUCATIVA si ofera tinerilor romani informatii, consiliere si asistenta pentru admiterea la institutii de invatamant superior din Europa, SUA si Canada. In activitatea noastra ne bazam pe cunostinte despre sistemele educationale internationale, o larga retea de contacte cu universitati internationale, legaturile cu tineri romani studenti si absolventi de studii internationale, si experienta in implementarea a numeroase proiecte pentru tineri. Printre aceste proiecte se numara si RIUF – Romanian International University Fair si RIMME – Romanian International Master & MBA Exhibition.

Pot spune ca in ciuda faptului ca nu era pentru prima data cand participam la conferinte tinute in sali minunate si in medii la fel, aceasta a fost deosebita de toate celelalte.

Si stiu si de ce. Pentru ca participam in calitate de parinte!

Nu va inchipuiti ce freamat!

Nu va inchipuiti cate emotii!

Nu va inchipuiti cate vise pluteau in aer si cata nerabdare!

Emotia se regasea deopotriva si in randul parintilor cat si in cel al proaspetilor absolventi de liceu.

Razvan a aplicat la patru Universitati in Marea Britanie, a fost acceptat la toate patru, pentru ca mai apoi sa aleaga pe care o va urma. A ales doua dintre ele, prima optiune fiind University of Essex, la care a si fost acceptat pentru ca nota luata la bacaureat a incheiat demersul lui.

Un final extrem, extrem de fericit!

Dupa ce toate acestea au fost indeplinite, urmatorul pas a fost acela de-a participa la o conferinta ce a avut loc la hotelul Howard Johnson

Acolo a avut loc intalnirea studentilor boboci din acest an, cei care au fost indrumati si ajutati de cei de la Edmundo. Dupa introducerea valabila pentru toti cei prezenti si dupa ce am facut cunostinta cu cei 10 consilieri, a urmat o prezentare a alternativelor pe care le au cei care dupa absolvirea studiilor universitare vor dori sa revina in  tara.

DSC_9287 DSC_9288 DSC_9296DSC_9312

Aceasta abordare mi-a placut foarte mult si spun asta pentru ca nu poti sti sigur, daca cei care vor pleca se vor si acomoda cu traiul de pe meleaguri straine.

Cei care inlesnesc acest lucru se numesc Reviro si este un nume pe care nu ar trebui sa-l uitati sau sa-l scrieti intr-o agenda, la loc sigur.

Prezentarea tinuta de reprezentanta lor a fost una extrem de frumoasa si la obiect, iar eu ca parinte, am bagat bine la cap ceea ce am auzit, cine stie mai tarziu…

DSC_9297DSC_9299DSC_9300DSC_9303DSC_9304

A trebuit ca mai apoi, copilul sa completeze un formular al celor de la Edmundo, formular din care ei doreau sa afle cum sunt vazuti de cei carora li s-au adresat. Eu una, venind pentru prima data in contact cu ei, am fost incantata de tineretea si ambitia lor, de profesionalismul si determinarea de-a fi utili.Vi-i recomand cu caldura!

DSC_9291DSC_9305

Urmatoarea etapa a conferintei a fost aceea in care bobocii s-au impartit pe Universitati, drept pentru care noi am mers intr-o sala in care erau doar cei ce urmau sa studieza la Essex. Acolo, am avut placerea de-a asista la un duplex Anglia – Romania, in care un student aflat in ultimul an de studiu, a avut amabilitatea de-a raspunde celor din Romania la sumedenia de intrebari legata de aceasta plecare si de aceasta schimbare. Si credeti-ma ca nu au fost putine! S-a vobit despre tarife si despre abonamente, despre carti si cazare, despre tigai si pilote dar si despre societatile la care pot tinerii adera. O ora plina cu de toate, iar disponibilitatea lui Alin( caruia ii multumesc mult 🙂 ) normalitatea si claritatea raspunsurilor, au mai risipit din nebuloasa in care ne aflam.

Copiii au socializat, parintii au vibrat!

DSC_9307DSC_9309DSC_9306DSC_9308DSC_9311DSC_9313

Chiar daca multi dintre voi sunteti la stadiul in care aveti copii mici, iar calea pana la mediul academic este lunga, veti vedea ce repede trece timpul si cum toate trebuiesc facute cu pasi marunti, in timp.

Totul se cladeste pas cu pas, iar cunostintele se acumuleaza de-a lungul atator ani! Trebuie perseverenta, constanta si determinare. Razvan a avut toate aceste atuuri si asta a dus la culegerea roadelor, acum.  Ca parintre trebuie sa veghezi pentru a sti cand si cum trebuie sa intervii.

Iar bucuria reusitei copilului este imensa! Se traieste diferit de bucuria reusitei tale! Categoric!

DSC_9314

Nu vreau sa inchei inainte de a multumi tuturor dascalilor care au contribuit la formarea lui Razvan. Sunt mai multi, dar determinanti sunt doamna profesoara de limba engleza Alionte Cornelia, doamna profesoara de limba romana Sandru Andreea, doamna profesoara de istorie Petrisor Didina ( care a fost si diriginta lui Razvan:) ). 

Respect!

Respect!

Idei pentru mămici – 54/ 24 de Bogdan Teodorescu sau oportunitatea unor ,,călătorii” de calitate

DSC_9064

L-am cunoscut pe domnul Bogdan Teodorescu la televizor. Mai întâi, l-am urmărit în cadrul unor discuţii televizate ce au avut subiecte diferite, de la cele politice la cele sociale. Deasemenea am avut ocazia să vizionez şi o emisiune unde subiectul principal îl constituia călătoria şi destinaţia ei.
Atunci am avut prilejul să aud o părere avizată despre hoteluri, restaurante, stele Micheline. Dacă nu ştiţi despre stelele Micheline iată o definiţie:

Semnificatia acordata stelelor este urmatoarea : Obiecticele marcate cu trei stele inseamna „merita sa calatoresti pana la ele”, cele cu doua stele – „merita sa ocolesti pentru a ajunge la ele”, iar cele cu o stea sunt considerate „interesante”. In ghid mai sunt mentionate si alte restaurante care nu au nicio stea, insa simpla mentionare in acest ghid reprezinta deja o distinctie cu care restaurantele se mandresc foarte tare.

Mi-a plăcut ce am auzit cu atât mai mult cu cât fiecare întâlnire cu acest distins domn îmi crea o stare de bine. O stare dată de atitudinea dumnealui, de ţinută, de modul în care venea pregătit la emisiunile respective. O atitudine civilizată, temperată, optimistă.

Aşadar atunci când am ajuns să pun mâna pe această carte, 54 – 24 în vacanţă fiind, m-am bucurat. Lecturarea ei mi-a picat la suflet pentru că este bine ştiut că o mamă cu doi copii nu prea poate să călătorească peste mări şi ţări, cu toate că şi-ar dori.

Destinaţiile povestite de domnul Teodorescu sunt atât de fascinante, încât dacă închizi ochii te poţi teleporta şi tu. Ceea ce am şi făcut, în aşteptarea unor vizite reale!

DSC_9159 DSC_9160

Cartea domnului Teodorescu nu-i de fapt una de călătorie, ci o colecţie de stop-cadre, piesele disparate ale unui mozaic, ce puse împreună dau o imagine colorată, vie, a lumii văzute în mişcare. Precisă şi totuşi estompată. O expoziţie de impresionism geografic. Şi nici nu este un ghid, deşi detaliile sunt numeroase: când precise, aproape tehnice, ca într-o broşură de travel, când senzoriale, ca un  amestec de arome, murmur de limbi necunoscute, tumult de oraşe, alcătuind o mică enciclopedie şi în acelaşi timp o chemare discretă dar stăruitoare spre alte meleaguri.

La sfârşitul celor 54 de stop cadre, autorul desprinde şi o concluzie: Starea noastră normală de a fi este vacanţa! Adică libertatea de a cunoaşte nemijlocit ţări, oameni, frumuseţi, ciudăţenii.

Acestea sunt câteva din cuvintele scrise în prefaţă de Cristian Lascu, Redactor Şef National Geografic.

Capitolele se înşiruie îndemnându-te să vizitezi meleaguri pline de mistere. Modul în care sunt scrise te fac ca odată ce ai început să le lecturezi cartea să nu o mai laşi din mână. Iar aici, talentul de povestitor este cel care ne face să nu ne plictisim şi să dorim a ,,vedea” ce s-a mai întâmplat, cu cine s-a mai întâlnit sau cum a reuşit să se înţeleagă cu oameni cu care nu găsea nici o limbă de comunicare.

Mi-a plăcut foarte mult cum au decurs primele călătorii, trăirile şi senzaţiile percepute, freamătul şi uimirea. Trebuie de consemnat că prima ieşire în străinătate a autorului a avut loc în anul 1992. Pentru cei care s-au născut după Revoluţie, interdicţia de a călători peste hotare nu mai există! Noi cei care am trăit ani mulţi în comunism ştim cum arătau atunci lucrurile. Acum şi aici şi în orice alt colţ din lume găseşti lucruri la fel, pentru că globalizarea a permis acest fapt. Dar atunci, ceea ce se găsea în ţările occidentale era greu de închipuit şi perceput de un român. Aşa a aflat şi autorul că există atâtea tipuri de pâine, sau că la televizor poţi urmări 40 de canale. Poate de aceea , după ce călătoriile sau adunat, senzaţiile cele mai plăcute au rămas tot din timpul celor de început.

Am trăit stări noi, am simţit deschiderea unor realităţi pe care nu le cunoşteam şi nici măcar nu le bănuiam. Am conştientizat atingerea discretă a confortului, a binelui şi a frumosului. Chiar dacă acestea au trecut şi prin burtă.

DSC_9065 DSC_9066

Bucuraţi-vă de toată moştenirea gastronomică, istorică şi culturală care este în jurul nostru, bucuraţi-vă de nivelul extraordinar de confort şi de viteza la care a ajuns turismul mondial, bucuraţi-vă de paleta foarte largă de opţiuni financiare la care aveţi acces.

Călătoria nu este obligatoriu obositoare, complicată sau scumpă. Însă întotdeauna este fermecătoare şi apropiată sufletului nostru. Demult, toţi a, fost nomazi şi probabil că există înăuntrul fiecăruia o genă sau măcar dorinţa secretă care ne împinge la drum, care ne mişcă din nemişcare, din rutină, din plictis, din îmbătrânire, care ne varsă un strop de adrenalină în sânge şi ne trimite spre necunoscut.

Aşa că, vă doresc lectură plăcută şi… Drum bun!

Activităţi educative copii – Învăţ să-nmulţesc cu 8 / Supravegheat de-un ciclon(p)! N-am găsit altă rimă :)

DSC_8287

Şederea noastră pe malul Mării Negre, dar partea bulgărească a litoralului, nu a fost foarte călduroasă. Aşa cum spuneam în postările trecute, ne-am nimerit în perioada în care toată lumea posesoare de curaj, privea un ciclon în… ochi!
A trebuit să ne adaptăm situaţiei şi nu a fost chiar foarte greu. Şi asta pentru că atunci când plecăm de acasă, pun la socoteală tot soiul de variante la care să am soluţii fără a necesita material şi căutări suplimentare.

Avem o servietă care nu lipseşte niciodată din bagajele noastre. În această servietă sunt cărţile copilului, câteva caiete atât de limba română cât şi de matematică, hârtie colorată, penar dotat cu de toate şi alte marafeturi.

Pentru că timpul pe care-l alocasem plajei a fost cam inexistent, una din îndeletniciri a fost aceea de-a aprofunda înmulţirea şi împărţirea.

Luca nu era străin de ele de când am plecat de acasă, însă nu pot spune că ştia înmulţirea pe de rost, drept pentru care am repetat.

Dar nu faptul că am repetat este inedit, ci modul!

În hotelul în care am stat existau 7 etaje, iar fiecare etaj avea câte două rânduri de scări, alcătuite din 8 trepte. Pentru că nu puteam ieşi afară şi pentru că simţeam nevoia de-a ne desmorţi, de câteva ori pe zi, urcam şi coboram aceste etaje. Şi aşa, cu seturile de trepte, câte 8 la număr, am avut prilejul extrem de-a nimerit, de-a aprofunda aceste noţiuni.

Cărţile din care am lucrat acasă au fost Şterge şi scrie de câte ori vrei! Tabla înmulţirii ! Editura Girasol. Exersez înmulţirea Editura Gama, Lipeşte şi învăţă înmulţirea de la Editura Teora dar şi o carte foarte frumoasă luată de la Lidl, în format XXL.

Cred că nu va uita niciodată cum a învăţat înmulţirea. Până la urmă, important a fost să ne atingem scopul, nu-i aşa?

DSC_9056DSC_9058DSC_9059DSC_9060DSC_8618DSC_9062

Idei pentru mămici – Pierderea virginităţii – Richard Branson Autobiografia

DSC_8672

Uite cum s-a nimerit ca acest nou capitol Idei pentru mămici, să fie inaugurat tocmai cu acest titlu,

Pierderea virginităţii Richard Branson Autobiografia.

Îmi place să lecturez biografii ale unor oameni care au reuşit să se ridice deasupra semenilor. Îndrăzneala şi determinarea lor poate fi un exemplu pentru cei care stau în dubii într-o privinţă sau alta. Până la urmă poţi reuşi în ceea ce alţii cataloghează ca nebunie, numai perseverând şi neabandonând visul.

Unul dintre cei care se înscriu în această categorie este, fără-doar-şi-poate Richard Branson.

Pierderea virginităţii

Acesta este recunoscut pentru îndrăzneala şi apetitul de-a iniţia afaceri noi. Din 1968 a creat peste 360 de companii marca Virgin. A debutat cu casa de producţie Virgin Records care promovează artişti necunoscuţi, dar cu potenţial.

Acum imperiul Virgin include cărţi de credit, linii aeriene, trenuri sau agenţii de turism. Nu trebuie omise companiile înfiinţate cu gândul la viitorul umanităţii şi la mediul înconjurător: Virgin Health Bank (banca de stocare a materialului genetic, prelevat din ombilicul nou-născuţilor) şi Virgin Fuels (companie al cărei obiect de activitate este descoperirea de combustibili alternativi). Afacerile sale sunt răspândite în Marea Britanie, Statele Unite, Australia, Canada, Asia, Europa şi Africa de Sud.

Richard Branson ocupă locul 212 în lista celor mai bogaţi oameni din lume întocmită de Forbes pentru anul 2010 şi poziţia 8 în clasamentul global al celor mai influenţi gânditori de business Thinkers 50, ediţia 2009.

Mi-a plăcut foarte mult relaţia pe care micul Richard o are cu familia lui, o relaţie extrem de sănătoasă ce va dăinui peste ani.

Părinţii ne-au tratat întotdeauna, pe mine şi pe surorile mele, ca pe nişte egali ale căror opinii erau la fel de valoroase ca ale lor.

Să nu uităm că vorbim despre o familie tipic englezească, iar aceste lucruri se petreceau între anii 50- 60.

Pe când eram mici, înainte ca Vanessa(sora cea mică) să apară, dacă părinţii noştri ieşeau la cină undeva, ne luau pe mine şi pe Lindi cu ei, lungiţi pe pături pe bancheta din spate. Părinţii ne tratau ca pe nişte prieteni. De copii discutam cu tata despre cazuri juridice şi dezbăteam dacă pornografia şi drogurile ar trebui legalizate, cu mult timp înainte să ştim despre ce vorbeam.

Capitolele de început, atunci când se face vorbire despre perioada copilăriei sunt foarte interesante din prisma modului în care aceşti oameni au ales să-şi crească cei trei copii. Mama lui Richard a fost stewardesă iar tatăl său a studiat Dreptul, aşa cum era tradiţia în familie de câteva generaţii.

Nu îmi amintesc de vreun moment în care să nu fi simţit iubirea familiei mele. Eram o familie în care am fi făcut orice unii pentru alţii – şă încă mai suntem. Părinţii mei se adorau unul pe celălalt, iar în copilăria mea şi-au spus foarte rar vreun cuvânt tăios unul altuia.

Un alt aspect interesant al copilăriei autorului este acela că acesta a urmat Şcoala Preparatoare Scaitcliffe, iar aici a trebuit să stea la internat. Avea 8 ani. Această perioadă l-a marcat pentru că atunci s-a simţit pentru prima dată singur, nefericit şi speriat. Atât pe umilitoare au fost experienţele trăite în acest internat încât şi-a jurat că nu-şi va trimite copii niciodată la internat până când vor ajunge la vârsta la care să decidă ei înşişi dacă doresc să meargă acolo.

Richard suferă de dislexie- disgrafie, dar atunci dislexia nu era era o problemă pentru cei din jur ci… doar pentru cel în cauză. Pe lângă asta, copilul nici nu vedea chiar stând în prima bancă, iar acest lucru, al vederii, nu s-a rezolvat decât după câteva trimestre!

Cum nimeni nu auzise atunci de dislexie, a fi incapabil să citeşti, să scrii, să desparţi în silabe însemna că erai fie prost, fie leneş. Iar la şcoala pregătitoare erai bătut pentru amândouă.

Dislexia a fost o problemă pentru mine în toţi anii în care am mers la şcoală. Deşi ortografia mea mai lasă încă de dorit uneori, am reuşit să depăşesc cele mai importante dificultăţi atrenându-mă să mă concentrez. Problemele mele cu dislexia din copilărie m-au făcut să fiu mai intuitiv: când cineva îmi trimite o propunere scrisă, îmi dau seama că, în loc să urmăresc cu atenţie datele şi cifrele, imaginaţia mea captează şi dezvoltă ceea ce citesc.

Am insistat mai mult pe aceste capitole de început pentru că ştiu ce dramă este în familiei în care există un copil dislexic, iar părinţii au o problemă în a recunoaşte şi  trata această boală. Se ştie că logopedul este cel care poate trata, chiar dacă nu total, această boală.

Este evident că şi capitolele următoare sunt pline de întâmplări care mai de care mai nostime, iar abilitatea lui Richard şi flerul lui în ajută să iasă cu bine din situaţii dificile, şi să dezvolte afaceri de un real succes.

Richard Branson şi-a scris propriile reguli ale succesului, creând un grup de companii care a împânzit toată lumea, dar fără sediu central, fără ierarhie de management şi cu birocraţie minimă. Multe dintre afacerile lui – linii aeriene, retail, Virgin Coke, au apărut în domenii în care concurenţa era destul de mare. A dat de câte o mină de aur pe pieţe unde consumatorii erau nemulţumiţi, unde confuzia era atotstăpânitoare, iar firmele concurente stagnau.

Într-o lume din cale-afară de stresată, în care aproape că nu mai e timp de altceva decât de muncă, Richard Branson ne propune un model nou: familie, prieteni, distracţie, aventură – toate sunt la fel de importante în viaţa lui ca afacerile.

Ca antreprenor, a avut succes în tot felul de industrii, pe care le-a ajutat să evolueze. Acum vine şi cu un nou tip de carte: o autobiografie plină de poveşti, un autoportret plin de viaţă, dinamic, pe măsura autorului.

Ce spun specialiştii din domeniu? Vedeţi mai jos.

„Puţini oameni din lumea afacerilor sunt atât de vii, de versaţi şi de nonconformişti ca Richard Branson. Probabil nu mai există un alt om de afaceri în preajma căruia să te simţi la fel de bine. El întruchipează mitul antreprenorului rebel şi aventurier.” Gentlemen’s Quarterly

„Branson îşi poartă faima şi banii cu mare har: n-are cravate, şoferi, nu merge prin cluburi la modă. Ce-l face ieşit din comun este însăşi natura unică a ambiţiei lui. Nu e interesat de putere, cel puţin nu de acea putere care presupune manipulare. Ce vrea el este să se simtă cât se poate de bine…”Newsweek

„Branson, care singur spune despre sine că este un aventurier-capitalist, e un „generator” de idei de afaceri. Instinctele lui sunt acompaniate de puterea de a-i motiva pe cei care lucrează pentru el. Şi cui i-ar veni să spună „nu”?! Branson face tot ce poate ca toată lumea să se distreze la fel de bine ca el.”Time

Vă invit să lecturaţi un text minunat şi să vă bucuraţi de reuşita dar şi de abilitatea unui semen de-al nostru. Poate vă va fi de ajutor în a dezvolta o afacere de succes!

DSC_8671