Echilibru: Nici prea mult, nici prea puțin

Una dintre clasele la care am avut bucuria să colaborez arată echilibrat, acum, când clopoțelul stă să sune. Nu e prima, și îmi doresc să nu fie nici ultima.
Dar e ultima la care am lucrat și pe care am putut-o vedea pentru că e aproape de mine, ceea ce-mi permite să merg personal, să montez machetele și să dialoghez cu doamna de la catedră.
Nu am mai fost în ea, e prima colaborare și-mi place foarte mult cum a ieșit.
E echilibrată, aerisită, plină de vino-ncoa, luminoasă, cu câteva accente colorate. Suficient cât să se simtă diferența.


Mulțumesc doamnei Daria Prisecariu pentru tot! Am întâlnit un om cald, calm, firesc, la care n-aș ezita să mă așez în bancă. Și nu aș ezita, nici o clipă, să-mi aduc și copilul.
An nou școlar cu bine, dascăl minunat!

Întrebări și mirări. Câte s-or aduna în noul an școlar?

Vacanța ce părea interminabilă se apropie de sfârșit. Cum a fost, am mai scris, pe felii, în funcție de ce și cum am făcut.
Dar începutul școlii e la un pas distanță, așa că, ce-mi vine acum în minte e de câte întrebări și câte mirări vom avea parte în noul an școlar.

Le vom putea face față?
Ne vor motiva? Ori… demotiva.
Vor fi mai multe pentru părinte sau pentru copil?
Pentru că-s prea multe întrebări, deja, știu sigur că pot scrie și o propoziție care să aibă la final semnul exclamării: ne vom strădui!

Mândru că sunt român! Sau nu?

Cu siguranță că perioade dificile au fost mereu, perioade pe care omenirea le-a perceput și trecut mai bine ori mai rău.
Sunt mai mulți factori care influențează percepția trăirilor și tocmai de aceea poveștile diferă atât de mult.

Acum, parcurgem o perioadă în care țara noastră trece prin niște convulsii pronunțate, care afectează toate domeniile de activitate. Evident că acestea sunt generate de oameni și de acțiunile lor, deciziile pe care le-au luat în anumite momente ducând la acest deznodământ.

De unde privești, nu e domeniu în care lucrurile să meargă bine în ciuda declarațiilor pompoase făcute de cei de la butoane (a se citi cei ce ne guvernează).
Bunăoară, nația română e reprezentată de niște specimene care nu au ce căuta în acele funcții. Prostia a ajuns la rang înalt, lipsa educației, a bunului simț, dar mai ales a ridicolului atingând cote greu de digerat. De aici și întrebările care curg.
Sănătatea a rămas așa cum trebui doar la nivel de cărți, și totuși, chiar și aici, după ce au fost tipărite noile manuale constați că intervine îndoiala. Dacă ai noroc și constituția mai robustă, reziști, dacă nu, te descurci cum poți și cum dorește Cel de sus.
Învățământul și tot ce ține de acest proces a ajuns să aibă niște carențe pentru care perioada de îndreptare s-ar putea să dureze extrem de mult cu consecințe grave asupra unor generații întregi.
Să mai spui de drumuri, servicii, și tot ce înseamnă și atinge traiul de zi cu zi, e complicat, greu, imposibil de rezolvat fără un efort susținut.
Este evident că în fiecare domeniu au rămas oameni de calitate, verticali, onești, bine pregătiți, dar ei sunt înghițiți de marea masă a impostorilor, sufocați de interesele acestora.
Numai un efort colectiv va putea face posibilă ieșirea din acestă criză și ar trebui ca fiecare, acolo în cuibul în care trăiește, să se gândească extrem de serios la ceea ce lasă în urmă copiilor lor/ țării.
Eu una, dacă ar fi posibil, aș pleca. Mă împiedică vârsta, din nefericire. Și altele pe lângă ea.
Dar pe cei tineri, aflați la început de drum, nimic nu-i împiedică să ducă la bun sfârșit acest lucru.
Acum, la acest moment, nu sunt mândră că sunt româncă, pentru că din pătrățica mea aud și știu prea puțini despre mine, dar uniți, putem deveni o voce puternică. Și putem schimba viitorul urmașilor noștri.

Sună pompos și patriotard însă prin câte a trecut nația asta, nu merită o așa soartă acum, când ar fi trebuit să învățăm din greșelile trecutului.
Și iar îți licăre speranța în gând!

Misterioasele și jucăușele cifre

Pentru unii, întâlnirea cu cifrele vine firesc, iar socotitul, următoarea fază, se petrece în cel mai senin mod cu putință.

Pentru alții, cifrele reprezintă un mister pe care ori reușesc să-l descifreze greu, ori deloc. Pe vremea copilăriei mele era dfoarte complicat să nu fii prieten cu cifrele și cu toate exercițiile și problemele pe care ți le aduceau în atenție. Cei care nu le iubeau ori înțelegeau, aveau șanse puține de reușită, aici referindu-mă la ceea ce se numește segmentul uman.
Acum, din fericire, ofertele sunt multe și variate iar matematica nu mai reprezintă un așa balaur de neînvins.
E drept, studiile arată că cei care o stăpânesc sunt mai organizați, găsesc soluții mai repede la problemele cu care se confruntă. Matematica modelează modul de a gândi, de a reacționa, de a aprecia o situație, care se regăsește din plin în viața de zi cu zi.
Ne lovim de matematică în fiecare zi chiar dacă nu conștientizăm, chiar și cele mai banale activități pe care le facem putând fi reproduse matematic, prin diverse metode.

Așadar, începutul deslușirii acestor taine, ale matematicii, au loc din fragedă pruncie. Atunci părinții sunt cei care pot îndruma copilul în descoperirea misterelor.

Când intră în școală, doamna învățătoare este cea care continuă procesul de înțelegere, cunoaștere și analiză a exercițiilor și problemelor matematice.

Atunci când era mic, Răzvan îmi tot spunea:

– Mama, nu te teme de zero! El nu-i nimic!

Vă invit să ne jucăm alături de copii cu cifrele, poate așa le deslușim tainele mai ușor. 🙂

E toamnă, și se simte asta deja!

Diminețile mai răcoroase.
Copacii mai îngălbeniți, ori înroșiți sau movalii (îmi venea să scriu înmoviți).

Pregătiri asidue pentru noul început din septembrie. E bine că există un nou început în septembrie și un final în iunie.
Ori, nu există în fiecare zi, pentru unul dintre noi, în oricare mon=ment al anului, un început și un final?
Nu punem punct la diferite etape din viețile noastre și începem altele fără ca acest lucru să se petreacă în văzul lumii, chiar dacă nu ne îngălbenim ori înroșim? Eeei, acum se mai întâmplă și-n văzul lumii de când suntem cu comunicațiile în timp real la nivel de mapamond.
Și atunci, în aceste condiții, cei care nu știu încă, la noi, în acest colț de lume, toamna a sosit!

La dascăli, prezența se strigă mai repede

Septembrie.
3 septembrie.
Anul acesta, ca de altfel în fiecare an, dascălii încep școala mai devreme. Au lucrat și peste vară, însă de la începutul primei luni de toamnă – calendaristice- ei revin la școală, acolo unde sunt atât de multe de făcut.


Dar prima dată se face prezența. Și la ei. 🙂
Fiți bineveni, dascăli minunați!
Fie ca acest nou an școlar, ce stă să înceapă, să fie unul cu multe reușite, iar voi să fiți sănătoși și plini de energie pentru a îndruma așa cum se cuvine pe cei ce vor deveni mai apoi și dascăli pe lângă alte zeci de meserii.

Și mai sper ca atunci când se va face prezența, să fiți cât mai mulți în cancelarie pentru că e nevoie de dascăli cu har.

Toamna în proverbe și machete

După nor și ploaie răsare soare.

După ploaie și furtună, vine vreme bună.

După zile senine și cu soare vin zile ploioase și cu vânturi.

În vremea strânsului nici somnul nu vine la om.

Când la strâns e vreme bună,
Multă pâine se adună.

Când se lasă ceață jos, este semn de timp frumos.

Când plouă, nimeni nu vântură.

La lucrătorul rău toamna inima plânge.

Norii mari aduc ploaie puțină.

Ploaia care începe încet e ploaie bună.

Ploaia mărunțică multă vreme ține.

Când pomii își scutură frunza devreme – an cu belșug.

Te întreabă toamna, ce ai lucrat vara.

Vine toamna cea bogată,
De toată lumea lăudată.

Vremea strânsului hotărăște soarta omului.

Nu-ți jeli mâinile când cosești grânele.

Pe brumă desculț si pe rouă încălțat.