„Fetița care a salvat Crăciunul” de Matt Haig

Primul gând care-mi vine în minte este că pentru noi Amelia nu a putut salva Crăciunul, dar l-a făcut să fie mai suportabil. Continuarea cărții „Un băiat numit Crăciun!” de Matt Haig despre care v-am povestit anul trecut aici a venit anul acesta și se numește Fetița care a salvat Crăciunul . Am comandat cartea de îndată ce a apărut pentru ca ea să se regăsească în pachetul adus de Moș Nicolae dar și pentru a o putea citi până la finalul lunii. Ceea ce s-a și întâmplat.
La noi în casă credința în Moș Crăciun este la cote de 1000% dacă se poate spune așa, pentru că toată lumea crede cu adevărat în existența lui. Ori poveștile acestea vin să confirme, de parcă mai era nevoie, asta.

Prima carte, cea în care Nicolas a devenit Moș Crăciun a rămas cumva neterminată și am avut speranța că va exista o continuare. Trebuia ca cineva să participe la toată acțiunea de distribuire a cadourilor de Crăciun iar cum Nicolas nu a făcut asta, a trebuit să apară Amalia, personajul principal al celei de a doua cărți.

O copilă sărmană, orfană de ambii părinți, nevoită să-și ducă traiul într-un azil de săraci condus de un om lipsit de inimă – Domnul Creeper. Amelia e o fetiță care este coșar, o meserie ce nu se mai practică în zilele noastre și care crede foarte tare în magia de Crăciun dar și în faptul că singurul care o poate ajuta este Moșul.

Cititorul intră într-o atmosferă plină de tonuri întunecate, multă ceață pentru că acțiunea se petrece în Londra, multă sărăcie și mațe ghiorăind dar pe lângă astea el are parte și de o întâlnire interesantă cu Charles Dickens și cu Regina Victoria în niște secvențe extrem de amuzante.

Nu trebuie uitată nici Spiridușa Adevărului, cea care ne-a atras atenția și în prima poveste și care și-a menținut atitudinea răutăcioasă pentru că, nu-i așa, de cele mai multe ori nu vrei să auzi adevărul el fiind foarte dureros.

Atunci când este vizitată de Noosh, ziarista care lucra la Zăpada Zilei, Spiridușa Adevărului are un comportament enervant și deranjant.

-Ți-aș oferi niște chec cu scorțișoară, dar îl vreau eu pe tot, îi spuse Spiridușa Adevărului.
– E în regulă, zise Noosh, ridicând vocea ca să-și acopere chiorăielile stomacului în timp ce-și scoase carnețelul. Ai ceva împotrivă dacă o să notez ceva pentru articol.
– Nu. Dar să nu mă citezi. Îmi place „aerul meu de mister”. Lucrez la el de ani în șir.
Spiridușa Adevărului se uita cu atenție la Noosh.
– Voi, elfii, arătați ciudat, îi zise ea. Cu degetele voastre groase, fețele late și picioarele ca buturugile de copaci. Vreau să spun, nu arătați la fel de ciudat ca Moș Crăciun, cu urechile alea bizare, rotunde ale lui, dar nici departe nu sunteți. (pagina 131)

Am citit alături de Luca într-un cadru de poveste: luminițele împodobesc și luminează întreaga cameră și pentru a nu răpi acest farmec, atunci când citim, apelăm la o lanternă. E un sentiment extraordinar pe care sunt bucuroasă că-l trăim.

Cum se termină povestea, dacă Amelia reușește să evadeze de la azilul domnului Creeper dar și cum procedează Moșul, trebuie să citiți cartea pentru a afla.

„Oare știi cum funcționează magia? Acea magie care îi face pe reni să zboare pe cer? Cea care-l ajută pe Moș Crăciun să călătorească prin toată lumea într-o singură noapte? Cea care poate opri timpul în loc și îți poate îndeplini visurile?
Cu speranță.
Așa funcționează.
Fără speranță, n-ar exista magie.
Nu Moș Crăciun, Blitzen sau vreunul dintre ceilalți reni fac magia posibilă în noaptea de Ajun.
Ci orice copil care vrea și își dorește ca ea să se petreacă. Dacă nimeni nu și-ar mai dori-o, n-ar mai fi nicio magie. Și pentru că noi știm că Moș Crăciun vine în fiecare an, acum știm că magia – cel puțin, un anumit fel de magie – este real.
Însă nu așa au stat lucrurile dintotdeauna.” (pagina 7)

Și pentru că am avut noroc și inspirație, de Crăciun, Luca a găsit în pachet și continuarea acestor două povești, Father Christmas and Me, cea care nu a fost tradusă în limba română dar pentru care nu e nici o problemă a fi citită în limba engleză. Ori abia așteptăm să vedem ce urmează.

Spor la citit povești frumoase!

O lună decembrie care nu anunța nimic tragic

Așa se vedea la începutul lunii a acestui an luna decembrie: una frumoasă, cu un Calendar de Advent așteptat cu multe întrebări dar și cu sentimentul că ziua va avea 48 de ore în loc de 24.
Un Calendar care a ascuns întrebări menite a da drumul răspunsurilor ce nu se doreau rostite. Niște cartoline care au călătorit alături de noi, de mine și de Luca, în așteptarea fiului și fratelui cel mai mare. Emoțiile nu se lasă descrise de cuvinte, se simt.

O întâlnire a verișorilor aflați acum, unii dintre ei, la vârsta maturității, atunci când percepi diferit relațiile dar și discuțiile care se deapănă.

Momente în care observi că propriul tău copil poate lesne fi părinte la rândul lui iar asta se percepe prin tot soiul de fiori.

Acum, privind în urmă, cred că acesta a fost Crăciunul de anul ăsta, adică pe ăsta l-am sărbătorit pentru că atmosfera a fost atât de specială și tihnită. Copiii au împodobit bradul care pe lângă ornamente mai avea și o aură deosebită alcătuită din poveștile care s-au depănat în jurul lui. Povești despre ieri și azi, despre lumi diferite, dorințe și trăiri trăite ori dorite.

Și a venit Moșul, de aici, de peste mări și țări de peste tot întâmpinat fiind cu multă bucurie. A avut grijă de suflet, de ochi, de gust și de multe altele. 🙂

Am parcurs clipe pe care nu le-aș da nimănui și le-aș povesti așa, cu precauție. Clipe pline de o încărcătură familială pe care-mi doresc să le fi trăit și voi așa știind despre ce vorbesc.
Îmi doresc să vă fi vizitat Moș Crăciun pentru că el ar trebui să fie prezent peste tot în orice căsuță, oriunde ar fi ea. Dar trebuie să crezi în el!

Advent 2017 * Ziua cu numărul 15

Încă o zi s-a mai adăugat la cele care deja au trecut. Până la Crăciun mai sunt 9 zile și parcă așteptarea e tot mai greu de suportat.

Cartea zilei este una bilingvă, semnată de Truman Capote, apărută la Editura Arthur în decembrie trecut. Numele ei , O amintire de Crăciun / A Christmas Memory.

O poveste clasică și emoționantă până la lacrimi pe care nu o veți uita niciodată despre prietenia neobișnuită, dar fără sfârșit, între două suflete inocente – un băiețel și o femeie în vârstă – și nemaipomenitele lor pregătiri din preajma Crăciunului.

Sunt multe cărți despre Crăciun, dar aceasta este o bijuterie care va încălzi și cele mai înghețate suflete. Truman Capote și-a petrecut copilăria în casa sărăcăcioasă a unor rude unde singurul lui prieten era o verișoară îndepărtată de-a lui, o domnișoară bătrână cu suflet de copil. A, și Queenie, un cățel mic și drăgălaș care a supraviețuit unei boli îngrozitoare și mușcăturilor a doi șerpi cu clopoței. În fiecare an, nesmintit la sfârșitul lunii noiembrie, se apucă de pregătirile de Crăciun. Mai întâi trebuie să facă treizeci de prăjituri cu fructe pentru oamenii pe care îi admiră (printre care și președintele Roosevelt) pe care le expediază prin poștă. Misiunea nu e deloc ușoară pentru că nici unul dintre ei nu are vreun sfanț, dar cu muncă și cu imaginație reușesc să strângă bani pentru prăjituri în timpul anului. Apoi se duc în pădure și își aleg cel mai frumos brad pe care îl taie singuri și-l cară acasă într-un cărucior hodorogit, își fac singuri ornamentele pentru brad și fiecare lucrează în secret la cadoul de Crăciun pentru celălalt. Lumea din exterior aproape că nu contează pentru acești prieteni nedespărțiți care reușesc, aproape din nimic, să-și facă o sărbătoare de neuitat.

This tiny gem of a holiday story traces a month of pre-Christmas doings in Truman Capote’s parentless, poor household. The seven-year-old and his „friend”, a distant, eccentric, and in those times elderly (mid-sixties), cousin prepare several dozen fruitcakes and mail them to people they admire. Gathering the pecans from those left behind in the harvest, buying illegally made whiskey for soaking the cakes, getting a little tipsy on the leftovers, cutting their own tree, and decorating it with homemade ornaments are some of the adventures the two share. The outside world barely intrudes on this portrayal of a loving friendship which wraps readers in coziness like the worn scrap quilt warms the old woman. 
We are proud to offer you this warm and delicately illustrated edition of „A Christmas Memory”. Beth Peck‘s watercolor-and-ink full-page illustrations greatly enhance the text. Her use of lighter shades, tawny colors, and fine lines plus a background wash which suggests rather than delineates detail is perfect for this holiday memory of Christmas.

P.S. Scrisoare către Moș a plecat și, ca o magie, răspunsul nu a întârziat să apară. Să mai spună cineva că nu există!

Advent 2017 * Ziua cu numărul 8

De obicei ziua pe care o parcurgi parcă are ceva, un aer aparte, care o face mai frumoasă ca cea de ieri. Ori, poate, pentru că te apropii de marea sărbătoare să te facă să o percepi așa?

La întrebarea „Ce îți place să faci cel mai mult?” răspunsul a fost legat tot de calendarul acesta.

Cartea de astăzi este una delicată și la înfățișare și la conținut. E o poveste clasică și nu știu dacă e cineva care s-o știe și să n-o îndrăgească. The Tale of Peter Rabbit by Beatrix Potter.

Exemplarul acesta e o variantă de Crăciun atât de delicată încât noi o considerăm o bijuterie.

În ciuda faptului că știa povestea, Luca a citit-o cu clinchete în glas, și am pus-o pe seama faptului că este în limba engleză.

This stunning Christmas version is the perfect Christmas gift.

The Tale of Peter Rabbit, first published by Frederick Warne in 1902, endures as Beatrix Potter’s most popular and well-loved tale. It tells the story of a very mischievous rabbit and the trouble he encounters in Mr McGregor’s vegetable garden!

Re-originated in 2002 to mark the centenary of publication, six illustrations were restored, four that were removed in 1903 to make room for endpapers and two that have never been used before, Beatrix having initially prepared more illustrations than could be accommodated in the original format.

Un final de săptămână liniștit, asta vă dorim!

Advent 2017 * Ziua 3

Ziua trei a sosit îmbrăcată cu o haină imaculată. A nins destul de mult și asta nu poate fi decât îmbucurător. Parcă totul s-a curățat dintr-o dată și cred că ăsta-i modul naturii de a se primeni, mă rog, unul dintre ele. Nu numai de a astupa/acoperi mizeria lăsată de ultimele trene ale toamnei, atunci când a plecat grăbită ci și de-a dezinfecta, cu ajutorul frigului, tot ceea ce nu trebuie să se mai găsească pe pământ. Peisajul este frumos iar noi suntem privilegiați de avea parte de imagini minunate de la fereastra casei. Nu spui că stăm într-un cartier de blocuri pentru că există mulți copaci și verdeață. Înainte, cei care se ocupau de arhitectura noilor orașe aveau grijă să nu sufoce locuitorii luându-le fărâma de oxigen. Acum, fiind mai mulți oameni, situația stă diferit. Totul e diferit și nu la toate capitolele e cu plus.

Dar să revin la Calendarul de Advent – ziua cu numărul trei.

Cartea zilei de astăzi este Auggie & me three wonder stories  o carte ce vine în continuarea volumului „Minunea” despre care, dacă vreți să vedeți cum am lucrat puteți citi mai jos.

„Minunea” de-a ne bucura de clipe unice

Am citit-o și eu dar Luca a reușit să citească și continuarea, Cartea lui Julian. Aceasta a fost tradusă în românește și am crezut că doar asta este dar iată că, am descoperit că mai există și continuarea continuării. La o căutare am descoperit că sunt și cărți separate,

însă eu am achiziționat o carte în care sunt aceste trei povești. De dimineață am tot căutat să văd ce-i cu ele iar copilul a intrat în curiozitatea mea. Pe teacherspayteachers am găsit și o sumedenie de fișe legat de Shingaling  dar și de Pluto pe care merită să lucrezi. Materialele de pe acest site sunt o adevărată provocare pentru copii dar și pentru părinți și plăcerea cu care le lucrezi nu e de neglijat și știm asta foarte bine pentru că așa a lucrat la Minunea.

Mă bucur de bucuria lui. Deja a intrat în poveste și fața lui arată asta. Se mai oprește, din când în când, să-mi mai spună ce și cum. Fiind și eu la curent cu povestea principală, știu despre ce este vorba, în mare. Iar acum vin detaliile care nu-s de neglijat.

Spor la citit dar mai ales la zâmbete!

Machete didactice – Despre făcute și nefăcute, trăite și netrăite

Atunci când îți povestește cineva despre anumite trăiri, încerci să empatizezi cu el și să îi spui ceea ce simți atunci când poveste se întâlnește cu sufletul tău.
Când toate acestea ți se întâmplă, totul pare desprins dintr-un film pe care doar tu îl înțelegi.
Situația actuală din România a împins mulți copii să plece în străinătate pentru a-și continua studiile academice. Ceea ce se petrece la ora actuală cu educația noastră este greu de descris în cuvinte. O masă de impostori, oameni fără scrupule și, mai grav, fără pregătire adecvată, au sechestrat ceea ce pe viitor va determina și influența nația asta. Viitorul celor care din varii motive au ales să stea aici.
Nu știu cum e mai bine, asta poate fiecare să o spună pentru el, dar știu – și ce bine știu – cum este pentru mine și familia mea.
Cei cu care m-am întâlnit cunosc faptul că fiul meu cel mare este plecat la studii în străinătate. S-au împlinit deja trei ani de când participăm la acest exercițiu și de atunci viețile ni s-au schimbat.
Atunci când distanțele nu sunt prea mari, adică accesibile, și poți să mergi, chiar și rar, să-l vezi, simți, îmbrățișezi (mai ales) totul se percepe într-un anumit fel.
Dar ce te faci când distanțele sunt urieșești și nu există nici o posibilitate, dar nici una, de a face această manevră? Încerci să-ți ostoiești sufletul și mintea pentru a te ajuta pe tine, pe cei din jurul tău, dar și pe cel plecat.
Ca mamă e aproape imposibil de gestionat această situație și aici mă refer la componenta emoțională a problemei.
Nu de puține ori, în acest interval, m-am gândit la copiii care au plecat pe front, la cei care au emigrat atunci când așa ceva era complet interzis și, mai nou, la cealaltă variantă, acolo unde copiii sunt cei părăsiți de mame/tați, care merg la muncă în străinătate. E cumplit sentimentul de abandon, singurătate și neputință.
Am așteptat doi ani, aproape doi ani, pentru a-mi putea strânge fiul în brațe. În acest răstimp am comunicat cu el prin toate variantele existente acum, încercând să rezolvăm probleme curente și provocările sosite.
Clipa revederii a fost ceva ce nu poate fi redat în cuvinte. E ca o relaxare totală care vine să detensioneze tot. Toate momentele petrecute departe.
Am plecat la aeroport însoțit de Luca pentru a-l aștepta așa cum stim noi.

Parcă nu mai treceau minutele iar atunci când am văzut tabela cu sosiri și am constatat că sunt zboruri care au aterizarea amânată, ne-am bucurat că nu este și cel în care venea Răzvan printre ele.

Așa cum i-am promis lui Luca, la momentul cuvenit, el a fost cel care l-a îmbrățișat primul. A fost o îmbrățișare cum numai doi frați pot avea.

Eu am întâmpinat un bărbat, dar prin mintea mea s-au perindat imaginile în care el era mai mic decât mine și vremurile în care eu aveam grijă de el. Acum, când a ajuns să fie mai mare ca mine, am avut sentimentul acela că are cine mă proteja, cea ajunsă la o maturitate absolută și pe care etapa treia a vieții o invită să o parcurgă. O etapă nu prea frumoasă dacă ar fi să îmi expun părerea de acum.

Avem răgaz o perioadă mai lungă să ne peticim rănile sufletești, să auzim poveștile pe care nu le știam și, dacă s-o putea, să ne facem o rezervă pentru momentele în care vom fi iar despărțiți.

Sunt momente pe care mă bucur că le-am trăit și care au avut un final fericit.
Sunt momente în care simți cu adevărat că familia e ceva de care nu te poți lipsi și care te ajută să treci peste toate încercările.
Sunt momente mai dulci ca orice prăjitură elaborată și mai frumoase ca orice imagine privită.
Sunt parte din viața ta așa cum ți-ai construit-o singur.
Sunt momente în care cărțile au altă valoare și nu au cum lipsi, mai ales că au parcurs atâta drum pentru a se odihni în brațele tale.

Vară plăcută, plină de ceea ce aveți fiecare nevoie!

Școlărel de clasa a V-a * „Animalia” by Graeme Base, a book like no other

Trebuie să vă aducem în atenție această carte, cum am scris și în titlu, cum alta nu-i. Și nu mă refer doar la dimensiunea ei, pentru că formatul este unul mare – 24X32, ci la text și ilustrații.

Animalia is a book like no other. Abounding with faneiful, gorgeously detailed art, it is an alphabet book, a guessing game, and a virtual feast for the eyes. Each page features one letter and images related to that letter – as well as a hidden picture of Graeme Base as a child! Aminalia will entrance any child or adult who enters its fantastical world.

A tongue-twisting menagerie…(in) a perfectly delightful alphabet book.
Charles Gibson, Good Morning America

Pentru Alina, <3

Școlărel de clasa a V-a – „Black Beauty” Anna Sewell

Astăzi de dimineață, la chioșcul de ziare, mi-a căzut privirea pe un pachet nou. Fiindcă trec zilnic pe la chioșc, achiziționând de acolo presa dar și alte cărți care apar, nu aveam cum să sar cu privirea nou venita.
Într-o pungă erau două piese; o carte cu adaptarea poveștii Black Beauty de Anna Sewell, scrisă în limba engleză. Lângă ea se mai afla un caiet de lucru.

Dar iată prezentarea celor de la Mediadocs Publishing.

Prin intermediul acestei lecturi, cititorii de toate vârstele care doresc să învețe limba engleză vor putea să-și îmbunătățească vocabularul și fluența în citire, urmărind aventurile lui Black Beauty pe tot parcursul vieții sale. Atât profesorii cât și elevii se vor bucura de aventurile și lecțiile de viață prezentate în fiecare capitol.

Seria COMPAS CLASSIC READERS le oferă celor care învață limba engleză la nivel începător și mediu, adaptări accesibile ale marilor opere ale literaturii universale. Fiecare carte este gândită cu grijă pentru a spune poveștile prin intermediul unui vocabular și al unei sintaxe potrivite fiecărui nivel. Fiecare nivel include:

    • teme de discuție înainte și după fiecare capitol
    • un glosar cu termeni cheie
    •  o scurtă scenetă ce se poate juca în sala de clasă.

Alte elemente cheie ale seriei COMPAS CLASSIC READERS:

    •  un caiet de lucru ce vine în completarea fiecărui titlu
    •  un CD MP3

Aceasta este prezentarea seriei și cred că este foarte clară.
În ceea ce ne privește, am achiziționat-o pentru a vedea cum se prezintă conceptul și vreau să spun că este extrem de atractiv. Prețul de achiziție: 19 lei.
Cartea și caietul de lucru sunt tipărite pe o foaie foarte frumoasă, cerată. Poate vă aduceți aminte și ce miros divin au aceste foi. Noi le-am adulmecat îndelung cu o mare plăcere. 🙂

Textul este clar și aerisit fiind însoțit de ilustrații atrăgătoare, acestea fiind semnate de Bun Heag Ung. CD-ul MP3, care se află atașat la finalul cărții este împărțit, la fel ca și cartea, în capitole. În total sunt șapte.                        

Lectura este clară iar cei mici, ori cei care doresc să învețe limba engleză, pot urmări cu ușurință rândurile din carte.

Evident că Luca a citit-o dintr-o suflare pentru ca mai apoi să jucăm o mică scenetă, eu citind personajele feminine iar el pe cele masculine. Sunt frumoase aceste exerciții și dacă replicile sunt rostite cu intonație, ele devin chiar speciale.

În caietul de lucru – workbook – totul este structurat pe capitole. Iată cum sună o parte din cerințele lor:

– are these sentences correct?
– choose the best answer
– draw a line through the word that does not belong in the group. The fill in the blank.
– write the sentences in the correct order
etc.

Noi am petrecut momente bune citind, interpretând ori rezolvând cerințele și a fost foarte frumos. Trebuie să menționez faptul că vor apărea mai multe astfel de povești, fiecare pe alt nivel.

Nivel 1 / cuvinte per titlu (număr mediu)  550/  Cuvinte per nivel 1500
Nivel 2 / cuvinte per titlu (număr mediu)  750/  Cuvinte per nivel 2000
Nivel 3 / cuvinte per titlu (număr mediu)  950/  Cuvinte per nivel 2500
Nivel 4 / cuvinte per titlu (număr mediu) 1150/ Cuvinte per nivel 3000
Nivel 5 / cuvinte per titlu (număr mediu) 1350/ Cuvinte per nivel 3500
Nivel 6 / cuvinte per titlu (număr mediu) 1550/ Cuvinte per nivel 4000

Spor la citit!

Activități educative copii – „The parable of the Lily” despre daruri și sentimente

Tuturor ne place să primim daruri. Ori dacă acestea vin fără o ocazie anume, plăcerea este și mai mare.

Despre asta este vorba și în povestea pe care Luca a avut ocazia să o citească atunci când am ajuns la Brașov. Acolo, prietena mea Alina ne facilitează accesul la cărțile ei minunate. Pentru că suntem în plin proces de învățare a limbii engleze aceste exerciții sunt mai mult decât binevenite. Așteptate și îndrăgite.

The parable of the Lily de Liz Curtis Higgs ne spune povestea lui Maggie, fiica cea mică a unui fermier, căruia îi plac darurile surpriză. Tocmai primește unul dar atunci când îl deschide, în loc să găsească o păpușă ori un joc, descoperă niște bulbi de care este dezamăgită.

20160703_173938 20160703_173949 20160703_174001

Maggie, the farmer’s youngest daughter, loves getting gifts, especially mysterious ones. One wintry day, she receives a package in the mail. She excitedly opens the package to find a bulb buried in a crate of dirt. This was not what Maggie expected. She had hoped for a doll or a game, not a bulb that would one day become a plant. When spring comes, she finds the bulb in the cellar and tosses the lifeless thing into the garden, never to think of it again. . . . Until she walks outside on Easter morning and finds the most beautiful lily she has ever seen. Through the unique gift of a bulb, Maggie discovers the power of grace and forgiveness and the true meaning of Easter. (amazon.com)

20160703_174020

Povestea este foarte frumoasă iar pentru Luca a constituit o lectură pe nerăsuflate, așa cum ne place nouă să încadrăm acest gen de carte. Pentru că am ajuns la stadiul în care există o ușurință iar vocabularul întâlnit nu a prezentat necunoscute pentru copil.

20160703_17404220160703_17405720160703_174115

The gentle farmer lovingly helps his young daughter, Maggie, understand the power of grace and forgiveness and the true meaning of Easter.

20160706_224424