Așa se vedea la începutul lunii a acestui an luna decembrie: una frumoasă, cu un Calendar de Advent așteptat cu multe întrebări dar și cu sentimentul că ziua va avea 48 de ore în loc de 24.
Un Calendar care a ascuns întrebări menite a da drumul răspunsurilor ce nu se doreau rostite. Niște cartoline care au călătorit alături de noi, de mine și de Luca, în așteptarea fiului și fratelui cel mai mare. Emoțiile nu se lasă descrise de cuvinte, se simt.
O întâlnire a verișorilor aflați acum, unii dintre ei, la vârsta maturității, atunci când percepi diferit relațiile dar și discuțiile care se deapănă.
Momente în care observi că propriul tău copil poate lesne fi părinte la rândul lui iar asta se percepe prin tot soiul de fiori.
Acum, privind în urmă, cred că acesta a fost Crăciunul de anul ăsta, adică pe ăsta l-am sărbătorit pentru că atmosfera a fost atât de specială și tihnită. Copiii au împodobit bradul care pe lângă ornamente mai avea și o aură deosebită alcătuită din poveștile care s-au depănat în jurul lui. Povești despre ieri și azi, despre lumi diferite, dorințe și trăiri trăite ori dorite.
Și a venit Moșul, de aici, de peste mări și țări de peste tot întâmpinat fiind cu multă bucurie. A avut grijă de suflet, de ochi, de gust și de multe altele. 🙂
Am parcurs clipe pe care nu le-aș da nimănui și le-aș povesti așa, cu precauție. Clipe pline de o încărcătură familială pe care-mi doresc să le fi trăit și voi așa știind despre ce vorbesc.
Îmi doresc să vă fi vizitat Moș Crăciun pentru că el ar trebui să fie prezent peste tot în orice căsuță, oriunde ar fi ea. Dar trebuie să crezi în el!
2 gânduri despre “O lună decembrie care nu anunța nimic tragic”
La multi ani frumosi sa aveti! Cu pace, liniste si fericire, cu toti cei dragi alaturi! Va imbratisez si va doresc tot binele din lume!
Îți mulțumim, Anca! Liniște și sănătate vă dorim și noi.