După o noapte nemișcată, ca și cum trupul meu ar fi refuzat să se desprindă de liniște, m-am trezit cu același gând: urmează o zi plină. Ne-am băut cafeaua în tihnă, am luat medicamentele pentru spate și, sub un soare blând al dimineții, am pornit către Nazaret. La Basilica of […]
Machete
Despre ziua de astăzi se pot spune multe. Poate că ar trebui să încep prin a recunoaște că a avut mai mult de douăzeci și patru de ore — și fiecare clipă a ei a fost densă, plină, vie. După o noapte nedormită, în care durerile de spate n-au dat […]
Am plecat din nou la drum, într-o dimineață palidă, când orașul încă dormea sub ceața rece a zorilor. N-am mai găsit bilete la autocar, așa că am ales un microbuz. Mic, dar curat, cald, cuminte — de parcă ar fi știut că am nevoie de un drum blând. Durerea de […]
Fiecare casă are un miros al ei. Un amestec imposibil de reprodus — puțină cafea, aer cald, detergent, piele, praf de dimineață și ceva nespus. Așa miroase viața împreună: ca o poveste care nu are nevoie de parfumuri, ci doar de timp. Când intru pe ușă, știu că sunt acasă […]
🔥 Prima zi din Săptămâna „Școala Altfel” la grupa Buburuze 🚒 Povestea zilei: La Buburuze, atmosfera a fost — cum altfel? — incendiară! Nu pentru că ar fi luat foc ceva, ci pentru că micii noștri pompieri au fost în acțiune chiar din prima zi a săptămânii. Am început printr-o […]
Nu mai știu de când n-am mai reușit să adun puțin peste o mie de pași într-o zi. Ieri a fost una dintre acele zile care par mai lungi decât ar trebui, pline până la refuz de lucruri de făcut și gânduri care nu se mai așază. Iar după o […]
Povestea zilei:Grupa Buburuzelor era astăzi ca o grădină plină de rod! Pe mese, prin coșuri și chiar pe tablă, se înghesuiau legume de toate felurile — morcovi zâmbăreți, roșii rușinoase, conopide pufoase și o țelină cu aer serios de doamnă mare.Ca să dăm sens acestei bogății, am adus în scenă […]
Uneori nu e nevoie de vorbe. Corpul înțelege primul. Pielea are o memorie a ei — mai fidelă decât mintea, mai blândă decât rațiunea. Ea ține minte atingeri, nuanțe de temperatură, tresăriri, distanțe. Știe exact unde s-a oprit o mână când dragostea era nouă și cum s-a schimbat atingerea după […]
Există un fel de muzică pe care doar casele o știu. Nu vine de la radio, nici din difuzoare — e un amestec de zgomote banale: o tigaie care sfârâie, un capac care cade, o ușă de frigider care se închide prea tare. Și undeva, printre ele, două respirații care […]
Noaptea are urechi. Le ține aproape de perne, de piele, de pieptul celuilalt. Uneori adoarme cu ele lipite de respirația ta — acel suflu ritmic care spune fără cuvinte că ești viu, aici, lângă mine. La început, respirația ta mi se părea o mică invazie. Prea aproape, prea reală. Cineva […]
Există o formă tandră de intimitate care nu se vede în poze și nu se povestește la cafea. E aceea care se strecoară printre gesturile stângace și sunetele corpului, între mirosuri omenești și ticuri fără mască. În spatele ușilor închise, acolo unde iubirea nu mai are nevoie de machiaj, se […]