Școlărel de clasa a V-a – Ședința din semestrul II. Prima

În primul semestru de clasa a V-a au fost două ședințe, asta dacă-mi aduc bine aminte. În prima au fost făcute prezentările și am luat la cunoștință despre cerințele acestei noi etape din viața copiilor noștri. Pentru unii dintre părinți nu era chiar prima întâlnire, asta pentru că mai avem copii ce au trecut prin ciclul gimnazial.
La mine, față de primul copil, a fost mai greu. Diferența dintre ciclul primar și cel gimnazial a fost mare și am avut nevoie de ceva răgaz pentru a ne așeza așa cum se cuvine. Da, dacă diferă copiii diferă și abordările. 🙂
Mi-am pus multe întrebări și am încercat să înțeleg ce anume urmărește fiecare dascăl în parte, pentru că dacă ei intră și ies de la ore, fiecare cu pretențiile lor, copilul trebuie să vină în întâmpinarea fiecăruia, așa cum se pricepe el mai bine.
Și nu-i ușor să „dovedești” unsprezece dascăli. 🙂

Am pornit mai lent și am încercat, cât am putut, să fiu alături de el și să-i fac tranziția mai ușor de priceput. Și am avut de lucru la unele materii mai mult ca la altele.
Dacă la matematică năvala informațiilor l-a dărâmat la început și așa a fost nevoie de multă răbdare și perseverență, la alte materii lucrurile s-au perceput diferit. E evident că aici vorbesc despre preferințe și mai ales, de afinitățile legate de o materie sau alta. Dar acum, din clasa a V-a mai sunt legate și de profesori.
La doamna învățătoare, pentru că era majoritară la toate materiile predate, a fost mai lesne de gestionat, dar acum a trebuit și trebuie în continuare depus mai mult efort.

A terminat primul semestru cu bine, nu numai cu medii de zece dar cu o medie generală de 9.50. E bine și eu știu, fără să-mi spună nimeni, de ce e atât și nu mai mult și unde ar trebui să se insiste mai mult. Te încearcă un sentiment de regret dar dacă ești corect cu tine, înțelegi că așa stau lucrurile.

Așadar, doamna dirigintă a prezentat situația școlară dar și pe cea extrașcolară aici referindu-mă la concursurile la care copiii clasei au participat. Problema, cred, majoră a clasei a V-a, cea în care se face tranziția este pe lângă numărul de profesori care intră la clasă și cea a colectivului. Pentru că asta este o clasă în care s-au adunat copiii din mai multe părți, aici având loc o examinare pentru a putea ocupa un loc, iar pentru închegarea colectivului cred că este necesară o perioadă de timp. Numai că aici ne-am ales ca apa de ulei. Copiii au format „bisericuțe” sau grupuri, cum vreți să le numiți, unde s-a menținut unitatea inițială; adică cei de la IV-A s-au delimitat de cei de la a IV-B și cei de la a IV-C ceea ce este valabil și invers. Copiii s-au așezat în bănci și au relaționat mai mult cu cei pe care-i cunoșteau deja.
Iar asta s-a întâmplat și cu părinții. Întrebarea care se pune este: de ce? De ce s-au și ne-am separat așa și ce anume a determinat asta?
Aici e o chestie de atitudine și de modul în care au acționat învățătoarele la clasele lor. Copiii au venit cu acea atitudine și de aici au izbucnit contradicțiile.
Fiind o persoană mai coaptă, consider că totul se face cu răbdare, perseverență, decibeli puțini și toleranță sporită. Dar clasa asta are 30 de elevi. Ce te faci cu atâta lume? Cum gestionezi 30 de părinți care au idei și atitudini atât de diferite?
E o chestiune greu de înțeles.
Și poate cel mai greu de gestionat este atitudinea pe care o au cei mici, una care nu poate fi desprinsă de mediul în care trăiesc și se dezvoltă. Din nefericire există comportamente ce au depășit limita bunului simț și care cer atitudini răspicate. Cuvintele urâte, gesturile nepotrivite, hărțuiala, decibelii situați peste limita admisă de un timpan normal, batjocura și chiar violența au ajuns la un stadiu la care se cere o intervenție.
Dar intervenția asta nu trebuie să vină de la școală, în primul rând, ci de la părinți. Aceștia trebuie să facă o echipă cu școala care reprezintă doar o completare și o desăvârșire a educației.

Ori dacă atunci când se întâlnesc părinții nu reușesc să-și stăpânească atitudinea, ce pretenție să ai de la niște copii?

Cred că înaintea notelor de 10 din catalog trebuie să stea grija pentru cum anume relaționăm, dacă suntem în stare să ne respectăm, să ne tolerăm dar mai ales să nu ne facem rău. Nu înseamnă că dacă nu suntem vătămați corporal nu putem suferi. Traumele psihice acumulate duc spre devieri de comportament extrem de periculoase. Ori despre asta trebuie să avem grijă înainte de toate!

Și până să vorbească despre toate astea, doamna dirigintă ne-a invitat să urmărim un clip, pe care și eu, la rândul meu, vă invit să o faceți. Poate unii dintre voi l-ați mai văzut, așa cum nici mie nu-mi era străin, dar faptul că a ales să ni-l prezinte, mie mi-a dat foarte mult de gândit.

This Video Will Make You Rethink How You Act Around Others

With the way most of us live our lives these days — giving zero f*cks — we often forget that there are young ones around watching.

I’m not saying that everyone should be a perfect role model in life, but if you’re responsible for a child, then you should act like an adult and strive to set a good example.

While our kids will likely end up just like us, there’s no reason you should be smoking, drinking or fighting in front of them.

This quick, 60 second PSA makes all of us think about our immoral behavior and puts into perspective what we’re really doing. Turn down for what? Turn down for the children.

“As it appears in …. “

children-see-children-do-2 cs18

sursa foto: aici

Dimineață, când l-am dus pe Luca la școală am crezut că nu e nimeni în clasă. Nu se auzea nici un zgomot și era o liniște dătătoare de întrebări. Când am intrat, marea majoritate a copiilor era în bănci, iar când m-au văzut, s-au ridicat în picioare și au salutat. Pentru prima dată de când a început clasa a V-a. Erau la fel de frumoși, ca și ieri, numai că purtau toți uniforme și aveau o aură. Una de normalitate de care avem atât de mare nevoie.
Ei, în primul rând, pentru a se putea dezvolta.
Noi, în al doilea rând, pentru a-i putea susține și ajuta.
Și uite că speranța a licărit, semn că nu a murit încă.

diadolivro

sursa foto: aici

 

Școlărel în clasa a V-a – Ziua Internațională a Cititului Împreună este la noi cu vechi state

Mai corect spus, de mai bine de douăzeci de ani.
Nu știu de când se sărbătorește această zi, dar noi asta facem, seară de seară. Este ceva care ne este în sânge și fără de care nu este în regulă.
Știu, poate din cei care vor ajunge să citească rândurile de față vor fi și care vor considera că e ceva forțat, neadevărat, dar vreau să vă spun că nu este nici un gram de neadevăr în rostirile de până acum.
Nu m-a învățat nimeni că trebuie să citesc copiilor mei, am făcut asta din dorința de a petrece clipe minunate împreună benefice copilului, dar și mie.
Oriunde am plecat cartea ne-a însoțit, nu pentru a demonstra cuiva ceva ci pentru a ne fi nouă bine.
Nu pot uita primul drum cu avionul, atunci când Răzvan nu avea trei ani și în care, Degețica a fost cea care i-a dat starea de confort. Poate părea bizar, dar acolo, la 10000 de metri, Cărăbușelele erau la fel de urâte iar Degețica infinit mai frumoasă.

20150118_054849

Sau pot eu uita atunci când din cauză că nu putea citi o carte pentru școală – e vorba de Răzvan – pentru că nu-i plăcea, am citit câte un capitol fiecare, alternativ. Am repetat experiența și alături de Luca.

20160624_142548

Dar ce multe titluri îmi vin acum în minte, o parte dintre ele nemaigăsindu-se pe piață, de care ne-am îndrăgostit iremediabil!

narval-26 s5

Și uite că, în ciuda faptului că Luca a ajuns în clasa a V-a, noi tot mai avem acest ritual. Și ne bucură, deopotrivă, pe amândoi. Eu una, n-aș renunța niciodată la el, dar știu că așa ceva nu e cu putință. Am ajuns să citim cartea mea, cartea lui, cartea noastră și lumea poveștilor alături de el are altă conotație.

Nu știu ce argumente să aduc pentru a vă convinge că acest ritual are numai beneficii. Poate e singurul care are numai beneficii. Câștigul este de ambele părți, pentru că și adulții au nevoie de povești pe care chiar dacă le-au mai citit, le vor vedea cu alți ochi.

Așadar, iată știrea de la care am pornit a scrie acest articol.                                 cover-citim-impreuna

Citim Împreună România celebrează, în 16 februarie, Ziua Internaţională a Cititului Împreună (ZICI), prin sesiuni de lectură organizate în 80 de biblioteci, școli și librării din 29 de județe. 

Organizată de către Lit World, ZICI – Ziua Internațională a Cititului Împreună – este un eveniment global la care participă milioane de oameni din peste 100 de țări. Aflat la prima ediție în România, evenimentul coordonat la nivel național de grupul Citim Împreună România, a dorit să adune 20 de parteneri cu care să organizeze în țară acest eveniment. Spre bucuria organizatorilor, la selecția partenerilor s-au înscris 80 de organizații – școli, organizații non-profit și chiar o librărie, plus 12 biblioteci județene. Fiecare dintre aceste organizații a primit din partea Citim Împreună România resurse care să contribuie la organizarea unor evenimente memorabile de lectură. Dintre acestea, 20 se vor organiza pe 16 februarie și vor consta din sesiuni de lectură susținute, prin Skype, de autori cunoscuți de cărți pentru copii, între care Mihaela Cosescu, Andreea Demirgian, Andrea Gál, Laura Grunberg, Iulia Iordan, Ciprian Măceșaru, Victoria Pătraşcu, Sînziana Popescu, Carmen Tiderle. 

P.S. Astăzi am avut ședință cu părinții. Vă voi povesti despre ea, mâine, dar acum vreau să menționez un lucru: am întrebat dacă știe cineva că astăzi este Ziua Internațională a Cititului Împreună și, din nefericire, nu a știut nimeni.  Pentru că au fost discuții legate de cadourile date copiilor de Moș Crăciun, atunci când au fost voci care au criticat prezența cărții, i-am întrebat dacă mai citește cineva alături de copil.

Pfui! Poate pe la trei ani… dacă!

Și atunci, despre ce vorbim? E așa de trist!

Abilități practice pentru copii – Se poate să-ți faci ferma ta? Da, se poate!

Ceea despre ce vă voi povesti mai jos a avut loc acum patru ani. În afara faptului că nu-mi pot da seama când au trecut acești ani, revăd cu bucurie fotografiile făcute atunci. Asta pentru că ele mi-au adus în memorie și atmosfera, vorbele și tot ceea ce s-a petrecut.

Am încercat astăzi, să intram în atmosfera vieții de la fermă. Am desfășurat mai multe activități în care am dezbătut diferite aspecte ale acestei minunate vieți.
Noi am avut și mai avem încă ocazia de a trăi pe viu la o mica fermă deoarece avem niște rude care ne lasă, vacanță de vacanță să „gustăm” această minunată stare.
Cum pot să descriu mirosul fânului proaspăt cosit, asta ca să nu pomenesc de cel depozitat în pod și unde, dacă dorești, poți asculta greierii sau număra stelele de pe cer?
Dar amurgul în care se aude clinchetul tălăngilor purtate de văcuțele ce se întorc de la pășune?
Într-un cuvânt, cu simțurile pregătite pentru această activitate, astăzi, ne-am făcut mica noastră ferma. 🙂 Am dorit ca aceasta să fie în relief.

Materialele necesare pentru realizarea acestui craft sunt:

bețe din lemn (le-am luat de farmacie)
hârtie autocolantă de culoare maro
coli de carton de diferite culori
animale de la fermă printate și decupate, tot așa o formă de gard dar și instrumente folosite în gospodărie
lipici
carioci

A lipit, mai întâi, bețișoarele pe un carton. Cu ele a făcut acoperișul. Pentru o completare a lui a lipit autocolant.

62977_617121054970780_1028214608_n 64734_617121098304109_647778300_n

A decupat gardul și animalele după care le-am asamblat în așa fel încât să pară că unele dintre ele își scot capul prin el.

223487_617121158304103_1779123425_n

S-a desenat apoi zidul fermei, aici fiind nevoie de „cărămizi”. Nimic mai ușor, ele ieșind din condei! 🙂 Tot cu carioca s-a completat și modelul de la acoperiș. Mai întâi a fost folosit un creion.                                   480891_617121118304107_1233005965_n 556029_617122194970666_1814479826_n598617_617122268303992_2104551763_n

Au fost adăugate restul elementelor și ferma s-a conturat mai frumos decât s-ar fi așteptat.574537_617117128304506_672369521_n 559945_617117718304447_1342928846_n

Și uite așa, am lucrat preț de două ore însă a fost frumos, fascinant iar pe măsură ce totul prindea contur, Luca nu mai avea răbdare să termine.
Am citit, tot din Prima mea enciclopedie Larousse, capitolele aferente temei noastre, am făcut două fișe cu cerealele atât de mult gustate de văcuțele, caii, oițele și căprițele noastre și am cântat.

525658_617119028304316_1520916168_n19801_617125778303641_1085530695_n
Am o cărticică cu cântecele în franceză, se numește „Toupie chansons”, care au și portativ și pe care Luca le-a interpretat, doa cele de la tema nostră! Așa am auzit „Un petit lapin (Un mic iepuraș)”, „Un petit cochon”(Un mic purceluș) și „Promenons nous dans les bois”
(Plimbându-ne prin pădure).

18618_617124264970459_1425665555_n 58822_617124204970465_551200696_n 563006_617124254970460_1802626687_n
Am mai bifat o sâmbătă în care am încercat să mai deslușim câteva noțiuni necunoscute.

Școlărel în clala a V-a – „Dragă domnule Henshaw” sau cum să porți o corespondență constructivă

O carte extrem de utilă, Dragă domnule Henshaw, din care se pot învăța foarte multe, chiar din debutul ei.
Copilul poate lesne observa greșelile de ortografie pe care le face micul școlar, aflat atunci în clasa a II-a, dar care nu-l opresc din demersul său. E minunat acest exercițiu, de a coresponda cu cineva, puțin probabil să se mai petreacă în zilele noastre. Dacă mai ai și un soft care să-ți corecteze automat textul, nu prea înveți nimic.

Pe măsură ce se adună scrisorile, cititorul va observa că și greșelile copilului dispar, ceea ce te face să înțelegi că numai insistând vei rezolva neajunsul.

draga-domnule-henshaw-cover_big

Dar cine este cel care scrie scrisorile și cel care răspunde?
Leigh Boots este un băiat în clasa a II-a care este impresionat de cartea citită de doamna învățătoare. Numele cărții este „Cum să distrezi un câine” și este semnată de Boyd Henshaw. Atât de mult i-a plăcut, că a citit-o de multe ori dar a și lucrat pe marginea ei (vezi unde-i povestește de dioramă).
Când a ajuns în clasa a șasea, micul Leigh a primit ca temă un referat despre un scriitor, asta pentru a-și îmbunătăți abilitățile de scriere. Cui avea să-i trimită băiatul întrebările dacă nu celui care a scris cartea preferat?
Și așa, l-a rugat să-i răspundă la zece întrebări.
Leigh trăiește alături de părinții lui într-o casă pe roți, adică o rulotă. Spațiul strâmt nu le permite multe lucruri dar copilul este mulțumit așa.
Tatăl este șofer pe camion iar mama cea care are grijă de copil. Ea îl supraveghează și atunci când găsește scrisoarea cu întrebările adresate scriitorului îl „forțează” să răspundă.

Mama mă tot bate la cap în legătură cu întrebările tale prostești. Zice că, dacă vreau cu adevărat să ajung scriitor, trebuie să-ți urmez sfaturile. Ar trebui să citesc, să privesc, să ascult, să gândesc, să scriu. Zice că cea mai bună metodă de a începe e să-mi pun fundul pe scaun și să-ți răspund la întrebări și s-o fac pe larg. Așa că poftim.(pag. 20)

Și băiatul, mai mult împins de la spate, începe să comunice, în scris, cu preferatul lui. Atunci când se oprește din demers, mama are ac de cojocul lui.

N-aveam de gând să-ți mai răspund la nici o întrebare, dar mama nu vrea să ducă televizorul la reparat pentru că spune că-mi face creierul să mucegăiască. Sunt în vacanța de Ziua Recunoștinței și mă plictisesc atât de tare, încât m-am gândit să-ți mai răspund la câteva dintre întrebările tale mucegăite cu creierul meu mucegăit. (pag. 22)

Și așa, corespondența înlesnește o legătură frumoasă, scriitorul devenind confidentul copilului. El este părtaș la toate transformările ce apar în viața elevului și chiar dacă nu-i răspunde decât rar, băiatul pune mare preț pe sfaturile lui.

Veți găsi în povestea asta tot felul de situații cu care se poate confrunta un copil iar rezolvarea lor poate vă va ajuta. Mama lui Leigh dă dovadă de multă înțelepciune în relația pe care o are cu tatăl copilului, chiar dacă la un moment dat drumurile lor se despart. Ea rămâne cu băiatul iar tatăl păstrează câinele, pe Bandit, de care am uitat să pomenesc până acum. 😉
Finalul este unul frumos și vă las să-l descoperiți singuri.

Ca și-n alte dăți, nu am dorit să las povestea doar citită ci să mai vorbim puțin pe marginea ei. Și pentru că a fost și ea cu noi în călătorie la Brașov, a fost auzită și de cele două fetițe pe care le-am vizitat. Am avut norocul ca cea mare să ne poată da caietul de lectură pe care-l avea de la școală, caiet în care erau mai multe întrebări legate de cartea asta.

Pentru că la școala lui Luca abia acum s-a intrat în clubul de lectură, cel înlesnit de Editura Arthur, nu avem decât un singur caiet de acest gen dar în el negăsindu-se povestea de față. Numai că Mara fiind înscrisă de mai multă vreme în club, îl avea și așa am ajuns să lucrăm și noi pe el. A fost atât de frumos! Trei copii, de vârste diferite, care comentează același text.                                           20150115_204809

Ajunși acasă, am confecționat celebrele noastre cartoline și am mai pus de-o vorbă.

1 dmh

Atașez fișierul în care găsiți aceste cartoline. Le puteți printa și lamina pentru ca mai apoi, cu ajutorul lor, să puteți face o activitate la clasă.

cartoline-dmh-romana img_20170207_193840 img_20170207_193902 img_20170207_193923

Pe lângă materialele confecționate de mine, am mai căutat, găsit și tipărit materiale în limba engleză. Noi am lucrat pe ele și nu a fost rău. Puteți încerca și voi. 🙂

dearmrhenshawnovelstudyfreebie

dearmrhenshawstudentnovelstudypacket

Cam asta despre Leigh și corespondența lui. Cine știe, poate va avea și Luca, la un moment dat, această ocazie.

Machete didactice – Și au trecut 100 de zile de când a început școala

… sau mai bine spus asta trebuie să sărbătorească o micuță școlăriță. Drept pentru care a fost nevoie de ceva în acest sens.
Am primit un telefon de la o mămică, oarecum îngrijorată, care nu știa cum să o ajute pe fetița ei. Am vorbit mult, cu drag și plăcere și am căutat să găsim cea mai frumoasă variantă la care să participe și copilul. Adică să fie și el parte la conceperea lui. Sau atât cât se poate. 🙂

Am sugerat mai multe alternative care să poată fi făcute acolo și până la urmă am ajuns la concluzia că voi începe eu ceva și vor termina ele. S-a optat pentru un personaj preferat dintr-o poveste, mai bine zis la o secvență care să aibă ca element definitoriu cifra 100.

dscn8234

Pentru că dimensiunea machetei a trebuit să fie redusă, chiar foarte redusă, undeva la un A4, stai și te gândești cum poți aduna așa de multe elemente pe o suprafață așa de mică și să mai fie și ochios.
Dar Alba ca Zăpada a fost inspirațională și am ales ca rochița ei să aibă floricele. Câte? Păi 100, nu?

dscn8235

Mi-aș fi dorit să trimit elemente pe care copila să le picteze și atașeze dar cum să le confecționez la dimensiuni așa de mici? Așa că eu am meșterit macheta iar fetița va decora rochița dar va putea completa și postamentul pe care stă, adăugând elementele necesare.

Sunt frumoase machetele astea de dimensiuni foarte mici dar destul de greu de realizat. E multă migală și trebuie atenție la detalii. Eu sunt încântată de ce am reușit să realizez și sper ca și doamna care a solicitat să fie la fel. Nu am primit încă vreo veste, dar o aștept așa cum aștept și o fotografie cu Alba gătită de bal.

Voi ați sărbătorit vreodată 100 de zile de la începerea școlii, că la mine, la nici unul dintre copii nu a fost vorba de așa ceva. Cine știe ce mai meșteream atunci?!

Abilități practice pentru copii – Semne de carte de la Krokotak

În ultima perioadă am tot văzut îndemnul de a confecționa semne de carte cu inimioare. Sunt ochioase și frumoase și cred că ar reprezenta o activitate frumoasă alături de copii. După mine, aș face și mărțișoare pentru a fi oferite colegelor. 🙂

Aseară, înainte de culcare, iar am văzut link-ul, pe care-l atașez, și n-am mai rezistat tentației. Nu are rost să mai explic că este foarte clar prezentat în filmuleț ce și cum se face.

Iată cum ai ieșit ale mele.

20150114_014404

Și cum arată la locul lor. 🙂

20150114_013347 20150114_013411

Am plecat liniștită la culcare. Și bucuroasă că mi-am luat de-o grijă. 🙂

Școlărel de clasa a V-a – „Krabat” o poveste despre magie neagră și iubire

Uite că acu o săptămână pe vremea asta, habar nu aveam cine este Krabat. Nu auzisem niciodată de acest titlu cât despre autor – complet anonim. Dar ne-am bucurat că a ajuns în atenția noastră pentru că după o săptămână ne-am trezit că lucrăm pe text.
Poate veți crede că nu este potrivită pentru un copil de 11 ani dar vă asigur că firul poveștii și cele ce se petrec acolo nu are cum speria un copil în așa măsură încât să n-o poată citi.

coperta_preussler_krabat_1-338x478
Legat de asta mi-am adus aminte cum acu ceva vreme, o mămică mă întreba oarecum îngrijorată, dacă nu mi-e teamă să las copiii să citească Harry Potter. Nu mi-a fost, din contră, așa cum nu am avut nici o problemă în ceea ce-l privește pe Krabat.
De ce? Pentru că este o poveste în care întâlnești oameni de tipologii diferite, manifestări așișderea dar și un triumf al binelui asupra răului.
Krabat este o poveste care are toate ingredientele pentru a te face curios: aventură, copii, suspans, mister, magie neagră, iubire. Și în ciuda atmosferei misterioase în care te introduce ai senzația că trebuie să faci și tu parte din poveste.
Încă de la primele rânduri ai un sentiment ciudat, de teamă amestecată cu curiozitate, asta pentru că nu ai cum să nu te întrebi ce s-ar întâmpla dacă s-ar putea și în realitate. Dar oare nu se poate?
Chiar nu se poate?

20150112_232626

Așadar, Krabat este un băiat de paisprezece ani care în urma unor mesaje pe care le primește în vis, se hotărăște să intre ucenic la un meșter morar. Acesta stă într-o moară, denumită Moara din Mlaștina Scroafei, un loc izolat, în care se petrec tot soiul de fapte dubioase și de care sătenii nu sunt străini. Tocmai de aceea nu doresc a avea de-a face cu meșterul morar.

Dar băiatul nu ține cont de avertizările date și așa începe aventura.img706

La moara asta sunt 12 calfe, cu tot cu Krabat, fiecare cu felul ei de-a fi:
Tonda – calfa mare – un băiat extrem de bun și blând, se îngrijește de noul venit. Prietenos și amabil el are grijă de Krabat și-l ajută, pe ascuns, asta pentru că meșterul nu trebuie să afle. Este extrem de supărat că iubita lui a fost găsită moartă și crede că meșterul este vinovat de tragedie. La finalul primului an, Tonda moare iar protejatul lui suferă peste măsură. Își propune să afle cum a fost posibil așa ceva.
Juro – socotit prostul grupului, este cel care se ocupă de gospodărie. Face curat și mâncare colegilor lui. Toți îl cred un neîndemânatic dar el are un scop pentru care alege să se poate așa. Îi spune lui Krabat mai târziu, că numai așa a avut acces la cele ce se aflau în camera meșterului, reușins să afle lucruri foarte importante dar și să înțeleagă de ce se petrec.
Michal – un băiat foarte puternic și extrem de studios. Blând și bun el își dă toată silința de a prinde arta magiei negre cât mai bine.
Merten este vărul lui Michal, un băiat la fel de puternic și iscusit. La finalul anului doi, atunci când Michal este găsit mort, Merten refuză să mai vorbească cu colegi lui și, într-un final, după mai multe încercări de a evada de la moară, încearcă să se spânzure. Nu reușește și rămâne cu gâtul strâmb.
Lyschko este subțirel, lung, cu un nas ascuțit și o privire suspectă. Este cel mai nepopular din grup și datorită faptului că-i iscoada meșterului.
Hanzo a fost ales calfă mare în anul doi, după ce Tonda a murit. Toți au crezut că el este cel carl va urma dar s-au înșelat. E un băiat puternic fiind denumit „taurul”.img707

Staschko este un bun meseriaș, foarte iscusit la tâmplărie. Tot timpul meșterește și la un moment dat el este cel care construiește și  noua roată necesară funcționării morii.
Andrusch este cel mai popular și mai vesel. Cu fața ciupită de vărsat de vânt, are un fel ghiduș de a se comporta. De aceea, meșterul îl îndrăgește foarte mult.
Kito – un om foarte capricios, care nu iese cu nimic în evidență.
Petar – este cel care cioplește linguri fiind foarte drăguț și amabil.
Kubo – liniștit și prietenos nu prea se pomenește mult despre el în carte.
Când la finalul primului an Tonda este găsit mort, cel care-i ia locul este Witkó, un băiat de paisprezece ani, zvelt, palid, cu umerii înguști și părul roșcat, ca o creastă de cocoș.
Micul Lobosch are tot paisprezece ani când vine ca ucenic la moară, în al treilea an. El este prietenos și distractiv, foarte copilăros. Își dă seama că-l cunoaște pe Krabat iar acesta din urmă îl ia sub aripa lui, așa cum făcuse și Tonda cu el. Lobosch este isteț și nu dă nimănui de bănuit că este ajutat.

Condițiile de muncă de acolo sunt foarte aspre și pe lângă ele, cei 12 trebuie să învețe Arta Magiei Negre.
Cel care-i inițiază este însuși meșterul. Atunci, băieții sunt transformați în corbi și așa participă la tot soiul de lecții menite să-i învețe tainele magiei. Sunt capabili, mai apoi, să pună în practică tot ceea ce învață. Meșterul nu insistă și fiecare învață în ritmul propriu.

În poveste se petrec multe întâmplări, care mai de care mai bizare, unele chiar înfricoșătoare, dar nu doresc a vi le destăinui și a vă strica plăcerea lecturii.

Cert este faptul că pe noi ne-a prins și am dorit a nu lăsa așa poveste fără a zăbovi puțin peste ea. Și cum altfel decât cu ajutorul unor discuții care au avut ca postament celebrele fișe? Am confecționat mai multe și am avut un dialog care a completat finalul poveștii foarte frumos. E drept că am mai și scris, dar nu foarte mult. Pentru că nu am găsit nimic în limba română dar și oferta în limba engleză fiind mai mult decât limitată, le-am confecționat eu. Vi le pun la dispoziție poate veți considera că merită să le folosiți.

În primul rând am făcut două fișe cu cele mai noi cuvinte întâlnite. E un exercițiu frumos, de la care nu poate lipsi dicționarul explicativ al limbii române. La aceste cuvinte, frumoase au fost și pluralurile. Am completat câte una fiecare. 🙂                     20150113_222753

20150114_005616

 Următoarele fișe, ori cartoline dacă vreți să le spuneți, au fost cu întrebări din text. Uite cum am lucrat noi, oral, o parte din ele.

cartoline-lucru-krabat-limba-romana

ce-12-corbi20150113_22254920150113_234510

Finalul a fost unul peste așteptările noastre care am crezut că se vor da crâncene bătălii. Dar am avut parte de o surpriză pe care credem că așa o veți cataloga și voi.

Una peste alta, nu regret nici o secundă că am adăugat pe lista noastră și această carte asta pentru că ne-au încercat niște sentimente aparte atunci când am citit-o. Ori ce-ți dorești mai mult de la o carte decât să te facă să trăiești felurite experiențe? Și noi le-am trăit!

Școlărel în clasa a V-a – Zoo in the sky * A book of animal constellations

Uite că mini vacanța petrecută la Brașov a adus în atenția noastră, prin bunăvoința Alinei căreia îi foarte mulțumesc, mai multe cărticele în limba engleză pe marginea cărora să facem mai multe activități frumoase, nu doar lectură. Mai este nevoie de un respiro între cărțile mai serioase. 🙂
Aud tot mai numeroase voci precum că un copil stă mult la calculator și pe tabletă ori mai știu eu ce gadget pentru că nu are parte de atenția părinților, ori pentru ca aceștia nu au timp să-l aloce odraslelor. Însă eu vă spun că orice activitate ai face, la un moment dat, tehnologia își cere tributul. E fascinantă înșiruirea de acolo și nu prea ai cum s-o eviți.
Bunăoară, exemplul nostru, nu al altora:
Luca trăiește înconjurat mai mult de adulți. Fratele lui este plecat iar prietenii pe care-i are nu pot sta la noi mereu. Vin și se joacă dar cu măsură. El nu prea merge, mai mult vin ei pentru că-și doresc să mai meșterim împreună, dar asta nu reprezintă o problemă.
Eu fac cu el tot soiul de activități, atât în casă cât și în aer liber dar acestea nu se pot face mereu. Nu poți aloca unui copil tot timpul și așa, se strecoară calculatorul, tableta, consola. Telefon nu are și nici nu vrea, încă.
Pe consolă joacă Mario, și mă bucur că ecranul e la distanță și nu-i așa mare pericol. Pe laptop-ul lui urmărește niște youtube-ri cu care a stabilit și o legătură. Nici aici nu mă deranjează pentru că dialogul purtat cu ei dar și ascultatul este în limba engleză. Se văd progresele apărute (are un bagaj de cuvinte considerabil). Dar tot așa, se mai vede și simte atracția exercitată de aceste activități. E greu să-l rupi și nici nu-mi doresc. Tot ceea ce urmăresc este un echilibru între toate astea, pe care el nu poate să-l gestioneze și așa intervin eu, jandarmul de serviciu.
Poate în familiile unde sunt mai mulți frați altfel stă treaba ori poate că sunt copiii pasionați de desen ori de lego. Pe ai mei nu i-a prins nici una nici alta și am înțeles, după multe tatonări și insistențe, că nu au aplecare și dacă așa stau lucrurile cât pot să insist?
Am alunecat mai mult spre cărți și aici oferta-i foarte vastă. Și ele, cărțile, trebuie alese cu grijă pentru a-i deschide copilului apetitul de lectură. Mulțumesc lui Dumnezeu că putem să-i oferim cărți valoroase, frumoase, de calitate.
Ei, pe lângă cărțile astea eu am tot țesut activități, și nu de ieri ci dintotdeauna, care să-i completeze cunoștințele. Subiectele au cuprins foarte multe domenii și au fost momente în care entuziasmul a atins cote foarte înalte.

Și acum am reușit să-i stârnesc curiozitatea cu ajutorul unei cărți Zoo in the Sky: A Book of Animal Constellations.

dscn8198

Lângă ea am adăugat mai multe seturi de jocuri Geomag, care l-au ajutat să reconstituie constelațiile prezentate în carte.

When the sun sets, darkness falls. The stars appear one by one. Then the sky turns to a picture puzzle.
What is hiding in the patterns of stars? Some people say they only see squarea and squiggles, lines and loops. But imagine hard, and the sky comes to life.
The star patterns make a wing here, a tail there, a twinkling eye, even a scorpion s stinger.
Sky watchers long, long agoimagined a whole zoo of animals. They shine there still when you are under the magic spell of the nighttime sky.

dscn8199

dscn8201

The Scorpion has a nasty sting in his tale. Beware as he scuttles across the Milky Way. His tail is curved around and he is waving his fearsome claws.

Leo the Lion is the king of the beasts and lord of the sky. In February and March he looks down from a throne high up in the heavens.

dscn8203

The Whale is the greatest of all living creatures. He is the one of the largest in the sky, too. A monstrous size, he is sometimes called the Sea Monster.

dscn8209

Cartea are la început dar și la sfârșit două hărți: Northern Sky and Southern Sky. Pe ele sunt reprezentate constelațiile pe care le-a confecționat și Luca cu ajutorul pieselor de la Geomag.

dscn8218 dscn8215 dscn8219

Sper să recunoașteți constelațiile din imagini. 🙂
Și așa, cu ajutorul acestei minunate cărticele, am reușit să mai vorbim despre cer și misterele lui.
V-ați jucat cu Geomag-ul?
Ce vă place să confecționați cel mai mult?

Școlărel de clasa a V-a – Frig! Atât de frig la Nada Florilor!

Daaa! Frig astăzi, chiar foarte frig!img_20170210_083939

Și frumos, trebuie să recunosc. După ce dimineață mi-am rezolvat probleme ce erau pe lista de priorități, am venit acasă și i-am povestit copilului ce ger este. A nins aici și natura – tot ea!- a reușit să acopere toată mizeria care domnea pe străzi.
A nins chiar foarte mult și e un alb de-ți sparge ochii dar senzația de curat, imaculat, mai îndulcește frigul. Frigul ăsta pe care l-aș lăsa să stea alături de mine cel mult o lună pe an. Dar… nu ține de mine! 🙂

Așa că fac tot ce pot să găsesc părțile minunate ale anotimpului glaciar și să mă bucur că suntem privilegiații care străbat cele patru anotimpuri.
Luca iubește iarna, poate și pentru că este anotimpul aniversării lui. E dornic de tăvălit prin zăpadă și are o bucurie molipsitoare. Atunci, nu-i lucesc doar obrajii rumeni ci și ochii, sufletul.

Eu gestionez, pe an ce trece, tot mai greu gerurile astea și încerc să mai fur de la ei, de la copii, fărâme de putință.

img_20170208_122611 img_20170208_122639 img_20170208_122626 img_20170209_133312 img_20170209_133315

Pe la ora 15:00 bătea un soare de spuneai că nu a scăpat nici un colțișor fără un cristal montat pe el. Așa că, ne-am hotărât să mergem la Nada Florilor, un loc minunat pe care-l vizităm indiferent de anotimp.

Ca aproape de fiecare dată, nu era nimeni care să ne perturbe joaca. A fost prin flori și iarbă, frunze uscate iar acum a venit rândul zăpezii. Dacă la restul am participat la asta nu prea, cam cu sfert de măsură. Dar lui Luca nu i-au mai ajuns picioarele pentru a sări cât mai departe în mormanele de zăpadă.

img_20170210_154802 img_20170210_154841 img_20170210_160412 img_20170210_161333 img_20170210_161338 img_20170210_161945 img_20170210_161953 img_20170210_161957

Am stat zeci de minute și am așteptat ca să-și potolească dorul de jucat iar la un moment dat mi-a fost frică să nu fie atât de ud încât să înghețăm pe drumul de întoarcere. Și am avut ceva de străbătut.

Aveți vreun loc deosebit pe care să-l vizitați în toate anotimpurile?