Idei pentru mămici – Modele românești pe un semn de carte

Sunt într-o perioadă în care îmi încarc bateriile cu tot soiul de activități extrem de dragi. În tumultul cotidian nu-mi rămâne timp și pentru asta ci doar veșnice amânări care mă mâhnesc profund.
Dar acum e vacanță și-mi pot permite acest răsfăț.
Drept pentru care am mai meșterit un semn de carte. De data asta unul cusut cu modele românești. Mi-era așa de dor să mai cos ceva iar vizita la Brașov a fost brâncă de care aveam nevoie.

Pentru a face acest semn de carte aveți nevoie de următoarele materiale:

ață roșie și etamină
o coală de carton
o folie de plastic pentru a realiza o fereastră
bandă dublu adezivă
un fir de mărțișor

Am cusut modelul ales pe o bucată de etamină. După ce l-am terminat am mai atașat un fir de mărțișor în vârful lui.                                  20150110_202037

Apoi am confecționat o teacă, adică un postament în care să culcușesc acest model și peste care să pun o folie de protecție.

20150110_202107 20150110_202119

Am lipit marginile cu bandă dublu adezivă și am fixat pânza în interior. Peste ea am pus folia de plastic. Am considerat că așa voi proceda cusătura și semnul de carte va fi mai trainic. 🙂                                                    20150110_203118

L-am rugat pe Luca să-mi facă un filmuleț de prezentare, adică să filmeze etapele pe care le-am parcurs și iată ce a ieșit. Orice are un început, iar perfecționarea va veni pe parcurs, nu-i așa?

Semnul nostru de carte este la loc sigur. Mi-ar dori să poată vorbi căci așa știu că la anul, pe vreme asta, multe va avea de povestit.

20150110_203224

Și dacă tot eram în focul creației am mai făcut un semn de carte, tot cu model cusut dar căruia i-am pus un ciucuraș confecționat de mine. În acest ciucuraș este și o fărâmă din sufletul Gianinei, știe ea unde-i pus. 🙂

Am urmat aceleași etape adică am cusut pe etamină un model popular românesc. Am luat modelul dintr-o cărțulie care se numește „Puncte și cusături românești” apărută la editura Ceres.                                    20150111_05255520150111_030153 20150111_052704

După ce am terminat de cusut, am confecționat o teacă, la fel ca la cel dinainte, doar că de data asta a fost din carton de culoare roșie. Nu a lipsit fereastra din plastic, pentru protecție.

20150111_203937

Ați încercat să confecționați așa ceva?

20150111_215313

Abilități practice pentru copii – Ce și cum confecționăm din lut pentru a ilustra o temă la „Cunoașterea mediului”

Mă bucur că există opțiunea de remember la Facebook. Atunci, în 2013 când încă nu aveam blogul deschis, am postat acolo din activitățile pe care le făceam cu Luca. Era la început de școală și pentru că el știa să scrie și să citească puteam aloca mai mult timp lucrărilor de îndemânare, sectorul în care este și a rămas deficitar.

Așa a venit o temă la Cunoașterea mediului, temă care se numea Păsări de curte, iar aici a dorit să facă un craft. A avut nevoie de: argila sau lut, elemente din natura (rămurele, pene, frunze etc) creion, sucitor, foarfece și …..dorința de-a învăța lucruri noi. 

argila1

Era pentru prima dată când Luca punea atâta energie în manevrarea acestui obiect. Îi dădeam lutul gata întins dar am considerat că trebuie să trecem la etapa următoare.

argila2argila3

În prima etapă s-a lucrat cu lut. L-a întors pe toate părțile, în fel și chip. După ce a ajuns la forma dorită, a pus penele și le-a presat.                                                          285223_612769375405948_1727195896_n

Și le-a presat… până sau imprimat!
argila-5
A urmat a doua parte a lucrării și anume, trei elemente specifice unei curți. Aici a lucrat cu argilă.
argila6
După ce l-a întins bine și a căpătat lățimea necesară, a imprimat o rămurică, o frunză și a făcut urma unui picior de cocoș. Toate elementele alese se regăsesc într-o curte unde stau păsări.
argila7
Pentru că să aibă un aspect frumos, următorul pas a fost acela al ornării marginilor. A avut nevoie de un pix cu care a făcut modelele.
argila-8
Acestea fiind terminate a urmat coacerea. Le-a pus frumos într-o tavă în care a așternut mai întâi o foaie de copt și a setat cuptorul la temperatura potrivită
argila10
argila-11
„Plăcințelele” lui chef Luca sunt la loc sigur! La 180 grade. După care a urmat pânda. Așa-s meșteșugarii, nerăbdători să vadă produsul finit.
argila-12 argila-13
Rezultatul final l-a încântat peste măsură asta pentru că doar el a fost acela care a lucrat, eu doar supravegând.
argila-14 argila-15

Primul a ieșit ca un totem iar al doilea ca un pandant hippy.
Și pentru că și-a adus aminte de amprentele pe care le-am făcut, cele ale mânuțelor și piciorușelor, a dorit să-și facă una și acum. Va rămâne o amintire frumoasă. A făcut și o trecere în revistă a celor deja existente. Nu am putut să nu observ ce modificări au intervenit și aici, la capitolul amprentare, pentru că acum 11 ani, atunci când eu am confecționat primele amprente ale copilului, nici nu se știa (mă refer în România) de așa ceva. Acum există kit-uri de lucru, așa de frumoase, că numai nu te trag de mână să le realizezi. Nu sunt nemulțumită de ale noastre, din contră, reprezintă o bucurie să le avem, dar tot am un of că nu am fost mai creativă și mai inspirată la acel moment.

argila-19argila-18argila-17argila-16

Mi-am și ne-am adus aminte cu drag de aceste activități. Vă invităm să le faceți pentru că nu știți ce clipe frumoase puteți arata.

Școlărel de clasa a V-a – „Ca peștele în copac” sau cum să înțelegem mai bine dislexia

Poate pentru că în viața mea am avut ocazia de a lucra cu un copil dislexic, cartea asta, „Ca peștele în copac” de Lynda Mullaly Hunt are valențe diferite. O percepție și o înțelegere a importanței pe care o are dascălul care vine în contact cu acest copil suferind.
Pentru cine nu are cunoștință despre acest termen, dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură. Deci dislexia nu doare fizic, dar doare al naibii de tare psihic.

dscn8158

Dar să vă spun cum am ajuns eu să lucrez alături de un copil dislexic dar și disgrafic. Disgrafia este o perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteț. Pentru că la un moment dat ne-am împrietenit cu familia unui coleg de clasă al celui mare, am ajuns să văd că băiatul lor are o problemă în ceea ce privește scrisul și cititul în ciuda faptului că nimic nu trăda acest lucru. Vorbea foarte frumos, povestea la fel dar în momentul în care era pus să citească și să scrie intervenea această problemă pe care nu o putea depăși. Părinții nu au pus în calcul că ar putea fi ceva medical și nici nu au făcut nimic în acest sens, dar tot vizitându-ne și petrecând mai mult timp împreună am devenit curioasă în această direcție. La un moment dat m-am gândit că ar fi bine să-l vadă un logoped și pentru că îl cunoșteam personal pe cel mai bun din zonă, am ajuns să merg eu. Și de aici a început marea aventură. Logopedul, fiindu-mi rudă apropiată, a făcut o excepție și m-a lăsat să asist la ședințele lui cu condiția să fiu pe post de mobilă: nu aveam voie să spun nimic și nici să întreb. Nu mai vorbesc de intervenit. Doar asistam și-mi notam. Asta pentru că nu se putea ca el să vină zilnic la ședințele de logopedie, eu urmând să fac acasă, alături de copil, ceea ce trebuia făcut, dar în cunoștință de cauză și pentru a continua munca specialistului. Așa am ajuns să mă documentez în amănunt și să caut să înțeleg ce anume presupune acest diagnostic. A urmat un an de muncă alături de el și am rămas cu niște amintiri minunate pentru că băiatul este un om minunat.
Dar nu am pus niciodată în calcul ce înseamnă omul de la catedră și ce minuni poate face el. Ori poate că timpul care a trecut m-a făcut să înțeleg altfel situație, nu știu să dau un răspuns exact.
Cert este faptul că acești copii sunt foarte deștepți dar într-un mod aparte pe care, de cele mai multe ori, cei din preajmă nu reușesc să-l perceapă. Și așa ei ajung să poarte această luptă atât de complicată mai mult singuri.
La ora asta, băiatul de care pomenesc este un adult iar viața și-a urmat cursul firesc, aici incluzând și o educație care acum a ajuns la nivel academic.
În multe din aceste cazuri părinții nu reușesc să gestioneze situația fie că nu pot accepta fie că nu au pregătirea și resursele necesare. Dar pentru a interveni este nevoie de o echipă care să cuprindă părinte – copil – educator. Complicat în societatea noastră.

Revenind la cartea care a generat acest preambul, personajul principal este Ally, o fetiță care a reușit să ajungă în clasa a Vi-a fără să știe să citească și să scrie. M-a mirat, cumva, atitudinea mamei care nu avea cunoștință de problemele copilei, dar care dealtfel era extrem de grijulie și pozitivă.
În ciuda faptului că întâmpina atât de multe greutăți și era ciuca bătăii de joc a colegilor, copila vine regulat la școală și caută tot soiul de soluții prin care să răzbată. Este mereu dusă la direcțiune și dojenită pentru îndărătnicia ei însă nimeni nu pare a se gândi și la cauza care determină acest comportament.

Colegii mei iar s-au săturat de mine. Scaunele se freacă de podea. Copiii oftează tare. Poate ei cred că nu aud ce spun: Ciudată. Proastă. Ratată. (pag. 8)

Totul ia o altă turnură când la clasa lor apare alt profesor, doamna dinainte pregătindu-se să aibă un copil.
Mi-ar plăcea să știu mai mulți dascăli de acest fel în compania copiilor noștri pentru că  ar însemna o rată mai mare de reușită în ceea ce privește educația. Dar pentru asta este necesar ca și ei să fie pregătiți corespunzător.

Domnul Daniels este un profesor care reușește s-o facă pe Ally să accepte că nu este nici proastă, nici ciudată, nici ratată ci doar diferită. Are un mod diferit de a învăța pe care cei dinaintea lui nu au reușit să-l deslușească. Faptul că desenează atât de frumos iar mintea ei funcționează în imagini, o face să aibă un atu pe care nu știe cum să-l exploateze.
Sunt multe secvențe în carte în care Ally are atitudini atât de frumoase și în care dă dovadă de multă sensibilitate.

dscn8161

Un capitol aparte este acela în care Ally reușește să dea răspuns întrebărilor profesorului, întrebări la care până atunci, nici unul din cei care făcuseră testul, mai mult de o sută, nu reușiseră. Dar poate nu asta este faptul cel mai important ci reacția dascălului.

Pe urmă, domnul Daniels se apropie și face ceva ce n-a mai făcut niciun profesor niciodată. Bate palma cu mine. (pag. 82)

Nu pot trece cu vederea nici capitolul în care profesorul îi mărturisește elevei lui că și-a dat seama de ce suferă și că o poate ajuta.

Nimeni nu mă poate ajuta! Niciodată! Toți spun că merit să port un coif de măgar și au dreptate. Asta-i problema. Chiar au dreptate!

Îl privesc direct în față, așa cum stă cu soarele în spate, și răbufnesc:
– Atunci de ce nu pot citi?
Este pentru prima oară când pun această întrebare cu voce tare. Probabil pentru că-mi doresc cu disperare un răspuns.
– Of, Ally, zice el., uite de ce cred că școala ți se pare grea… S-ar putea să suferi de ceva numit dislexie. Dar oricât de dificil ți s-ar părea cititul, asta nu înseamnă că ești proastă. Nici pe departe, Ally Nickerson, râde încetișor domnul Daniels. Pur și simplu creierul tău descifrează lucrurile altfel decât al altor oameni. (pag. 152)

Iar întâmplările frumoase încep să se adune în viața fetiței și o fac să descopere multe lucruri despre ea de care nu avea cunoștință.
Finalul este unul frumos care se așază direct pe sufletul cititorului.

Am zăbovit mai mult pe acest text și pentru a face discuția mai frumoasă și captivantă am confecționat câte cel puțin o cartolină pentru fiecare capitol. Le atașez în fișierul de mai jos, poate le veți considera utile în cadrul unui cerc de lectură făcut alături de copiii de la clasă.

ca-pestele-in-copac cap-29-continuare

cartoline-intrebari-ca-pestele-in-copac

În limba engleză materialul pe care l-am găsit este extrem de vast, drept pentru care am ales să lucrăm și noi câteva dintre ele.

1472302647_demofishinatreequestioncardspreviewpdf

O altă abordare a fost aceea în care am confecționat un pește, de fapt șase, pe care am scris întrebări și pe care i-am unit formând la final unul singur.

20150109_221531

Acest pește l-am atârnat într-un copac, mai bine zis pe o creangă.

img700

20150109_232315 20150109_232425 20150110_015459

Atașez și fișierul în care sunt tiparele peștișorilor, cu tot cu întrebări. Sper să vă fie de folos.

fise-tipar-peste-cu-intrebari-in-copac

Luca a lucrat cu drag și am vorbit nu numai despre carte ci și despre cum și care este viața lui din pauzele dintre ore. În astfel de situații, când totul este calm și tihnit, poți găsi răspunsuri, dacă nu le ai, la întrebări care te macină.20150109_232331

Mă bucur că am reușit să mai adăugăm la lista noastră o carte așa de frumoasă!
Am învățat multe din ea, atât eu cât și el, am mai bifat pentru mai târziu amintiri bune de pus pe rană și am înțeles că fiecare, în felul lui, este unic.
Mi-aș dori, că tot se repetă la infinit, să vină cineva care să aducă în atenția copiilor și astfel de texte. Cu siguranță ele vor fi parcurse de mai tinerii cititori cu bucurie din proprie inițiativă. Sau dacă nu, haideți să facem fiecare ce putem pentru a schimba lucrurile. Iar împreună vom reuși, s-a văzut deja! 🙂

Abilități practice pentru copii – Am învățat două fetițe minunate să coasă

De multă vreme îmi doream lucrul ăsta și iată că a sosit. Noroc cu prietena mea care are două fetițe că aș fi așteptat eu mult și bine, că pot face așa ceva lângă băieții mei.
Ador să cos! Mă relaxează. Din păcate timpul ăsta nu prea îmi mai dă răgazul s-o fac, unde mai pui că nici cu vederea nu mai stau așa de bine, ca odinioară. Dar când mă răpune dorul mai apuc să fac câte ceva, completând ceea ce am început. Și așa, puțin câte puțin, la un moment dat reușesc să finalizez câte un proiect. Sunt unele care necesită luni bune până să vadă forma finală. Dar eu sunt mulțumită și așa iar bucuria nu e cu nimic știrbită.
Am terminat două modele care erau în așteptare și am decis să le transform în mărțișoare, că tot vine vremea lor.
Materialele folosite au fost:

ac și etamină
bumbac roșu și negru

20150103_060339 img_20170201_212843 img_20170207_170610

De fiecare dată când plec la Brașov iau cu mine și ceva de făcut, pentru că știu că am cu cine. Mara și Ioana nu spun niciodată Nu!, iar eu atât aștept. 🙂
De data asta am luat cu mine acul, etamina și jurubițele de bumbac. Și inspirată am fost. Nu a fost nevoie să le spun de multe ori pentru că au și început să le meargă mânuțele. Iar cea mică nu s-a lăsat până a terminat. 🙂

cusaturi-romanesti cusaturi-romanesti1

Ceea ce am cusut eu s-a transformat în altceva. Una dintre ele a devenit felicitare, iar cealaltă – un mărțișor.
Pentru felicitare am folosit un carton lung de 30 de centimetri și lat de 10 centimetri care avea în mijlocul lui decupată o fereastră, de formă ovală. Fereastra asta am protejat-o cu o formă din plastic transparent iar în ea am fixat pânza cu model național.

img_20170207_171917 img_20170207_17201320150109_060906

Am atașat o ață de mărțișor, după care am lipit marginile cu bandă dublu adezivă și gata, felicitarea e terminată!                                20150109_060404

Tot o ață de mărțișor am pus și pe cealaltă cusătură.

20150109_050022

Când căutam linkul pentru felicitări, am găsit o postare în care era prezentată o felicitare confecționată, tot de noi, Și după ce ne-am bucurat revăzând-o, am atașat-o și pe ea aici, să fie în familie. Veți vedea amănunte despre ea dacă veți accesa link-ul copii și mame.sdc10658

Nu confecționăm noi multe mărțișoare, dar în cele pe care le facem punem bucăți din suflet. Ca dealtfel în tot ceea ce meșterim. 🙂
La voi cum este?

Activități educative copii – Exerciții de democrație

Uite că am reușit să mergem la aceste proteste și manifestații mai multe zile la rând. Am bifat și Manifestația Copiilor, cea care a avut loc în Piața Sfatului din Brașov, sâmbătă dimineață. Legat de asta, pentru că am văzut multe mămici cu copii, unii de câteva luni, am o nedumerire:

De ce trebuie agățate de cărucioarele lor sau chiar de marsupiile în care stăteau remarci adresate guvernanților, ca și cum ar fi spuse de ei?

Nu am nimic împotriva acestui exercițiu de democrație dar cred că aceste mesaje sunt improprii și nu dau bine atârnate de niște sugari. Până la urmă să pui în gura unor copii așa niște cuvinte …

Așadar, sâmbătă la prânz am fost cu toți copiii din dotare la Manifestație dar ei au fost dezamăgiți pentru că spre deosebire de ceea ce au văzut seara, asta nu a mai avut nici o însemnătate. Poate ar fi fost mai inspirat dacă măcar se plimbau prin Piață. Dar nu a existat un organizator, cel puțin unul vizibil.
Dar după, ne-am plimbat și-am vizitat Centrul Vechi pentru că am prins o vreme excelentă, cu soare și o atmosferă primăvăratică.

Ne-am întors acasă spre a ne pregăti pentru mitingul de duminică, cel care se anunța cel mai cel dintre toate. Nu am competențele necesare de a spune cu exactitate de ce au mai existat manifestații și după ce ordonanța a fost abrogată dar așa au stat lucrurile și mai stau și acum.

Copiii au confecționat pancarte și mult s-a mai vorbit pe marginea lor. Sunt convinsă că și ăsta a fost un exercițiu pe care ei nu-l vor uita ușor.

img_20170205_152809 img_20170205_192414

Cu așa dotare, la ora 18:30 am ajuns în Piața Sfatului unde era deja adunată foarte multă lume. Dar din păcate, vremea nu a ținut cu protestatarii fiindcă a început ploaia. Dacă veți crede că ăsta a fost un impediment, nici vorbă!

img_20170205_183737img_20170205_185501

După ce s-au spus cele ce se cereau rostite, marea masă a oamenilor a plecat, încolonată, la un marș pașnic pe străzile orașului. Frumos, civilizat, emoționant!

img_20170205_193329 img_20170205_193335

Am făcut și noi parte din această mare masă de oameni, atâta timp cât au putut rezista copiii, după care am plecat la mașini. A fost ceva de mers asta pentru că toată lumea știe ce greu e să găsești un loc de parcare în țara asta. Ne-am umflat plămânii cu aerul de munte iar ochii i-am delectat cu minunata arhitectură a Kronstadt-ului.

img_20170205_194923 img_20170205_194933 img_20170205_195233 img_20170205_195932

Copiii au fost încântați să meargă noaptea pe Strada Sforii. Străduța îngustă între străzile Cerbului și Poarta Șchei a cărei existență este atestată în documentele din secolul XVII a fost un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Astăzi este o curiozitate a orașului. Cei mai curajoși afirmă că este cea mai îngustă stradă din Europa. Cert este ca lățimea ce variază între 111 și 135 cm îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a orașului. Străduța de 80 de metrii este parcurs de toți turiștii care ajung în oraș, este locul de întâlnire a îndrăgostiților și nu în ultimul rând, o temă provocatoare pentru fotografi. (welcometoromania.ro)

1024px-ro_bv_brasov_strada_sforii_1 10000ys4

Recapitulare: Sunt fericită că am putut face acest exercițiu al democrației, asta pentru că totul pe lumea asta se învață. Faptul că nu a fost doar teorie, a dat activității o notă aparte. A contat foarte mult că am fost alături de oameni dragi, adevărați, cu capul pe umeri și creierii nealterați. Mă uitam câte familii se dezbină, câte prietenii iau sfârșit și câte patimi răscolitoare se activează. Asta pentru că ne lipsește capacitatea de a asculta și de a accepta și alte păreri decât ale noastre. Evident că nu e valabil pentru toți însă pentru mulți, da!
Și mă mai bucură un lucru: poate prin puterea exemplului, tânăra generație va putea să gestioneze și aplice mai sănătos principiile democrației. Pot să sper, nu?

Activități educative copii- Despre proteste și manifestații

Au trecut câteva ore de când premierul a anunțat că va abroga ordonanța numărul 13, cea dătătoare de atâtea bătăi de cap. Poate mai mult că niciodată, oamenii acestei țări și-au unit forțele pentru a opri ceva ce ar fi trimis țărișoara asta cu multe zeci de ani în urmă, fiind aproape imposibil de reparat efectele produse.

img_20170203_201001

Mă uitam la desfășurarea de forțe din alte orașe și mă gândeam că ar fi fost un exercițiu minunat să fi putut participa, alături de copil, la tot ceea ce înseamnă asta. Și uite că destinul a vrut că lucrurile să ia o așa întorsătură încât acum putem spune că sunt momente când visele devin realitate. Drumul nostru la Brașov ne-a înlesnit acest exercițiu și vreau să vă confirm că multe te mai încearcă în astfel de momente, în mijlocul mulțimii. Am avut posibilitatea să participăm și la marșul de seară dar și a doua zi, la Mitingul copiilor. Și așa cum nu era greu de anticipat, seara are un efect aparte.

Manifestanții- femei, bărbați, copii dar și animale de companie au format un corp comun pentru a-și susține cauza. Drapelele, pancartele, vuvuzelele, fluierele și tot arsenalul celor care participau la acest marș erau partea care întregea ansamblul. Mi-am dorit ca această prezență să arate mai tânărului participant cum anume se procedează în atare situații și ce conduită trebuie să aibă cel care protestează. Se poate că totul să fie civilizat fără nici o urma de violență fie ea verbală ori comportamentală.                                               2Și am avut parte de așa ceva, seara, pentru că a doua zi, la Manifestația copiilor totul să fie la un nivel mult mai soft, cum de altfel și trebuia. Mesajele transmise de părinții celor mici au fost mult mai savuroase poate și prin prisma celor care le purtau. Mulți dintre ei nici nu puteau să meargă nu mai pomenesc de verbalizare.

1

Poate a venit momentul, și în România, de a arăta că anii nu au trecut degeaba peste noi, și că  marile schimbări aduse de Revoluția din Decembrie sunt – există și se manifestă sănătos.

Iar asta nu e puțin lucru!

Activități educative pentru copii – Craft „Animale din pădure”

Zilele trecute Facebook-ul mi-a readus în față câteva fotografii despre o activitate pe care am făcut-o alături de Luca cu câțiva ani în urmă. Era dintr-o perioadă în care el abia intrase în școală și abia se obișnuia cu cerințele doamnei învățătoare. La „Cunoașterea mediului” a avut de făcut un material care să întregească tema despre pădure. Rezultatul final a mulțumit în primul rând pe copil dar asta prin prisma reacției doamnei. Știți ce importanță are pentru școlar atitudinea pe care o vede la cea care stă la catedră. Ca drept dovadă că acel material nu a mai ajuns la copil, pentru că el a rămas lîn portofoliu până la terminarea clasei a IV-a dar nici după, pentru că el nu s-a regăsit printre materialele înapoiate. Dar au rămas fotografiile. 🙂

Și pentru că ele mi-au reamintit, cu lux de amănunte ce și cum am fost, m-am gândit că nu ar fi rău, dacă veți dori, să-l confecționați și voi.

Materialele necesare confecționării craftului sunt:

o cutie de la Pringles
fetru de culoare kaki
sfoară de cânepă
figurine din foam
figurine din mătase
lipici

Cutia de Pringles se dă cu lipici și se înfășoară în fetru.

22107_595819407100945_532590349_n406010_595819380434281_1039183578_n

Se înfășoară, mai apoi, sfoară – până veți obține o dungă. Dimensiunea este la alegerea fiecăruia.
487197_595819430434276_909227853_n

După ce tubul a căpătat această înfățișare copilul lipește elementele din foam în așa fel încât să obțină o scenă din pădure. Luca a lipit un copăcel, câteva tufe, fluturi și flori, 2 ursuleți și evident un curcubeu și un soare. Tot ceea ce se vede este făcut după placul lui.

734729_595819967100889_46693559_n578435_595820047100881_585092505_n734323_595820637100822_1152290456_n

La final, craftul lui arăta așa cum se vede mai jos.

554296_595823100433909_900432423_n 582410_595823773767175_726506912_n

Ăsta este lucrușorul confecționat de Luca. A fost făcut cu multă plăcere și voie bună. Dacă veți încerca și voi, nu uitați să ne arătați și nouă.

Școlărel de clasa a V-a – Și peste Brian a venit iarna. „Brian’s winter” de Gary Paulsen

Am câteva zile de când sunt numai ochi și urechi pentru a încerca să supraviețuiesc! Nu mai contenesc să mă mir de două lucruri: inventivitatea autorului și capacitatea acestui copil de a rezista tuturor piedicilor ce vin din scenariu. Poate suna bizar că din interiorul cuibului meu, unde e cald și bine, am asemenea trăiri. Dar zău!, așa este.
Sunt momente în care mi-aș fi dorit să intru în carte pentru a-l aplauda dacă nu a-l ajuta, așa de captivant este tot ceea prin ce trece adolescentul acesta.                                20170117_131512
Am citit separat cărțile, aici mă refer la mine și Luca, pentru a ne putea spune mai apoi părerile și, de ce nu, a ne confrunta într-un dialog al ideilor. Pot spune, cu mâna pe inimă, că mi-a plăcut infinit mai mult ca „The river”, asta poate pentru că era continuarea primei cărți. Acolo, pe final, Brian a fost salvat dar pentru că autorul a primit în fiecare zi peste două sute de scrisori în care era rugat să continue aventura și pe timp de iarnă, s-a schimbat finalul. Așadar autorul mărturisește că a scris această carte, „Brian’s winter”pentru toți aceea care și-au dorit-o și pentru a răspunde întrebării lor:

20170129_214714

What would happen if Brian hadn’t been rescue, if he has had to survive in the winter?

Am lăsat cărțile pe care le aveam pregătite pentru perioada asta și am purces la a citi continuarea aventurilor scrise de Gary Paulsen. Și vă spun cu mâna pe inimă că nici un adult nu va regreta lecturarea lor.
Pe Brian îl prinde toamna în pădurea canadiană și în ciuda faptului că a reușit să scoată din epava avionului trusa de prim ajutor, radioul nu mai era funcțional. Așa că a început să se pregătească pentru iarnă, asta pentru că nu avea speranțe să mai fie căutat de cineva după atâta vreme.
Era schimbat din multe puncte de vedere iar vara petrecută în singurătate l-a ajutat să-și dezvolte niște abilități pe care nu credea că le are. De un real folos i-au fost cărțile citite, activitățile de la școală dar și documentarele vizionate. De acolo și-a adunat copilul informațiile atât de necesare supraviețuirii. Dar nu trebuie uitate abilitățile și determinarea lui și toporișca primită-n dar de la mama lui.
Știa să facă focul cu ușurință, să vâneze iepuri și „păsări nebune” așa cum le-a denumit el. Cunoștea ce fructe îi fac rău. Își dezvoltase abilitățile de pescar și vânător și își confecționase un arc performant.
Însă gândul la vremea rece ce avea să vină nu peste mult timp l-au făcut să se gândească la ce anume-i va trebui pentru a supraviețui frigului aspru. Atacul unui urs, într-una dintre zile, i-a dat foarte mult de gândit și l-au făcut să reconsidere ceea ce știa despre traiul în mijlocul sălbăticiunilor. A ajuns la concluzia că are nevoie de arme mult mai puternice și a căutat să-și confecționeze sulițe care să aibă în vârf bucăți de piatră dar și o lance pentru a se putea apăra de animalele mai mari.
A avut ocazia să vadă cum anume vânează o haită de lupi și imaginea acestei scene i-a stăruit mult în minte. A ajuns la concluzia că pentru a supraviețui în sălbăticie trebuie ca altcineva să moară.
După ce și-a perfecționat arcul și săgețile a exersat mult pentru a nu mai rata țintele dar și pentru a le putea folosi. A avut situații în care a tras atât de multe săgeți într-un iepure încât nu l-a mai putut mânca dar nici folosi blana.
Toate astea l-au făcut să fie pregătit pentru atunci când va da prima zăpadă.

He set to work on that he could do and spent all of that day sewing the rest of the rabbit skins into two tubes, which he attached as sleeves to the vest.

Then he sewed each of the tubes down to the sole, attaching it all around the edge, and when he was done he had two clunky boots that he could stick his tennis shoes down into; with the hair on the inside they felt warm the minute he stuck his feet into them.

Parcă și tu, cititor fiind, te simți mai bine dacă-i cald. Nu-i așa?
E interesantă și descrierea tabloului de iarnă atunci când a fost pentru prima dată văzut de băiat. Ceva de vis!

It nearly blinded him.
The entire world was white, bright white with new morning sun glaring off and through it so intense that made his temples hurt.

He had seen pictures of the woods with snow and had seen snow in the park and in the city but this was different. He was in it, inside the snowy scene, and the beauty of it became part of it.

Cu armele pregătite, Brian se hotărăște să vâneze un elan fără a se gândi la consecințele unei eventuale ratări. Dar reușește, nu lipsit de peripeții, să ucidă animalul, iar asta i-a asigurat masa pentru toată iarna. După ce a reușit să-l doboare a trebuit să-l tranșeze, pentru că nu-l putea transporta până la adăpost, să-l eviscereze dar și să-l jupoaie păstrând pielea cât mai intactă. Știa că avea nevoie de ea pentru a-și face haine, mănuși dar și cizme pentru zăpadă.

20150101_053050
Când frigul a devenit insuportabil, băiatul și-a confecționat hainele necesare ieșitului din bârlog. Faptul că a reușit iar ele îi permiteau să exploreze împrejurările chiar și-n așa condiții vitrege i-a întărit moralul foarte mult. Și-a pregătit chiar și o masă de Ziua Recunoștinței, atunci când a gătit un sos de fructe ca garnitură la carnea de elan. După spusele lui, cea mai strașnică friptură gustată vreodată!
Atunci când frigul s-a accentuat, Brian a observat un fenomen nemaiîntâlnit de el: copacii pocneau. Și zgomotul era așa de puternic încât inițial a crezut că au venit oameni prin pădure, la vânătoare.

La un moment dat a constat că încălțările pe care le are nu-l apără de frig și și-a bătut capul în a confecționa altele, în care să nu existe pericolul să-i degere picioarele. Ce-a simțit după ce le-a încălțat?

It was amazing. The snow was powdery and the shoes didn’t keep him right on top as he’d thought they might. But he only went down three or four inches and stopped, instead of his foot going all the way down into two feet of snow, and as an added benefit the snowshoes kept the snow away from his feet and legs.
He didn’t get snow down his boots, his legs stayed warmer and dryer and that kept the rest of his body warmer and dryer but more, much more than that, he could move again.

Noua costumație i-a permis lui Brian să se miște mai mult, să-și desăvârșească abilitățile de vânător fără a mai avea nevoie de mâncare. Dealtfel după ce a ucis o căprioară a fost cuprins de remușcări, gândindu-se că este un ucigaș. Și așa, în timpul explorărilor lui, atunci când vremea s-a mai încălzit, a ajuns să descopere că nu foarte departe de el locuia o familie cu doi copii. A crezut că are halucinații dar nu!, totul era adevărat.

Cum se termină? Bine, evident! Cu toate că este loc și de o continuare având în vedere reacția băiatului. Ori poate așa-mi place mie să cred. 🙂

Cum spuneam în postările precedente atunci când făceam referire la cărțile în engleză și doamna noastră de engleză, iată că și acum am căutat și găsit material din plin, legat de carte. Mi-ar plăcea atât de mult să se abordeze și în școlile noastre astfel de texte, pentru că sunt convinsă că altfel ar fi stadiul lecturilor în rândul lor.

20150101_022059

Vă invităm, cu mic și mare, să nu ratați așa o poveste. Cine știe, poate unora dintre noi le va fi de ajutor, vreodată!