Machete didactice – Motive pentru care trebuie să îndrăgești toamna. Sau ar trebui.

Toamna e un anotimp în care se socotesc roadele. Se muncește preț de două anotimpuri ca să nu spun trei, dacă e să punem la socoteală ce se petrece cu o toamnă în urmă, atunci când se însămânțează culturile care se odihnesc peste iarnă, urmând a-și arăta colțurile în primăvară.

Mă număr printre ființele care nu pot gestiona corect frigul și marea nefericire este de a trăi într-o zonă în care frig este în cea mai mare perioadă a anului dar asta a ținut și de mine, care nu am reușit să mă relochez într-un loc plin de soare și grade multe în termometre.

Și pentru că coordonatele vieții mele actuale așa arată, caut să mă bucur de frumusețile pe care le etalează toamna. Oricât nu ai iubi-o, ea este plină de arome, forme și culori splendide pe care de multe ori te miri că pot exista.

De la fructe și legume la vasta paletă de frunze din copaci și arbuști, toamna este o maestră a culorilor. Și pentru a ne putea bucura de ea, mai punem o haină în plus și ne plimbăm pe afară.

De-a lungul timpului am trăit secvențe pe care nu le pot exprima în cuvinte, care mi-au tăiat respirația și mi-au umplut plămânii cu miresme divine. Ați mers vreodată printr-o vie plină cu ciorchini? Dar printr-o livadă de meri? Să vă întreb despre pădure și cum este ea toamna? Dacă nu ați trecut prin asemenea experiențe, nu ezitați! Veți fi infinit mai câștigați!

Revin la castanii existenței mele, cei pe care-i urmăresc tot timpul anului. Mă bucur sincer și din toată inima când îi văd înfloriți, așa cum sar ca un copil atunci când fructele lor se pot culege. Mă întristez atunci când le văd frunzele bolnave și fructele măcelărite.

E vremea castanilor în floare!

Două castene le-am luat în casă și de câteva zile le urmărim cu se chinuie să-și dea hăinuțele țepoase jos.                                       

Și pentru că nu puteau lipsi machetele care să ilustreze toamna, iată câteva pe care le-am confecționat acum, fiind calde.

S-a strecurat și un curcubeu pentru că-l mai putem zări și în septembrie

dar și un copăcel pe care l-am trecut prin anotimpuri.

Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare.
Albert Camus

Să ne bucurăm!

Școlărel de clasa a VI-a * Întrebări firești caută răspuns. Cum le capătă?

În ultima comandă pe care am făcut-o la elefant am strecurat și două cărți de care auzisem dar pe care nu apucasem să le achiziționez, nu știu din ce motive. Dacă s-ar crede că din cauza conținutul, e eronat.
Așadar, Luca s-a întâlnit cu cele două cărticele scrise de Babette Cole, Domnul și Doamna Hormon și Mami nu mi-a spus, acum, poate la cea mai potrivită vârstă.

Așa că, după ce toate lecțiile au fost făcute, la ceas de seară, i le-am adus în față și l-am întrebat dacă vrea să le citească. Răspunsul lui a fost pozitiv și ce a urmat va fi pus la albumul existenței noastre ca reprezentând ceva foarte frumos.

Domnul și doamna Hormon locuiesc în corpul nostru și dorm până când ceasul biologic îi trezește, cam în jurul vârstei de 11 ani. Când se trezesc sunt puși pe fapte mari și pe făcut poțiuni care ne transformă din copii în adulți și ne fac să ne crească păr în locuri ciudate. Pentru fete hormonii produc anumite poțiuni, pentru băieți altele.

Cam așa este pe scurt această poveste care are darul de a deschide cutia cu întrebări și de a ajunge pe tărâmuri pe care, părinții de odinioară nu le prea abordau cu copiii lor. În copilăria mea am auzit de nenumărate ori:

-Lasă că ai să crești și ai să afli singură!

ori

Ai să te măriți și vei găsi toate răspunsurile.

Așa era atunci, un exces de pudoare care nu făcea bine nimănui dar care așa se perpetua de generații. Nu pot spune că era o regulă generală dar ponderea întrebărilor fără răspuns, atunci când subiectul făcea referire la sex, era foarte ridicată.

Nu știu care este vârsta recomandată pentru a citi aceste cărticele, cred că asta depinde foarte mult de părinte. Despre diferențele legate de corpul omenesc se poate vorbi de la vârste mai fragede dar când vine vorba de transformările pe care corpul le suferă, subiectul devine mai delicat și mai greu de rostit. Una e să vorbești cu un copil de 5 ani și alta este situația când aceste discuții au ca partener un copil care este în plină transformare. Pentru că, așa cum scrie în carte, Domnul și doamna Hormon locuiesc în corpul nostru și dorm până când ceasul biologic îi trezește, cam în jurul vârstei de 11 ani.

După primele pagini Luca a spus

Curajoasă carte!

și poate că așa și este.                                                 

Nu-i pentru prima dată când abordăm subiecte de acest gen și pentru că ele se poartă firesc, nu există nici o jenă în a le rosti, indiferent cât de adânci sunt curiozitățile.

Anul trecut, la el în clasă, au avut loc niște episoade în care tenta sexuală a fost pregnantă, aici referindu-mă la rostiri nu la altceva. Prezervativul a fost actorul principal. Despre el, amănuntele au fost aflate atunci, când am eliminat multe nedumeriri. Mi-am adus aminte că și cu primul copil am trecut prin acest episod, dar el era mai mare, în clasa a VII-a. Se pare că acești copii se maturizează mai repede. Ori poate o fi o părere falsă, cine știe?!

Pe baza poveștii scrisă cu atâta umor de Babette Cole, au venit și niște răspunsuri legate de anumite manifestări din afara casei și care nu erau clare pentru că nu erau complete. Am vorbit despre atingeri, cât și cui sunt permise, despre pedofilie și ce anume înseamnă asta. Cum anume trebuie să procedezi dacă consideri că s-a ajuns prea departe cu gesturile celui din fața ta.

Am aflat că există dark web și deep web și ce anume se află acolo.

– Mama, acum poți afla totul de pe internet, dacă ești curios să cauți.

Deasemenea, am vorbit despre diferențele dintre copii, cele fizice, și ce anume provoacă asta.

În ceea ce privește Mami nu mi-a spus, aici discuțiile au fost lipsite de necunoscute, asta pentru că am vorbit despre corpul omenesc, despre naștere și cum are ea loc, cu atât mai mult cu cât în familia noastră, de câteva săptămâni a apărut un bebeluș, prilej să vadă exact ce și cum se întâmplă, de la alăptat la băiță.

 

O remarcă interesantă a venit atunci când a apărut imaginea cu părinții care se încuie în dormitor.DSCN0970

– De ce este nevoie să mai faci sex dacă a apărut copilul? Nu ăsta este scopul lui? A venit, gata, trebuie să-ți vezi de treabă!

O discuție aparte a fost legată de sarcina nedorită, având în vedere că multe fetițe rămân gravide în jurul vârstei de 12 ani, asta fiind un fenomen îngrijorător nu numai în țara noastră. Și este un fapt real ce nu poate fi neglijat.

Cât despre femeile care se iubesc între ele ori bărbații care fac același lucru nici nu s-a discutat. Nu i s-a părut nimic ieșit din comun și nici nu am insistat deloc. Dealtfel, am căutat să nu provoc eu nici o discuție ci să vin în întâmpinarea necunoscutelor, totul în cel mai firesc mod cu putință dar și cu umor. Nu cu bășcălie!

Aceste două cărțulii pot părea pentru copii mici dar e doar o falsă părere. Sunt de ajutor, cu adevărat, dacă părintele are puterea de a o face. Și înțelepciunea de a-și pregăti copilul pentru eventualele situații din care poate ieși cu bine doar dacă-i informat.

Machete didactice – Și-ntr-un mușuroi aș locui

Spuneam cândva, tot aici, că mi-ar fi plăcut să locuiesc într-un stup. Iată cum suna atunci acest subiect iar părerea nu mi-am schimbat-o între timp.

Mi-ar fi plăcut să locuiesc într-un stup…

De data asta vin și afirm că și-ntr-un mușuroi mi-ar plăcea să locuiesc poate tot din cauza disciplinei care domnește acolo. Poate că haosul din jurul meu mă face să spun asta. Degringolada din ultima vreme mă obosește teribil și am nevoie, o acută nevoie de ordine și disciplină.
Nu pricep, în ruptul capului, de ce marea majoritate are tendința de a elimina regulile, cele care ne ajută în desfășurarea activităților cotidiene. De la mici la mari, e parcă o întrecere în acest sens. Cum vine careva care vrea să facă ordine, cum e privit chiorâș.
Ei, în mușoroi așa ceva nu e posibil. Există o ierarhie, foarte bine stabilită, iar cei care o încalcă sunt eliminați.

Iată ce scriau terminatorii.ro  într-un articol, despre un traseu prin galeriile unui mușuroi.

Deși datele sunt destul de diferite în legătură cu greutatea pe care o poate duce o furnică, cert este faptul că poate căra o greutate mult mai mare decât greutatea propriului corp. Ba mai mult, au capacitatea de a împinge o greutate de 30 de ori mai mare decât ele.

Acestea au o variată sursă de hrană (plante, insecte, ciuperci, etc) pe care o strâng în stomac. Stomacul furnicii este împărțit în două. O parte pentru ea și o parte pentru mușuroi.

Când o furnică își umple stomacul pentru mușuroi se întoarce și o depozitează la locul stabilit pentru hrană.

Când privim la două furnici care se întâlnesc par să se „îmbrățișeze”, însă ele când se apropie una de cealaltă iar antenele care sunt responsabile de transmiterea tactilă dau semnale că se apropie de ceva, furnicile se depărtează.

Fiecare furnică își știe rolul. Sunt furnici lucrătoare și gunoiere. Furnica șefă sau regina depune ouă cât timp trăiește, fiindu-i necesar doar o singură dată împerecherea cu un trântor. Ouăle sunt duse de către furnicile lucrătoare la soare ziua, iar noaptea în centrul mușuroiului pentru a fi ferite de frig.

O colonie de furnici poate trăi zeci de ani, viața acesteia depinzând de viața reginei. Când aceasta moare, majoritatea coloniilor mor. Însă, sunt și cazuri când regina este înlocuită cu o alta care se va împerechia și va continua să depună ouă.

Iată și un documentar, extrem de interesant, despre furnici.

Și uite așa, o provocare venită de la o doamnă învățătoare care și-a numit clasa, Clasa Furnicuțelor, m-a făcut să locuiesc ceva vreme în această extraordinară lume.

Am confecționat 15 furnicuțe, pentru că acolo, în mușuroi, atâtea vor lucra. 

Pentru ușă, ca mascotă a clasei, am meșterit o furnică studioasă, care a fost aplicată cu ajutorul velcro-ului. 

Tot pentru clasa aceasta am confecționat și un avizier. Putea lipsi de pe el o furnicuță? Precum se vede e de pe la noi, pentru că trăistuța are model național românesc. 🙂

După toate astea pot spune liniștită că aș locui într-un mușuroi. Voi? Riscați?

 

Machete didactice – Despre bucurii mărunte

Nu știu dacă chiar sunt mărunte dar îmi place cum sună. E vorba despre bucuriile pe care mi le aduc meșterirea acestor machete, hobby-ul care a plecat din casă pentru a se alătura și altor copii.

Mă încântă atunci când, după ce machetele pleacă de acasă, se întorc la mine remarci despre cum au fost primite. Despre pasiunea cu care le confecționez nu mai este nevoie să pomenesc dar despre cuvintele ori imaginile pe care le văd aș vrea să mai detaliez.
În nebunia cotidiană nu mai avem răgaz să mai povestim cu cei cu care, la un moment dat, am colaborat. Eu una doresc să aflu cum au fost primite, văzute, percepute lucrușoarele pe care eu le confecționez. De aceea sun ori trimit mail-uri pentru a ști că cel/cea de la celălalt capăt este cu sufletul împăcat. Nu am considerat niciodată că gata!, am prins o comandă, o trimit și nu mă mai interesează ce s-a întâmplat și după. Îmi face bine să știu că mă pot întâlni ori pot vorbi, din nou, cu cea care mi-a încredințat o sarcină de îndeplinit.
Din convorbirile telefonice pe care le am, în ciuda întrebărilor amănunțite pe care le pun, sunt dăți în care intervine ceva care întrerupe comunicarea sau mai bine zis înțelegerea ei.

În după-amiaza asta am primit două fotografii de la o dăscăliță care și-a pregătit din timp începerea anului. Sunt machete confecționate la începutul verii și trimise la momentul oportun pentru a putea fi montate pe pereți. Și iată cum a ieșit!

Mulțumesc frumos, Anamaria Stanca! Pentru colaborare și încredere dar și pentru provocare. Cele transmise mi-au uns sufletul. 🙂

Machete didactice august 20171

Școlărel de clasa a VI-a * Evaluări inițiale

Ca la fiecare început de an școlar, primele cu care dau piept elevii sunt evaluările. Evaluări care se referă la cunoștințele dobândite în anul precedent.
Sunt profesori care le trec în catalog dar sunt și care nu fac asta, fiecare după cum crede de cuviință. Unii fac o recapitulare mai susținută, alții mai superficială, tot după cum consideră de cuviință.
E nevoie de asta, de recapitulare, pentru că se reface legătura dintre profesor și elev și se intră în atmosfera de studiu, specifică mediului școlăresc.
La istorie și geografie, domnul de la clasa copilului a optat pentru o modalitate pe care n-am înțeles-o și anume: în prima oră în care s-au întâlnit, profesorul a citit mai multe întrebări, structurate pe capitolele studiate, copiii au scris pe caiete răspunsurile și… gata!
Acasă, când a deschis caietul pentru a vedea ce anume trebuie făcut, am găsit cârdurile de răspunsuri, fără nici o întrebare. După ce m-am dumirit, alături de copii (pentru că Răzvan nu a plecat încă), am stabilit că e bine să vedem și stabilim, pe baza răspunsurilor, care a fost întrebarea. E un fel de gândire inversă și la multe dintre răspunsuri am găsit și întrebările. Mai greu a fost acolo unde răspunsurile erau Adevărat sau Fals, pentru că neexistând nici un reper, nu am știut la ce anume se referea.
Cui folosește acest mod de recapitulare? Ce și cât poate ține minte un copil atunci când vede cârdurile de răspunsuri fără nici un suport?
Dar am învățat că trebuie să iau lucrurile ca atare și să încerc să îmbogățesc cultura generală a copilului, în limita posibilităților. Nu vreau să ponegresc și să comentez pentru că nu-mi ajută la nimic. Nici mie și nici școlarului. Am luat la cunoștință și vom proceda în așa fel încât să căpătăm drag de aceste materii dar și mai important, să învățăm ceva.

Am căutat pe internet testele de evaluare ori fișele cu întrebările la care noi aveam deja răspunsurile, dar nu le-am găsit. Drept pentru care am rezolvat câteva dintre cele găsite. Și a fost frumos poate și pentru că eram în formulă lărgită.

test evaluare inițială istorie clasa a VI-a

testare inițială geografie clasa a VI-a

test de evaluare inițială geografie clasa a VI-a

Istoria și geografia de clasa a V-a nu au fost printre materiile lui preferate dar se pot înlesni momente în care aceste povești să nu pară așa de plictisitoare. Pentru că despre povești din alte vremuri se pomenește la istorie, iar la geografie despre ceea ce ne înconjoară pe pământ dar și în spațiu.

Nu știu care vor fi notele la testele de evaluare dar asta nu are nici o importanță. Îmbucurător este faptul că am putut constata că multe din întrebările pe care le-am găsit au primit răspunsul corect iar cele la care nu s-a știut, s-a completat.

La germană, copiii au o profesoară nouă iar dumneaiei a hotărât ca la prima oră, prima întâlnire, să le dea un test de evaluare, care cu tot cu corectare a ocupat 40 de minute din cele 50 existente. Prin glisare mă gândeam cam cum te simți tu, adult fiind, ca atunci când te întâlnești pentru prima dată cu cineva să ai parte de o evaluare înainte de o prezentare. Destul de greu de gestionat dar nu imposibil.

Hai, să avem spor la carte că de provocări nu ducem lipsă!

(sursa foto: https://thetomatos.com/free-clipart-28898/)

Școlărel de clasa a VI-a * Limba germană de acasă

Povesteam într-un articol precedent despre nemulțumirea pe care am avut-o la început de clasă a III-a, atunci când Luca începea la școală studiul a două limbi străine. Amândouă în primul an de studiu.
Mai multe detalii puteți citi mai jos.

Și a început studiul limbilor străine la clasă! John, Spot and Muff on Holiday

Așa cum preconizam atunci, nu s-a lipit în nici un chip de germană, ba din contra, a rostit de nenumărate ori

– Ce urâtă limbă, nu-mi place deloc!

În clasa a III-a a fost ceva ce nu pot încadra cu toate că atunci, la acea vreme, am rugat-o pe doamna profesoară să facem în particular. Nu a dorit, spunându-mi că nu face pregătire cu elevii de la clasa unde predă, chiar dacă ulterior am aflat că nu era așa. Dar nu m-a necăjit refuzul ei pentru că asta mi-a spus că nu erau pe aceeași lungime de undă.

Lucrurile au evoluat, copilul a crescut, iar progresele lui în limba engleză mi-au spus că merită să încerc, din nou, cu germana. Clasa a V-a a readus studiul acestei limbi la clasă, profesoara fiind aceeași (trebuie spus că în urbea noastră profesoarele de germană nu prea există, aici fiind mai studiată limba franceză, așa cum era pe vremuri) și s-a reînceput studiul la clasă.

A fost momentul în care am căutat iar ajutor, eu nefăcând nici o oră de limbă germană la viața mea, așadar neputându-l ajuta chiar dacă mi-am dat silința și am învățat alături de el. Și am găsit alternativa profesorului pe Skype.

Vreau să vă mărturisesc că este o variantă super bună, și dacă mai găsești și tutorele potrivit, poți considera că ai tras lozul câștigător.
După ce am intrat pe un site specializat, Preply.com, și am vizionat mai mulți tutori, Luca a ales un băiat tânăr, Dusko, cu care am luat imediat în legătură, am stabilit ce era de stabilit și au început. Modul ales de Dusjo a fost unul mai relaxat poate și fiindcă era încântat că Luca folosea ca limbă de legătură engleza, Dusko neștiind limba română.

Am intrat în posesia unor materiale foarte frumoase, pe care le atașez mai jos, poate vă vor fi de ajutor.

Deutsch als Fremdsprache

Le-am printat, pe toate, iar Luca a lucrat de pe ele. Dar nu a durat foarte mult și Dusko nu a mai putut face pentru au intervenit niște probleme și așa, am apelat la o variantă pe care o țineam în stand-by.

Și tot răul a fost spre bine pentru că doamna Anne, cea cu care a continuat Luca, este o profesionistă în adevăratul sens al cuvântului. Se vede din atitudine, seriozitate, conștiinciozitate dar și din tariful pe care-l percepe. A cerut dicționar, caiet, vocabular și, mai nou, o carte. Numele ei este  Un pic de gramatică germană de Edmond Nawrotzky-Torok.

Am purces la căutat și peste tot era stoc epuizat. Atunci, am căutat autorul și i-am trimis un mail în speranța că ne răspunde și ne poate ajuta.
Domnul a fost foarte drăguț și nu numai că ne-a răspuns dar ne-a trimis și cartea, iar pentru asta îi mulțumim. Mă bucur că am putut să vin în întâmpinarea cerinței doamnei Anne așa cum mă bucur că am putut să-l ajut pe Luca în acest sens.
Trebuie să menționez că mai trag și eu cu ochiul la ceea ce face, chiar dacă la vârsta asta e mai greu să înveți o limbă străină.
Cartea cuprinde două secțiuni, una în care sunt exercițiile iar alta în care se dau rezolvările, acest lucru fiind de ajutor celui care învață.

Un alt ajutor de nădejde este cel al dicționarului biling englez-german, pe care-l avem de la Răzvan.

The Collins German Dictionary (English and German Edition)

Din primăvară, Luca lucrează cu Anne, limba germană cu limbă de legătură engleză, ceea ce consider că reprezintă un câștig în două planuri. Iar copilul abia așteaptă să o întâlnească și să învețe alături de ea.

La școală, din clasa a VI-a, s-a schimbat profesoara. Pe cea nouă o va cunoaște mâine, pentru că atunci are oră, dar cum arată manualul nu vă pot spune pentru că nu au primit. Mâine vom avea mai multe detalii.

Așadar, dacă doriți o modalitate comodă, fără pierderi de timp prin trafic și nervi irosiți de pomană, Skype oferă varianta cea mai economică. La ora stabilită, te pui pe scaun în fața calculatorului și, cu un clic, totul este posibil.

Mă gândeam zilele trecute, și nu numai atunci, că așa se poate studia de acasă super bine, la toate materiile. O componentă de care te împiedici poate fi cea financiară iar alta poate constitui faptul că elevul nu socializează. Însă asta cu socializarea se poate face și în afara școlii.

Eu am fost o susținătoare înfocată a școlii românești dar ceea ce se întâmplă acum între zidurile ei mi-a cam schimbat percepția. Sper ca ea să nu se modifice radical, adică îmi doresc ca cei care pot și știu să intervină, să o facă cât mai grabnic. S-a îngroșat prea tare „gluma”!
Noi trebuie să mergem mai departe pentru că timpul nu așteaptă guvernații și factorii decizionali să se trezească. El trece, nemilos pentru cei ce sunt în plină formare. Iar Luca este printre ei.

Idei pentru mămici – Altfel de provizii pentru iarnă

Mare alergătură zilele astea. A început școala și pe lângă ea, cele cu dare de mână dar și chef, pasionatele, umplu cămările cu de toate. Geme piața de gogoșari și ardei, vinete și ciuperci, prune și mere. Tot ce trebuie să faci este să găsești dispoziția necesară să te iei la trântă cu ele.
În ceea ce mă privește sunt o gospodină cu toane: am ani în care fac de nu mă mai opresc și ani în care nu pun mai nimic. Odată cu vârsta (pfai!, cum sună asta 🙂 )nu mai pot tolera uleiurile de prin zacuști, fumul de la grătar îl simt acolo unde nu ar trebui iar murăturile cu oțet au trecut în coada listei. Că am momente când îmi doresc și manânc, e adevărat, dar tot așa am momente în care trăistuța cu medicamente își deschide baierele de prea multe ori pe zi.
Așa că, nu forțez nimic pentru a umple cămara, asta și pentru că am ajuns să trăiesc vremurile în care tot ce ai nevoie este de cumpărat. Când eram copil, așa ceva era trecut la domeniul „vise aproape intangibile”. Nu erai precaut în toamnă, salivai în toiul iernii!
Dar acum, anul acesta, mi-am pregătit cămara altfel. E vorba de cămara sufletului meu pentru că după cele pățite anul trecut, când n-am fost precaută, nu cred că mai rezist să mai parcurg o iarnă în aceleași condiții. Fiul meu cel mare a sosit acasă după doi ani de așteptări iar momentul când va trebui s-o ia iar din loc se apropie cu pași vertiginoși.
Ori, ce să mai aștept?
Drept pentru care, am lăsat totul, atât cât s-a putut, și am petrecut clipe de neuitat. Eu și cei doi băieți ai mei, minunile mele adevărate și palpabile.
Nu am plecat la mare depărtare de casă, adică nu am trecut granița, dar am putut face asta și aici, și poate că așa a fost mai bine.
S-au țesut multe dialoguri, uneori bilingve, în care eu am fost mai degrabă un privitor/ascultător. Cei doi frați trebuie să profite de clipele astea la maxim, atunci când se pot face tot soiul de destăinuiri și când nerostitele se strecoară la lumina zilei.
Privesc la ei și nici nu-mi vine să cred că timpul a trecut cu așa repeziciune așa cum nu simt că eu, mama lor, am ajuns la vârsta asta. Uneori am senzația că sunt colega lor de ghidușii, ori partenera de excursii. Sufletul meu e foarte apropiat de vârsta lor chiar dacă ei mă văd oarecum diferit.
Am petrecut foarte mult timp în natură, acolo unde am imortalizat tot ceea ce am știut că mă și ne poate ajuta: forme, culori, texturi bune de scos mai târziu pentru a mângâia ori ostoi.

Așadar, eu adun! Sentimente, trăiri, rostiri. Știu că-mi vor fi de ajutor așa cum știu că numai de mine ține să gestionez problema cât mai bine.                          

Ne-am făcut multe planuri pentru viitorul apropiat, atunci când distanța dintre noi nu va mai fi un impediment major; la Londra se poate ajunge în aproximativ trei ore pe când în Dakota de Nord … .

Mie nu-mi rămâne decât să mă mobilizez pentru ca aceste vise să capete contur. Și nu am nevoie decât de sănătate!