Echilibru: Nici prea mult, nici prea puțin

Una dintre clasele la care am avut bucuria să colaborez arată echilibrat, acum, când clopoțelul stă să sune. Nu e prima, și îmi doresc să nu fie nici ultima.
Dar e ultima la care am lucrat și pe care am putut-o vedea pentru că e aproape de mine, ceea ce-mi permite să merg personal, să montez machetele și să dialoghez cu doamna de la catedră.
Nu am mai fost în ea, e prima colaborare și-mi place foarte mult cum a ieșit.
E echilibrată, aerisită, plină de vino-ncoa, luminoasă, cu câteva accente colorate. Suficient cât să se simtă diferența.


Mulțumesc doamnei Daria Prisecariu pentru tot! Am întâlnit un om cald, calm, firesc, la care n-aș ezita să mă așez în bancă. Și nu aș ezita, nici o clipă, să-mi aduc și copilul.
An nou școlar cu bine, dascăl minunat!

Întrebări și mirări. Câte s-or aduna în noul an școlar?

Vacanța ce părea interminabilă se apropie de sfârșit. Cum a fost, am mai scris, pe felii, în funcție de ce și cum am făcut.
Dar începutul școlii e la un pas distanță, așa că, ce-mi vine acum în minte e de câte întrebări și câte mirări vom avea parte în noul an școlar.

Le vom putea face față?
Ne vor motiva? Ori… demotiva.
Vor fi mai multe pentru părinte sau pentru copil?
Pentru că-s prea multe întrebări, deja, știu sigur că pot scrie și o propoziție care să aibă la final semnul exclamării: ne vom strădui!

Mândru că sunt român! Sau nu?

Cu siguranță că perioade dificile au fost mereu, perioade pe care omenirea le-a perceput și trecut mai bine ori mai rău.
Sunt mai mulți factori care influențează percepția trăirilor și tocmai de aceea poveștile diferă atât de mult.

Acum, parcurgem o perioadă în care țara noastră trece prin niște convulsii pronunțate, care afectează toate domeniile de activitate. Evident că acestea sunt generate de oameni și de acțiunile lor, deciziile pe care le-au luat în anumite momente ducând la acest deznodământ.

De unde privești, nu e domeniu în care lucrurile să meargă bine în ciuda declarațiilor pompoase făcute de cei de la butoane (a se citi cei ce ne guvernează).
Bunăoară, nația română e reprezentată de niște specimene care nu au ce căuta în acele funcții. Prostia a ajuns la rang înalt, lipsa educației, a bunului simț, dar mai ales a ridicolului atingând cote greu de digerat. De aici și întrebările care curg.
Sănătatea a rămas așa cum trebui doar la nivel de cărți, și totuși, chiar și aici, după ce au fost tipărite noile manuale constați că intervine îndoiala. Dacă ai noroc și constituția mai robustă, reziști, dacă nu, te descurci cum poți și cum dorește Cel de sus.
Învățământul și tot ce ține de acest proces a ajuns să aibă niște carențe pentru care perioada de îndreptare s-ar putea să dureze extrem de mult cu consecințe grave asupra unor generații întregi.
Să mai spui de drumuri, servicii, și tot ce înseamnă și atinge traiul de zi cu zi, e complicat, greu, imposibil de rezolvat fără un efort susținut.
Este evident că în fiecare domeniu au rămas oameni de calitate, verticali, onești, bine pregătiți, dar ei sunt înghițiți de marea masă a impostorilor, sufocați de interesele acestora.
Numai un efort colectiv va putea face posibilă ieșirea din acestă criză și ar trebui ca fiecare, acolo în cuibul în care trăiește, să se gândească extrem de serios la ceea ce lasă în urmă copiilor lor/ țării.
Eu una, dacă ar fi posibil, aș pleca. Mă împiedică vârsta, din nefericire. Și altele pe lângă ea.
Dar pe cei tineri, aflați la început de drum, nimic nu-i împiedică să ducă la bun sfârșit acest lucru.
Acum, la acest moment, nu sunt mândră că sunt româncă, pentru că din pătrățica mea aud și știu prea puțini despre mine, dar uniți, putem deveni o voce puternică. Și putem schimba viitorul urmașilor noștri.

Sună pompos și patriotard însă prin câte a trecut nația asta, nu merită o așa soartă acum, când ar fi trebuit să învățăm din greșelile trecutului.
Și iar îți licăre speranța în gând!

E toamnă, și se simte asta deja!

Diminețile mai răcoroase.
Copacii mai îngălbeniți, ori înroșiți sau movalii (îmi venea să scriu înmoviți).

Pregătiri asidue pentru noul început din septembrie. E bine că există un nou început în septembrie și un final în iunie.
Ori, nu există în fiecare zi, pentru unul dintre noi, în oricare mon=ment al anului, un început și un final?
Nu punem punct la diferite etape din viețile noastre și începem altele fără ca acest lucru să se petreacă în văzul lumii, chiar dacă nu ne îngălbenim ori înroșim? Eeei, acum se mai întâmplă și-n văzul lumii de când suntem cu comunicațiile în timp real la nivel de mapamond.
Și atunci, în aceste condiții, cei care nu știu încă, la noi, în acest colț de lume, toamna a sosit!

La dascăli, prezența se strigă mai repede

Septembrie.
3 septembrie.
Anul acesta, ca de altfel în fiecare an, dascălii încep școala mai devreme. Au lucrat și peste vară, însă de la începutul primei luni de toamnă – calendaristice- ei revin la școală, acolo unde sunt atât de multe de făcut.


Dar prima dată se face prezența. Și la ei. 🙂
Fiți bineveni, dascăli minunați!
Fie ca acest nou an școlar, ce stă să înceapă, să fie unul cu multe reușite, iar voi să fiți sănătoși și plini de energie pentru a îndruma așa cum se cuvine pe cei ce vor deveni mai apoi și dascăli pe lângă alte zeci de meserii.

Și mai sper ca atunci când se va face prezența, să fiți cât mai mulți în cancelarie pentru că e nevoie de dascăli cu har.

Toamna în proverbe și machete

După nor și ploaie răsare soare.

După ploaie și furtună, vine vreme bună.

După zile senine și cu soare vin zile ploioase și cu vânturi.

În vremea strânsului nici somnul nu vine la om.

Când la strâns e vreme bună,
Multă pâine se adună.

Când se lasă ceață jos, este semn de timp frumos.

Când plouă, nimeni nu vântură.

La lucrătorul rău toamna inima plânge.

Norii mari aduc ploaie puțină.

Ploaia care începe încet e ploaie bună.

Ploaia mărunțică multă vreme ține.

Când pomii își scutură frunza devreme – an cu belșug.

Te întreabă toamna, ce ai lucrat vara.

Vine toamna cea bogată,
De toată lumea lăudată.

Vremea strânsului hotărăște soarta omului.

Nu-ți jeli mâinile când cosești grânele.

Pe brumă desculț si pe rouă încălțat.

Un ajutor la socotit: buburuzele

Ca orice mamă care are un copil ce stă să înceapă școala, umblu și eu pentru a cumpăra cele necesare începutului de an școlar. E drept că anul acesta ne-a prins cu rechizite achiziționate, pentru că am cumpărat mai mult decât era necesar în cursul anului școlar trecut, însă în ceea ce privește hainele stăm diferit.
Luca a crescut foarte mult, și dacă până acum nu îi erau bune hainele de la un an la altul, acum suntem în situația în care hainele nu-i mai sunt bune de la un anotimp la altul.
A ajuns să măsoare în înălțime 175 centimetri, să poarte la sacou numărul 48, la pantaloni trebuie să achiziționez măsura 175, iar la pantofi/adidași numărul 42. E bine, nu mă plâng că a crescut însă e la etapa în care nu găsesc haine la copii, iar la adulți mai greu.
În periplul meu prin magazine, am tot auzit părinții, îndeobște mame, care se vaită de prețurile foarte piperate, dar și de oferta extrem de redusă.
Cum noi nu stăm într-un oraș așa de mare, avem de periat și magazinele, dar și internetul. Eu una mă decid repede, neplăcându-mi să pierd vremea căutând pe zeci de site-uri. Dacă am găsit ceva și i-a plăcut, am achiziționat.
Evident că acest demers este făcut printre meșterelile mele și mă gândeam, lucrând la niște gărgărițe, că vă pot ele ajuta la socotit.
Poate așa va părea mai ușor acest demers de la început de septembrie.
Spor în toate!