Nu de puține ori aud întrebarea: „Dar nu te-ai săturat să auzi atâtea țipete, atâta zgomot, atâta nebunie?” Nu. Nu m-am săturat. Nu m-am săturat să mă întâlnesc cu copiii. Nu m-am săturat să mă joc alături de ei, să le arăt lucruri noi, să le văd uimirea atunci când […]
Arhive lunare: aprilie 2026
Am început ziua cu o reîntoarcere la un proiect drag nouă: semințele plantate cu câteva săptămâni în urmă. Le-am privit cu atenție, le-am comparat și ne-am bucurat de fiecare firicel verde apărut. Dovleacul s-a dovedit cel mai viguros și mai „voinic”, cu frunze generoase și curaj de explorator. Floricelele, mai […]
Afară era o vreme grea, din aceea care parcă îți intră în oase înainte să deschizi ușa. Cerul cenușiu, aerul rece, totul apăsat și fără vlagă. O zi care nu promite nimic și nu mângâie nimic. M-am întors de la copii cu energia lor încă lipită de mine, cu râsetele […]
Mă pregătisem de aseară cu entuziasm cât pentru trei oameni și cu acel fler care rareori mă înșală. Simțisem că vom fi mai mulți copii decât ieri. Dacă atunci fuseseră 14, astăzi aveam să numărăm 20 de Buburuze. Așa că mi-am umplut brațele cu materiale, planșe, jocuri, baloane și toate […]
Gata și vacanța. De astăzi, copiii s-au întors la școală și la grădinițe, iar eu mi-am regăsit locul printre culori, foarfeci și idei care așteaptă să prindă viață. Mâine merg la Buburuze și, poate mai mult ca oricând, mă bucur de tema aleasă: sărbătorile pascale. A venit firesc, ca o […]
Lacul cu nuferi ne-a primit așa cum o face de fiecare dată—familiar, aproape neschimbat, ca o promisiune că unele lucruri rămân. Ne-am întors acolo cum am mai făcut-o de atâtea ori, în veri pline, în toamne domoale, dar și acum, într-o primăvară încă sfioasă. Am ales această revenire dintr-un dor […]
Am ajuns la Suceava după o lungă ezitare. M-am învârtit între gânduri și locuri posibile – cetatea, Târgu Neamț, liniștea de la Ipotești. Dar, într-un final, nu eu am ales. M-am urcat în mașină, iar drumul m-a ales el pe mine. Am lăsat mașina în dreptul uneia dintre casele în […]
Ieri, după ce am terminat tot ce era de făcut, am simțit din nou chemarea acelui loc familiar — Nada Florilor. Am ajuns acolo și, ca de fiecare dată, am rămas mai mult decât plănuisem. E un loc în care revin constant, poate pentru că mă leagă de el o […]
M-am trezit devreme, la 6:45, fără să știu exact de ce. Poate doar pentru că așa știe corpul meu, în tăcerea lui, să mă cheme înapoi la zi. Am mai rămas în pat, ținută pe loc de o durere de cap surdă, ca un gând care nu vrea să plece. […]
Despre cimitir nu pot spune multe. Sunt lucruri care rămân dincolo de cuvinte, prea personale, prea adânci. Sunt trăiri pe care le duci în tine, fără să le poți așeza în propoziții. Și poate că nici nu trebuie. Unele lucruri doar se simt, se acceptă și se duc mai departe, […]
Uneori, cele mai frumoase zile nu vin cu soare, ci cu o liniște albă, așternută peste oraș. O dimineață cu lapoviță și ninsoare nu a oprit bucuria, ci doar a mutat-o înăuntru, acolo unde imaginația copiilor a transformat fiecare colț într-un tărâm de poveste. La Rainbow Land, pregătirile pentru Paște […]
Am ajuns acasă epuizată, cu acea oboseală care nu apasă, ci mai degrabă confirmă că ai trăit ceva plin. Contrastul cu vremea de afară era aproape poetic: după zile calde și luminoase, astăzi vântul era sâcâitor, iar cerul își scutura peste noi o combinație nehotărâtă de ploaie și ninsoare. Mi-a […]