Machete didactice – Fluturi

Fluturii
de Elena Farago

Fluturi albi și roși
Și pestriți, frumoși,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;

Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Și frumoși, și-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.

Și dacă mă joc
Cu vreunul, știu
Binișor să-l țiu
Și pe toți, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Și să plece-n zbor
După voia lor.

Omida cu grad de fluture
Arcadie Suceveanu

O omida tânăra, dar cu personalitatea formată,
mare filozoafă și învățată,
citea pomii de prin livezi
ca pe niște biblioteci fragile și verzi.
Sârguincioasă, elevată și frunzofilă,
buchisea tomuri întregi, capitol cu capitol,
filă cu filă,

ba chiar aș zice că, absorbită
de marea aventură a minții,
mânca tocmai cartea, o rodea cu dinții.
Iar când s-a simțit o omida foarte învățată,
n-a mai suportat starea ei
de ființă neterminată
și câteva zile a mâncat doar expresii înaripate
ca să-i crească aripi pe spate.
Astfel omida s-a pomenit dintr-odată
trecută în altă stare, evoluată:
un fluture erudit cu mustăți și baston
și cu porecla de papion,
filozof cu prestanță și cu renume
care poate fi primit
la cea mai înalta Academie din lume
(la cea a insectelor, cu catedra pe-un buture),
așa cum se cuvinte unei omizi
cu doctoratul în fluture.

20160822_174000

Detalii machetă; Dimensiunea acestui fluture este 1 metru pătrat și poate fi folosit pentru a pune Responsabilitățile din sala de grupă sau clasă, pentru a face Calendarul zilei, pentru a afișa orarul. Dimensiunea fiind atât de mare poate avea mai multe utilități în funcție de ceea ce se dorește.

Machete didactice – Albinele, hărnicuțele lumii!

Sunt momente în care e mai bine să taci. Privești și iei aminte la mesajele ce le transmit cei pe care îi privești. Îți dai silința să înveți. Pentru că de cele mai multe ori se poate, trebuie doar voință și determinare.                                          20160816_195100 20160816_195220 20160816_194929 20160816_19491020160816_194902

Detalii machete: avizierul are 1 metru pătrat, albina 75X70 centimetri, stupul pe ramură 76X50.
Mulțumesc frumos, doamnei Gianina, pentru colaborarea îndelungată!Machete didactice august 20162.jpg

Activități educative copii – „Bufnița care se temea de întuneric”

Lecturile din vara asta ne-au dus către un subiect pe care l-am tot abordat de-a lungul timpului: frica.
Bufnița care se temea de întuneric vine să completeze informațiile și să elimine disconfortul provocat de una din frici, aceea de întuneric. Ea se așază într-un șir de frici care acum câțiva ani era destul de lung dar răbdarea și dialogurile, acțiunile pe care le-am intreprins în acest sens au reușit să-l mai scurteze. Nu să-l închidă pentru că nu cred că putem scăpa vreodată complet de frici, chiar dacă suntem ajunși la maturitate.
Iată că autoarea acestei povești, Jill Tomplinson, a ales ca protagonist puiul uneia dintre cele mai înțelepte păsări, așa cum este ea considerată; bufnița. Ori aceasta dă încredere micului (sau marelui :)) cititor că sfaturile vor da și rezultate.                                jill-tomlinson---bufnita-care-se-temea-de-intuneric---c1

Putem vedea, datorită ilustrațiilor semnate de Paul Howard dar și citi, de-a lungul celor 103 pagini cum Buf, puiul de bufniță de hambar, încearcă să înțeleagă noțiunea de întuneric și să-și înfrângă teama provocată de acesta.

Întunericul e nemaipomenit
Întunericul e blând
Întunericul e distractiv
Întunericul e necesar
Întunericul e fascinant
Întunericul e minunat
Întunericul e frumos
Acestea sunt capitolele în care întunericul este întors pe toate părțile. 🙂
Ce faci când ești o pasăre de noapte și teama de întuneric te face să-ți dorești să devii una de zi? Te comporți ca una de zi spre neliniștea părinților. Ei au înțelepciunea de a-l ajuta fără să-l certe sau să pară lipsiți de compasiune.
Micuțul stă în cuibul lui și așteaptă să mănânce proviziile aduse de părinții săi, dar cu timpul observă că acești sunt tot mai obosiți. Tatăl începe să-și piardă răbdarea iar mama vrea să doarmă în loc să călătorească. Pentru că mama are nevoie de liniște și pace pentru a se odihni, Buf părăsește cuibul și așa ajunge să interacționeze cu o sumedenie de personaje. Autoarea a avut grijă ca micuțul pui să nu întâlnească personaje negative ci doar pe cele de la care are ceva de învățat. În definitiv e o carte pentru copii, nu? 🙂
Adult fiind, ai tendința de a-l ocroti pe micul înaripat atunci când curiozitatea lui naște întrebări specifice vârstei.

Am spus că nu eşti o fetiţă adevărată. Fetiţele adevărate nu au coadă. Veveriţele au coadă, iepurii au coadă, şoriceii…
– Asta este o coadă de cal, zise fata. E cea mai lungă din clasă, adăugă ea mândră.
– Dar de ce ai vrea să arăţi ca un cal? întrebă Buf. (pag. 52)

20160822_092938

Luca a citit cu drag cartea și a fost alături de micuțul fricos.20160719_185532

Ba a trecut-o și în caietul cu lecturi. 🙂

Bufnița care se temea de întuneric

Va găsi Buf răspuns la întrebarea; „Cum e întunericul?” Nu vă rămâne decât să aflați. Spor la citit!

P.S. Mi-am adus aminte de o întâmplare, atunci când, în drumurile lui prin țară, tatăl copilului a găsit un pui de bufniță căzut dintr-un cuib. Ajunsese în stradă și era pericolul de a fi călcat de o mașină. A oprit, l-a dus într-un loc ferit, i-a dat apă și a plecat cu speranța că totul va fi bine.                                            20151019_16273620151019_165437

O fi fost tot un Buf, nu credeți?

Literatură pentru mămici și nu numai – „Adulter” un cuvânt care dă fiori oricărui membru al unui cuplu. Și totuși, hai să-l vedem în viziunea lui Paulo Coelho

Paulo Coelho – unul dintre cei mai de succes romancieri ai momentului. Cărțile sale au fost traduse în 80 de limbi și editate în peste 170 de tari atingând, până în prezent, vânzări de peste 165 de milioane de exemplare în întreaga lume, iar în România, de peste un milion de exemplare. Înainte să devină un adevarăt fenomen literar, a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera. Deși profund atașat de Brazilia natală, romanele lui dezvolta drame universale, ceea ce explica primirea entuziastă de care se bucura pe toate meridianele. (hotnews.ro)

Și totuși, atunci când spui că citești Coelho cei din jur au o mină ușor disprețuitoare și nu înțeleg de ce. Până la urmă, nu e important că citești, că nu renunți la acestă minunată îndeletnicire, pentru unii dintre noi un adevărat viciu? Dar de interpretări nu ducem lipsă.
Am făcut cunoștință cu acest autor acu mulți ani în urmă, atunci când a apărut pe piața românească „Alchimistul”. Mi-a plăcut și am continua să cumpăr tot ce a apărut scris de el. De o bucată de timp nu am mai zăbovit pe scrierile lui, asta până când am primit cartea „Adulter”, în dar de Crăciun, de la o persoană specială pentru mine. A stat în raft destul de mult timp pentru ca acum să-i vină rândul.
Am terminat-o și pot spune că nu este printre preferatele mele, fiind mai încântată de „Veronika se hotărăște să moară”, „Diavolul și domnișoara Prym”, „Unsprezece minute” sau „La râul Piedra am șezut și-am plâns”.                                      20160814_122901

O poveste despre criza unei femei de 31 de ani care are tot ceea ce-și dorește, sau așa spun și cred cei din jur; o casă minunată, doi copii la fel, un soț îngăduitor care-i satisface toate poftele. Sau nu!, așa rezultă din acțiunea cărții. Jurnalistă la un ziar important din Geneva, Linda pleacă la un moment dat să-i ia un interviu unui politician influient, Jacob, un fost coleg de clasă de care fusese îndrăgostită lulea în timpul școlii. Își închipuie că dezamăgirea de atunci se va împlini acum, când ei sunt ajunși la maturitate. S-ar putea crede că povestea abundă în scene erotice dar nu este așa. Descoperim câteva scene în care cei doi amanți dau frâu fantasmelor lor fără a putea să-și asume în fața partenerilor oficiali faptele.
Linda este măcinată de întrebări și încearcă să găsească răspunsuri în cele mai variate locuri, făcându-ne părtași la discuții cu psihologi, prietene, un șaman asta fără a mai pomeni desele discuții pe care le are cu ea însăși.

Cine spune că „dragostea e suficientă” minte. Nu e și n-a fost niciodată. Marea problemă este că oamenii cred în cărți și în filme – un cuplu care se plimbă pe plajă ținându-se de mână, privește apusul de soare, face amor cu pasiune zilnic în hoteluri frumoase cu vederea spre Alpi. Eu și șotul meu am făcut asta deja, dar vraja durează doar un an sau doi, cel mult.
Pe urmă vine căsnicia. Alegerea mobilei, planificarea copiilor care vor veni, săruturile, visurile, ciocnitul cupelor de șampanie în salonul gol care curând va arăta exact îl imaginăm – cu fiecare lucru la locul său. După doi ani s-a născut primul copil, în casă nu mai e loc pentru nimic și, dacă vom mai adăuga ceva, riscăm ostentația și dăm impresia că ne petrecem viața cumpărând și curățând antichități (care mai târziu vor fi vândute pe nimica toată de moștenitori care vor sfârși la târgul de la Plainspalais).
După trei ani de căsnicie, fiecare știe deja exact ce gândește celălalt. În timpul petrecerilor sau cinelor suntem obligați să ascultăm aceleași povești pe care le-am mai auzit de multe ori, întotdeauna prefăcându-ne surprinși și fiind câteodată, siliți să le confirmăm. Sexul trece de la pasiune la obligație și de aceea devine tot mai rar. Curând se întâmplă o dată pe săptămână – dacă! Femeile se întâlnesc între ele și vorbesc despre înfocarea de nestăvilit a soților lor, dar nu-i decât o minciună sfruntată. Toate știu asta, dar nici una nu vrea să fie mai prejos.
Atunci vine momentul aventurilor extraconjugale. Femeile comentează – da, comentează! – despre amanții lor și înfocarea lor de nestăvilit. (pagina 185)

Dar dacă descoperi că soțul dumitale te înșală, ce ai face?
Jacob pălește. Se controlează ca să nu-și golească paharul imediat după întrebarea mea.
– Cred că întâlnește zilnic femei nesigure pe ele, plictisite în căsnicie și menite unei vieți mediocre și repetitive. Îmi închipui că trebuie să ai la serviciu astfel de colege, care trec de la rolul de reporter începător direct la cel de pensionar. (pagina 197)

Poate e interesant să citiți și Interviul publicat exclusiv de „Adevărul”, prin Editura Humanitas Fiction, ce a fost realizat de Editura Sextante din Brazilia.

Nu pot omite faptul că atât cât am citit cartea, lângă mine, pe tăpșanul lecturilor mele, o cârtiță a ieșit la suprafață. Fascinantă imagine am avut și nu am putut să nu asociez acțiunea cărții cu acest fapt. Parcă dorea, această harnică creatură subpământeană, să scoată la suprafață toată mizeria (din carte). În ciuda faptului că pământul scos de ea era din cel mai curat și afânat.

20160819_153744

Puteți și viziona acest proces, fascinat dealtfel. El este însoțit de comentariile noastre, cei care eram acolo atunci când se întâmpla fapta. 🙂

Dacă veți avea răbdare să le urmăriți veți constata ce movilă mare de pământ a putut scoate mica vietate.20160819_152826

Asta a fost experiența mea în compania adulterului scris de Paulo Coelho. Altceva, un registru diferit. Spor la citit!

Machete didactice – Exploratorii sunt gata de lucru

De-a lungul timpului am avut prilejul să confecționez machete pentru clase cu denumiri care mai de care mai frumoase. Din portofoliul meu nu au lipsit albinuțele, fluturașii, voiniceii, buburuzele, spiridușii și nu mai știu care altele.
Iată că doamna Alexandrina a dorit ca noii ei școlărei, cei de clasă pregătitoare, să se numească Exploratorii.
Ofertant, frumos, inspirat.
Le-am dat viață și iată cum se prezintă ei astăzi, cu puțină vreme înainte de a suna clopoțelul.

20160818_131305

Doi  copilași, fetiță și băiat, așteaptă cu nerăbdare să înceapă explorările pentru că sunt convinși că multe vor afla în anii ce urmează.  Sunt însoțiți de o carte pe care se vor așterne rândurile ce mai târziu vor alcătui o minunată poveste.DSCN7968

Lângă ei mai este un alt băiețel, explorator și el, dar care se ocupa cu vremea. Zi de zi va vorbi împreună ce cei mici despre nori și soare, ploaie și vânt, furtuni sau uragane.

20160817_144139Machete didactice iulie 20161

Drum bun, exploratorilor!

Detalii machete: copiii exploratori au dimensiunea de 1 metru iar elementele reprezentând fenomenele naturii au între 25 și 35 centimetri. Literele au dimensiunea de 30 centimetri.

Literatură pentru mămici și nu numai – „Măștile fricii” de Camelia Cavadia

Am reușit fără a avea un merit anume de a achiziționa cartea imediat după lansare, la care mi-aș fi dorit foarte mult să particip asta dacă aș fi avut habar de existența acestei minunate scriitoare. Nu am avut cunoștință nici despre primul roman scris de ea, „Vina”, pe care, evident, l-am achiziționat ulterior.
Cartea despre care doresc să vă vorbesc astăzi, „Măștile fricii” a ajuns în brațele mele, pentru ca mai apoi să se cuibărească în sufletul și mintea mea, dintr-o întâmplare. Ca de altfel multe alte cărți. Înainte de-a pleca în concediu, la o ultimă privire aruncată pe elefant.ro, locul acela pe care-mi place să-l consult mereu, am pus în coș povestea asta fără a intui nici un moment ce impact va avea asupra mea. De ce am pus-o? Nu prea știu să răspund, pentru că nu e pentru prima dată când cumpăr o carte despre care nu știu nimic, dar absolut nimic. Nu știu cum poate fi privit dinafară dar eu ador să achiziționez cărți pe care să le descopăr singură, fără nici un impuls de la nimeni. Are altă aromă, savoare sau cum mai vreți să-i spuneți realizarea asta.
Așadar, a aterizat cartea în rucsacul pregătit pentru lecturile de pe plajă. Stau și mă întreb; de ce s-o fi cerut citită la malul mării, acolo unde pentru mine este atât de bine, cald (din orice unghi privești) frumos? Dar răspunsul nu s-a lăsat așteptat prea mult pentru că așa de captivantă a fost lectură că s-a și terminat repede. Au rămas reverberațiile.                                              20160802_082544

După ce cartea a fost citită am căutat să aflu mai multe informații despre autoare și activitatea ei. Și iată ce am găsit:

Joi, 16 iunie 2016, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, Editura Trei vă invită la lansarea volumului ”Măştile fricii” de Camelia Cavadia. Alături de autoare se vor afla Aurora Liiceanu, Ada Roseti, Virginia Costeschi şi Radu Găvan. ”Măştile fricii” este o carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine şi să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici şi de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent şi incapabil să îşi depăşească neputinţele. O istorie a metamorfozei unei personalităţi abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri şi a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniştii săi ar fi trăit prezentul (clipa). (agenția de carte)

Așa am constatat că am cumpărat cartea caldă fiind, cu literele încă neuscate și m-am mai bucurat o dată. Mărunte bucurii dătătoare de impulsuri pentru a merge mai departe. 🙂

Cum am găsit eu cartea? A reușit să mă treacă prin toată gama de sentimente. Am avut momente în care, dacă aș fi putut, aș fi intrat în ea, la propriu, pentru a scutura pe mamă, pe tată. Poate pe mamă mai mult pentru că nu a reușit dar mai ales pentru că nu s-a străduit. Deloc.

Prin ușa întredeschisă, mama îl ruga la fel. Cât a durat bătaia, n-a făcut altceva decât să-i spună prin ușă, cu glasul stins, „oprește-te, oprește-te!”.
N-a dat buzna peste el, n-a luptat în nici un fel să pună capăt acestei cruzimi fără margini ce-a rămas înfierată pentru totdeauna în sufletele noastre zdrențuite. Și nici nu i-a întors spatele când a revenit în cameră ținând cureaua înmuiată în sudoare. (pagina 22)

Apoi tatăl, despre această creatură că om nu-l poți numi, nu se pot găsi cuvinte care să-i descrie sufletul, atitudinea, comportamentul.

Au fost multe bătăi din astea și de fiecare dată când îl auzeam pe tata spunându-i „dezbracă-te” ne lua cu frig. Avea obsesia de a-l lega de calorifer și a-l bate cu cureaua pe pielea goală. Îi plăcea plescăitul limbii de piele moartă pe carnea înfricoșată, făcută solzi sub lovituri. „Mai vrei nenorocitule?”, întreba după fiecare curea pe care i-o lipea pe pulpe, pe spate sau pe fese. (pagina 24)

Te întrebi unde erau cei din jur, vecinii, colegii de școală, profesorii. Nimeni nu a văzut nimic? E atât de multă violență în cartea asta că parcă nu vrei să rănești paginile atunci când le întorci, considerând că și ele au fost maltratate.

Așadar, în povestea asta cei trei copii sunt bătuți tot timpul, hărțuiți emoțional fără nici un motiv, și numai băiatul, David, are parte de bătăi la pielea goală. Surorile lui sunt părtașe la aceste chinuri ducând cu ele, mai târziu, trauma asta care se pare că nu mai are leac.

Ema, al doilea copil al familiei, este și prima care ajunge mamă și soție. Întrebarea pe care ți-o pui, firește, este dacă va reuși să se detașeze de experiențele copilăriei. Răspunsul este negativ, din păcate, deosebirea fiind aceea că ea nu le va aplica propriilor copii corecții fizice.

M-am trezit de mult, dar mă prefac în continuare că dorm. L-am auzit pe Victor spunându-le copiilor: „Să nu vă duceți la mama, încă doarme. Să n-o deranjați!”
-Nici nu ne duceam, i-am auzit chicotind.
Mi s-a strâns sufletul și m-am ghemuit cât am putut de strâns. (pagina 214)

Cea mică, Sofia, ajunge să aibă o teamă cumplită față de bărbați, alegând într-un final calea monahală. Despre poveste trebuie să aflați singuri detaliile. Chiar și povestite, dor.

Acum, privind la ea, la carte, am observat că e plină de bilețele, acestea marcând locurile în care mintea mea a zăbovit mai mult. Poate că la o recitire lucrurile vor sta altfel. Poate.mastile-fricii_1_fullsize

Finalul te îndeamnă la o stare de analiză iar dacă ești părinte, ea trebuie că va fi foarte amănunțită.

Tatăl și fiul s-au privit fără a se recunoaște. Nici nu ar fi avut cum. Fiecare devenise altcineva decât fusese ieri.
– Ce faci aici? Ăăăăă, am găsit jurnalul ăsta, jurnalul mamei.
– L-ai citit?
– Da, nu m-am putut abține.
– …
– Tată, dacă suntem și noi la fel?
(pagina 233)

Trebuie să citiți cartea, asta dacă sunteți curajoși.
Doresc să mai adaug, în încheiere, un interviu luat de Horia Ghibuțiu, autoarei, Camelia Cavadia, pe care vă invit să-l citiți.

Camelia Cavadia: „Cărțile sunt singurele mele lucruri prețioase”

13434784_1036557709755977_2963161165710847523_n

sursa: www.facebook.com

Machete didactice – Un avizier mic. Cel mai mic.

Parcurg o perioadă frumoasă în care am privilegiul de a comunica cu multă lume. Încerc să vin în întâmpinarea cerințelor specificând totodată putințele mele. E foarte ușor, din cuvinte, să confecționezi ceva, e mai greu când trebuie să pui în practică.
Mă bucură toate convorbirile telefonica pe care le am, așa cum dau răspunsuri, cât de repede pot, tuturor mail-urilor sau notificărilor din mediul virtual. Sunt momente în care cad pe aceeași lungime de undă cu interlocutoarele mele dar sunt și clipe în care acest lucru nu-i posibil. Motivele sunt multe și țin, sau nu, de mine.
Sunt oameni care nu înțeleg că anumite cerințe nu le pot pune în practică și cred că nu vreau; nici pe departe, aș dori să pot confecționa de toate dar dacă consider că mă depășește cerința, prefer să nu-i dau curs decât să iasă ceva care să nu fie ok. E pierdere de timp și multă încrâncenare.
Sunt momente în care cred că nu sunt înțeleasă și regret asta. Bunăoară, când vine vorba de costuri și de materiale simt nuanța din voce. Știu, numai rostirea cuvântului „polistiren” egal ieftin, dar fie că mă credeți sau nu, nu e așa.
Costurile sunt ridicate iar varietatea materialelor folosite ar trebui să vorbească de la sine. Am specificat ori de câte ori am fost întrebată că folosesc vopsea acrilică fără a o dilua. Ca să acoperi suprafața, să se vadă și bine, necesită ca vopseaua să aibă consistență, să fie vâscoasă și mai groasă. La manoperă ce să mai zic? Mai bine vă las pe dumneavoastră să vă gândiți.
Doresc să întăresc rostirile făcute anterior și anume că tratez totul cu maximă seriozitate, că nu am confecționat NIMIC în bătaie de joc sau cu superficialitate. Toate comenzile pe care le-am avut au fost efectuate cu simț de răspundere și foarte mare dragoste.
După ce trimit coletul țin morțiș să vorbesc cu destinatarul, să-l întreb cum au ajuns, dacă e mulțumit și dacă machetele corespund gândurile și dorințelor.
Și nu de puține ori cuvintele pe care le aud îmi mângâie sufletul și-mi umple inima de bucurie.
Așa s-a întâmplat și astăzi, atunci când am trimis cel mai mic colețel. Am reușit să elimin costurile de transport, asta pentru că soțul meu a avut drum în orașul respectiv.
Și aici, la transport, am întâlnit nemulțumiri; personal, de câte ori primesc un colet, plătesc taxa de transport. Eu am întâlnit situații, chiar și refuzuri de a ridica coletul, în care destinatarul nu a vrut să plătească această taxă. Îmi face rău, pentru că atunci când discut despre comandă nu omit niciodată acest aspect. Mai am colaboratoare care stau în mediul rural, situate la mare depărtare de sediile curierului, iar atunci costurile sunt foarte mari. Exagerat de mari! Dar nu eu stabilesc asta, nu beneficiez de nici un leuț.
Revenind la colețelul de astăzi, am acceptul doamnei de a vă arăta ce a scris după ce l-a primit.

Tocmai am luat macheta! E superbă! Perfectă! Mult mai frumoasă ca în poza trimisă! Mulțumesc frumos și dacă pe viitor voi mai avea nevoie, voi apela cu încredere!

Olivia Cezara

20160816_213131

Și eu vă mulțumesc frumos! Pentru provocare. 🙂

Machete didactice – Ce bine ar fi ca și societatea noastră să funcționeze ca un stup!

Dar ce zic eu societate, măcar orașul, dacă nu școala, ori… clasa. Măcar clasa.

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de…, a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja

UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma)Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil.

20160810_113304

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei.

RĂSPÚNDERE, răspunderi, s. f. Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ◊ Expr. A trage (saua chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor.

20160810_113522

COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică.

IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.

20160810_113627

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu…) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu…).

ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei. Pricepere, iscusință, inteligență, rațiune. 2. Bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire

20160810_113342

ÎNVĂȚÁ, învắț, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc. 2. Tranz. A sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). 3. Tranz. A dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. 1. Urmărire atentă a ceea ce se spune, se cîntă etc. 2. Auscultație. 3. Examinare a unui elev asupra celor învățate.

20160810_113436

Toate sunt posibile în stup. Trebuie să fim atenți și să luăm aminte. Sunt atâtea dulci și bune acolo. Dar și disciplină!

20160810_113700

Mulțumesc frumos, doamnei Violeta Haranguș!