Despre ziua de astăzi se pot spune multe. Poate că ar trebui să încep prin a recunoaște că a avut mai mult de douăzeci și patru de ore — și fiecare clipă a ei a fost densă, plină, vie. După o noapte nedormită, în care durerile de spate n-au dat […]
Viața cum e ea
727 de articole
Am plecat din nou la drum, într-o dimineață palidă, când orașul încă dormea sub ceața rece a zorilor. N-am mai găsit bilete la autocar, așa că am ales un microbuz. Mic, dar curat, cald, cuminte — de parcă ar fi știut că am nevoie de un drum blând. Durerea de […]
Fiecare casă are un miros al ei. Un amestec imposibil de reprodus — puțină cafea, aer cald, detergent, piele, praf de dimineață și ceva nespus. Așa miroase viața împreună: ca o poveste care nu are nevoie de parfumuri, ci doar de timp. Când intru pe ușă, știu că sunt acasă […]
Nu mai știu de când n-am mai reușit să adun puțin peste o mie de pași într-o zi. Ieri a fost una dintre acele zile care par mai lungi decât ar trebui, pline până la refuz de lucruri de făcut și gânduri care nu se mai așază. Iar după o […]
Uneori nu e nevoie de vorbe. Corpul înțelege primul. Pielea are o memorie a ei — mai fidelă decât mintea, mai blândă decât rațiunea. Ea ține minte atingeri, nuanțe de temperatură, tresăriri, distanțe. Știe exact unde s-a oprit o mână când dragostea era nouă și cum s-a schimbat atingerea după […]
Există un fel de muzică pe care doar casele o știu. Nu vine de la radio, nici din difuzoare — e un amestec de zgomote banale: o tigaie care sfârâie, un capac care cade, o ușă de frigider care se închide prea tare. Și undeva, printre ele, două respirații care […]
Noaptea are urechi. Le ține aproape de perne, de piele, de pieptul celuilalt. Uneori adoarme cu ele lipite de respirația ta — acel suflu ritmic care spune fără cuvinte că ești viu, aici, lângă mine. La început, respirația ta mi se părea o mică invazie. Prea aproape, prea reală. Cineva […]
Există o formă tandră de intimitate care nu se vede în poze și nu se povestește la cafea. E aceea care se strecoară printre gesturile stângace și sunetele corpului, între mirosuri omenești și ticuri fără mască. În spatele ușilor închise, acolo unde iubirea nu mai are nevoie de machiaj, se […]
Astăzi, pe la patru fără douăzeci, am schimbat rutina de duminică pe o porție zdravănă de râs. Am fost la film cu prietena mea, Ana — și nu orice film, ci „Vecina”, cea cu Mircea Popa (alias Mircea Bravo), cu Lenuța din Chinteni — bunica neînfricată și savuroasă, cu Bogdan […]
Uneori, cele mai simple zile — cele în care nu se întâmplă nimic spectaculos — ajung să ne arate cât de mult ne schimbăm fără să ne dăm seama. O vreme mohorâtă, o vizită la oftalmolog, un gând despre frig, o mică panică legată de un bilet de avion. Fragmente […]
Acu’ doi ani, tot pe 8 octombrie, la ora șase dimineața, telefonul a sunat și viața s-a împărțit în „înainte” și „după”.Mi s-a spus că ai plecat. Atât.Două zile — atât a durat totul. Pe 6 ai făcut accidentul vascular, la prânz ai intrat în comă, iar pe 8 ai […]