Nu știu despre ce să vorbesc astăzi. Poate despre diminețile care încep, aproape fără excepție, cu rutina aceea de exerciții fizice care, iată, are deja un mic istoric în spate. Nu simt încă nimic spectaculos. Poate că brațele au mai prins puțină putere. Poate că am lăsat în urmă un […]
Literatură pentru adulți
152 de articole
Sunt cărți care nu doar se citesc, ci se așază încet în tine, ca o muzică veche pe care o recunoști fără să știi de unde. Luna aceasta, dintre rafturile și turnurile care mă înconjoară, au sărit spre mine Vânătorii de zmeie, Cetatea celor o mie de sori, Istoria secretă, […]
Istoria secretă este una dintre acele cărți care te absorb lent, aproape hipnotic. Deși, odată ajunsă la final, nu pot să nu spun că mi s-a părut prea lungă pe alocuri. Sunt secvențe care ar fi putut fi comprimate fără ca tensiunea sau frumusețea poveștii să sufere — înmormântarea lui […]
Există cărți care te țin câteva zile în poveste și apoi se așază cuminți în bibliotecă. Și există cărți care rămân în tine ca o rană caldă, care îți schimbă ritmul inimii și felul în care privești lumea. Așa am simțit după ce am închis romanul Splendida cetate a celor […]
Sunt povești care te ating ușor și povești care te zguduie. Vânătorii de zmeie nu te menajează. Te ia de mână și te duce într-un Kabul viu, cald și, uneori, dureros de familiar în fricile lui, chiar și pentru un cititor european. În centrul acestei lumi se află Amir, un […]
M-am trezit devreme, chiar foarte devreme, și mi-am urmat rutina deja veche. Nu știu dacă dă rezultate, sincer. Cântarul rămâne neprietenos cu mine și, deși nu mănânc mai mult decât înainte, câteva sute de grame continuă să rânjească de pe ecran. Nu reușesc să înțeleg pe deplin ecuația asta. Eu […]
Azi am ajuns la Nada Florilor, după mult timp. Nu știu exact ce m-a tras acolo, dar am simțit chemarea aceea liniștită, fără explicații. Locul m-a întâmpinat cu o imagine dezolantă: pământ necurățat, vegetație uscată, o primăvară încă nehotărâtă să înverzească. Doar sălciile aveau curajul unor muguri timizi, ca o […]
A fost o zi amestecată, ca o cutie de lucruri dragi în care fiecare obiect spune altă poveste. Dimineața a început sub semnul lecturii, cu liniștea aceea rară în care paginile par să respire odată cu tine. Am parcurs încă o Nocturnă – „Fie ploaie, fie soare” – o proză […]
În anul 1968, anul în care am venit eu pe lume, Yasunari Kawabata primea Premiul Nobel pentru Literatură. Motivația juriului vorbea despre „măiestria literară care exprimă cu mare sensibilitate esența spiritului japonez”. Poate tocmai această delicatețe a simțirii m-a făcut să revin la el. După prima carte citită, mi-am dorit […]
E dimineață și, pentru prima dată după mai mult timp, ziua nu mă scoate din casă. M-am trezit liniștit, mi-am făcut rutina care deja are mai bine de o lună de fidelitate în spate — exercițiile acelea pentru spate care au devenit un fel de pact tăcut între mine și […]
Pentru mine, Străinul de Albert Camus curge ca o linie dreaptă trasată pe o mare fără valuri. Nicio furtună, nicio înălțare, nicio prăbușire. Doar o întindere calmă și aproape obositoare, ca un cer alb de amiază în care nimic nu tresare.Meursault nu mi se pare un personaj care coboară sau […]
Duminică dimineața a venit gri, cenușie, cu aer rece și cu o lumină care nu se hotăra nici ea dacă vrea să fie zi. Am deschis ochii cu întrebări: ce să fac, cum să fac, cum să mă așez în ziua asta? Înainte de toate, m-am așezat pe mine. Mi-am […]