Machete didactice – Halei-hap! Toamna a ieșit din joben

În prima zi de școală, care anul acesta a început pe 12 septembrie, spuneam că toamna încă nu a venit, vara făcându-și simțită prezența din plin. Și a fost așa până la începutul săptămânii ăsteia, atunci când temperaturile au scăzut drastic iar ploile și rafalele de vânt au reușit să dezgolească mulți copaci.

20160920_08063520160920_080645

Drumurile către și dinspre școală sunt mai alerte pentru că acum, așa cum se întâmplă de fiecare dată, mașina ne-a lăsat. De fapt nu mașina ci cardul cu care o pornesc s-a stricat. A trebuit făcută comandă și asta presupune așteptare. Dacă dimineață ne duce tata la școală, la prânz trebuie să venim pe jos. Dar nu-i așa de urât și avem ocazia să simțim toate schimbările climaterice pe propria piele.
20160919_131424
În drumul nostru trecem pe lângă niște case care au viță de vie iar mirosul răspândit de strugurii copți este divin. Dar ne place în egală măsură mirosul de frunză arsă, de praf spălat dar și de pământ roditor, asta pentru că nu a plouat așa de mult încât să mustească de apă.
Mi-am adus aminte de perioadele când mergeam la practică agricolă și, zău așa, chiar am amintiri frumoase. Noi stând în patria merelor, acolo mergeam cel mai des și din când în când, la cartofi. Dar merele erau din livezi de cercetare iar soiurile performante. Nu înțelegeam noi atunci ce înseamnă grija pentru fruct și când nu eram supravegheați, mai scuturam pomii. Ne-au spus de nenumărate ori că merele se vor păta – strica, așa amenințând conținutul întregii lăzi dar nu s-a înțeles. Acum văd cu alți ochi dar copiii mei, nici unul din ei, nu a mai trecut prin așa ceva. Situația asta are și o parte rea dar și una bună. Depinde unde ești poziționat. 🙂
Pentru toamnă am confecționat unei doamne dragi mie și veche colaboratoare, Gianina Tamaș, o fetiță anotimp iar lângă ea un coș plin cu de toate.                             img_20160914_212014

 img_20160914_212023

Precum se observă, Toamna este atât de elegantă cu nu ai cum să n-o îndrăgești și poartă la gât un colier de culoarea fructelor coapte.

img_20160914_211852

Cât despre conținutul coșului, aveți de unde alege. Nu se poate să nu vă lase gura apă! Poftă mare!

Machete didactice – Despre școala de stat care numai gratuită nu este

Am intrat în a doua săptămână de școală. Lucrurile se așază pe făgașul lor firesc. S-a intrat în ritm iar simțirile nu sunt dintre cele mai neplăcute. Din contră!

20160912_094343 20160912_094424 20160912_094534
Copilul a fost foarte încântat de noii lui colegi și de doamnele profesoare. Profesori sunt mai puțini, doar unul la clasa lor, același domn predând istoria și geografia. Despre el, unul din colegii lui Luca a spus că:

Este complet nefericit, nu cred să fi fost la vreo petrecere în viața lui

dar și

Domnul era cam nesigur pe el și pentru că am avut și istoria și geografia în aceeași zi, una după alta, o oră ne-a prezentat numai reguli. Regulile pe care trebuie să le respectăm.

Acum, ce reguli or fi fost astea de a necesitat rostirea lor o oră e greu de priceput, însă așa au stat lucrurile.
Doamna dirigintă, profesoară de limba română, e foarte drăguță și înțelegătoare.
Doamna de matematică, severă și dreaptă.
Doamna de engleză foarte bună și extrem de pregătită.
Doamna de sport e cea din clasele I – IV, deci arhicunoscută. Și pentru noi e perfectă.
Doamna de educație tehnologică foarte tânără și predă o materie mult mai frumoasă ca cea din anii trecuți atunci când trebuia să decupeze și să coasă.
Doamna de biologie e mai bătrână dar e așa, ca o bunicuță; sfătoasă și răbdătoare.
Doamna de germană e cunoscută din anii trecuți atunci când cu ea s-a studiat engleza. Germana e primul an de studiu și nu e prea îndrăgită de copil.

Cât despre colegi, treizeci la număr, sunt ok. Fetele mai drăguțe ca acelea dinainte asta pentru că

nu vorbesc doar despre modă 🙂

Clasa este una extrem de mică și neamenajată. Deloc! Nu există nimic pe pereți, nici cuier. Mesele sunt extrem de îngrămădite astfel că cei care stau la fereastră dar și la perete nu au cum ieși din bănci decât pe la coleg. Și în clasă se intră pe-o rână, pentru că ușa este poziționată în mijlocul peretelui ceea ce face ca rândul de mese să fie întrerupt.

20160913_075158 20160913_075212

În sala asta despre care vă vorbesc există înafara ușii de acces din afară, de pe culoar, și una care este intrarea de la cabinetul de Biologie. Nu știu cum e acolo pentru că până acum ușa a fost închisă.

20160913_075153

Deci, la ședința pe care o avem joi, de la ora 17.00, vom afla ce și cum trebuie procedat. E cert că nu se poate sta așa, și aici nu mă refer la investiții de nu știu câte milioane dar un cuier și ceva amenajat e necesar. În școala asta au fost făcute mai multe amenajări înainte de alegerile locale. Atunci, în plin proces de învățare, pereții holurilor au fost cojiți de lambriurile care se odineau pe ei din 1982 (atunci când a fost dată școala în folosință) pentru a fi gătiți cu faianță. Da! ați auzit foarte bine, cu faianță.
Întreaga operațiune se făcea după orele de curs, asta pentru că acolo se învață doar într-un singur schimb, însă praful și disconfortul a fost major. A fost multă „ceață” în școală în perioada aia iar când am întrebat de ce nu s-a așteptat finalul școlii mi s-a răspuns că acum sunt fonduri.
N-am înțeles de ce s-a optat pentru faianță de pereți într-un oraș din nordul țării, aici unde dintr-un an doar câteva luni sunt mai călduroase, restul fiind frig, chiar foarte frig. Interesantă a fost și argumentația precum că; cei de la ISU nu au fost de acord. Întrebarea care a răsărit instantaneu a fost aceea referitoare la bănci; ar fi trebuit și ele faianțate?
Dar remarca unuia dintre copii a fost genială:

– Mama, la noi în școală holurile arată ca niște wc-uri!

20160411_125552 20160411_125929 20160411_131430 20160411_131439

Buuun, pereții au fost acoperiți cu brâu din faianță iar pe jos s-a declarat atunci că se pune gresie. Dar alegerile au trecut și a rămas mozaicul. E mai bun, cică! 🙂

20160527_080301 20160527_080305 20160527_080325

Acum, la reînceperea cursurilor, am observat că a fost schimbată și balustrada, a apărut una mai frumoasă dintr-un fier forjat.
Poate se înțelege că aș fi nemulțumită. Nu, nu sunt, dar niște întrebări tot am: dacă se face ceva și se cheltuie niște bani de ce nu se face cu cap nu numai din punct de vedere estetic. Când intri în școală ai senzația că intri într-o morgă nicidecum într-o școală. Totul este rece și nu te duce cu gândul la un loc unde învață niște copii. În fine, rămâne doar o părere personală.
Revenind la clasa copiilor, cred că întâlnirea de joi va aduce multe schimbări.
Dimineață, în drum spre școală, la Europa Fm se discuta despre gratuitățile din școlile de stat. Au fost mai multe voci care criticau cerințele învățătorilor și diriginților aici făcându-se referire la cumpărarea de mobilier, manuale, materiale didactice. Mai nou, clasele pregătitoare au nevoie de retroproiectoare, tablă albă, aer condiționat și multe altele. Părinții copiilor au cotizat destul de mult pentru ca acestea să fie prezente în clasă. Unii specificau că e ok, pentru că investiția era pentru cei cinci ani, atât cât se stă lângă învățătoare. Alții, cum era și firesc, vociferau vehement aducând ca argument suprem faptul că școala în România, școala de stat, este gratuită.
Nu știu dacă școala a fost gratuită vreodată, cu adevărat. Înclin să cred că nu.
Discuțiile legate de școala de stat din România sunt multe, complexe și complicate. Depinde de capacitatea fiecăruia de a se mula pe un sistem. Acum, față de trecut, e și o parte bună pentru că poți alege. Poți da copilul la o școală privată, poți face homeschooling sau unschooling. Important e ca alegerea să fie cea mai inspirată și să-ți dea ție, ca părinte, confortul dorit. Poate dacă-l ai tu, îl are și copilul.

Activități educative copii – Curcubeul muzical și transparența lui Mozart

Am reînceput orele alături de profesorul de pian. Adică de doamna profesoară de pian, Smaranda Dochia.
S-a dorit dar nu s-a cooperat. Mă refer aici la prima oră. De fiecare dată când se ajunge la un alt prag, mai greu, prima tendință este aceea de a renunța.

– Nu mai vreau să merg la pian!
– De ce? Ce anume s-a întâmplat?
– Aaah, nu-mi mai place! E prea greu și eu nu pot. Și nu știu!

Am auzit de atâtea ori propozițiile astea de nici nu mai știu. Dacă puneți la socoteală că Răzvan a făcut pian de la 3 ani și acum are 21 iar Luca a început și el de la 6 ani și acum are aproape 11, veți avea o imagine de ansamblu. Deci nu sunt străină de asemenea manifestări și știu cum să procedez. Din fericire și eu dar și doamna profesoară.
La prima oră a protestat într-un mod mai inedit; nu a vrut să vorbească deloc, pentru ca la un moment dat să și plângă. Dar de cânta a cântat.                                      20160908_121810

A primit ca piese noi  „Valsul în A minor” a lui Frederic Chopin dar și „Spinning Song ”compusă de Albert Ellmenreich. Două piese frumoase, potrivite pentru nivelul la care a ajuns copilul. Dar el o ținea nu și nu. S-a terminat ora și am ajuns acasă. Pe drum nu i-am făcut nici un fel de observație ori remarcă la cele petrecute acolo. Știam că trebuie să las sentimentele să se așeze pentru a putea vorbi în tihnă. Trebuie să specific că la începutul noului an școlar el a fost acela care m-a anunțat că nu vrea să renunțe la pian. Atunci am auzit:

– Credeai că renunț eu așa de ușor!

M-a bucurat rostirea asta și am considerat că a fost făcută cu înțelepciunea unui copil de 11 ani care pricepe de ce vrea să facă asta.
20160908_125420 20160908_125431 20160908_130626 20160908_130637 20160908_130651

A doua zi, după ce totul pentru școală a fost pregătit, s-a pus să studieze. Separat, la fiecare mână în parte, pe îndelete, așa cum se procedează în cazul unei piese noi. Nu a fost cu încrâncenare dar a hotărât să păstreze doar Valsul, urmând să aleagă altă piesă. Și așa am procedat, spunându-i doamnei de pian despre ce este vorba iar ea ne-a îndrumat să cumpărăm o carte cu partituri pentru nivelul nostru. Nu a venit nici acum, după mai bine de 10 zile de la efectuării comenzii. Cartea se numește  Piese clasice usoare pentru PIAN (editia a II-a).

Dar noi avem răbdare și până ce va ajunge la noi acasă, vom studia restul.
20160912_173231

Și uite așa, după ce s-a trecut peste neîncrederea inițială iar piesa a început să se lege, totul se vede altfel. Și se repetă zi de zi. Nu cu orele, dar cu zecile de minute, da!

Am completat demersul nostru auditiv cu o altă poveste a Cristinei Andone, „Mozart și curcubeul muzical”.

mozart-curcubeul-muzical-212839

Iubitorii de muzică clasică știu că este o colecție apărută la Adevărul, iar ea cuprinde 8 cărți în care o parte din compozitorii clasici sunt descriși pe înțelesul copiilor. Cărțile au și un CD cu cele mai cunoscute opere ale lor. Noi am lucrat în compania lui Bach, Ceaikovski, Vivaldi iar cum am făcut asta puteți vedea accesând link-urile de mai jos.

Bach și orga fermecată sau răsfățul din această minivacanță

Ceaikovski… note de argint… mandala… fișe lucru… broderii…

Anotimpurile descrise de Vivaldi

Am citit. Pe rând.                                                20160917_134819

Luca a citit niște materiale despre viața compozitorului atât în limba engleză cât și în română.

Am tradus materialul apărut pe site-ul activityvillage.co.uk pentru a fi citit în limba română iar pentru engleză am apelat la materialul de pe enchantedlearning.com

wolfgang-amadeus-mozart – noțiuni generale și un chestionar în limba română

20160917_13474220160917_141012

Apoi am răspuns la chestionarele pregătite dar a și rezolvat un word search.20160917_141426

Cât timp am lucrat aceste minunății, muzica lui Mozart ne-a însoțit. Menuetul în G a fost studiat de Luca mai lunile trecute așa că era familiarizat cu acordurile piesei.

Și pentru că îmi găsesc și eu de lucru, complementar, la subiectul dat, am făcut un mic goblen. El s-a alăturat celorlalte trei, așa colecția noastră îmbogățindu-se. Pentru cine dorește modelul și este iubitor de migălit, atașez și schițele după care să poată lucra. mozartdandelion-cros-stich

Etapele mele au arătat așa. 🙂

20160611_14505520160611_16265020160614_10431120160614_17101920160630_144641

Cum pasiunile, care sunt violente sau nu, nu trebuie exprimate niciodată până la dezgust, muzica, chiar în situaţia cea mai teribilă, nu trebuie niciodată să ofenseze urechea, ci să o încânte, şi, în fine, să rămână mereu muzică.

Wolfgang Amadeus Mozart

20160918_195426

Machete didactice – Despre albine, iar și iar

Pluton
Adrian Păunescu

Aștept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor.

20160911_191820

 

Albinuța
Grigore Vieru

Albinuţa, zum-zum-zum,
A pornit din nou la drum.
La o margine de sat
Pe-o floare s-a aşezat.

Floricica galbenă
Cetinel se leagănă.
Ce te legeni, floricea?
Te legăn pe dumneata.

Că eşti, că eşti harnică
Şi eşti şi eşti darnică.
Nu prea am miere, nectar,
Hai să te legăn măcar!

20160911_191838

Machete didactice – 15 septembrie 2016

Odinioară, școala își deschidea larg porțile pe 15 septembrie. Dar așa de multe și-au schimbat firescul încât anul acesta ea a devansat startul cu trei zile. Vorbesc despre firesc în ceea ce mă privește, un om care a trăit bună parte dintr-o viață în care niște date semnificau ceva. Acum ele nu mai reprezintă un reper clar ci o variabilă a ceva care va să vină.
Sistemul de învățământ tradițional a fost completat cu variate forme pe care unii sau alții le îmbrățișează cu mare elan. Nu știu dacă e bine sau nu ori dacă asta contează foarte mult în economia vieții, eu știu că scopul trebuie să fie unul; învățătura. Nu sunt adepta învățatului acasă, de orice formă ar fi, așa cum nu cred că școala umbrelă are randamentul scontat. Dar când aud că părinții spun copiilor; „De mâine nu mai mergi la școală!” mi se pare complet deplasat și periculos.
Nu contest faptul că sunt familii în care există o rigurozitate susținută și constantă și că odraslele pot învăța dar mai ales descurca în acest mod. Am vrut să scriu performa, dar mă tem că nu s-ar înțelege ceea ce doresc să transmit. Se blamează competiția, învățatul, performanța. Corul e din ce în ce mai mare. Dar dacă stai și te gândești mai bine se blamează cam tot ce e legat de trecut. Nimic nu mai este ok; grădinița, școala, liceele, relațiile cu părinții ori bunicii, totul este în neconcordanță cu viața actuală. Copilul trebuie să hotărască totul; dacă sunt bune școlile, dacă profesorii predau ok, dacă … dacă… dacă… .
Nu poți comenta nimic pentru că-i demotivezi, deranjezi, descurajezi. Orice remarcă poate părea nelalocul ei dacă mai tânărul membru al familiei o interpretează eronat sau nu are chef.
Oare nu e prea mult pentru un copil?
Părintele, profesorul ce trebuie să facă? Să fie niște executanți perfecți?
La baza formării unui copil șade părintele pe urmă venind ceilalți. Dacă acesta, părintele, nu reușește să comunice și să facă o echipă cu el de ce s-ar crede că restul pot? Aici vorbesc de părinți care au timp pentru copiii lor, nu de cei care doresc de toate fără a le acorda acest ingredient: timpul și relaționarea personală. Dacă acestea lipsesc și comunicarea este defectuoasă.
Nu știu, poate am avut eu norocul de a avea copiii cu care să pot forma o echipă sau poate modul în care am ales să-i tratez a adus rezultatul acesta: o comunicare firească fără derapaje majore. Fără bătăi, pedepse, recompense sau mai știu eu ce altceva.
Educația trebuie să înceapă de acasă, din momentul în care cel mic întregește familia și nu așteptat să intervină educatorul, învățătorul, profesorul.
E greu, e din ce în ce mai greu dar dacă adulții nu vor stabili un plan concret în ceea ce privește educația, viitorul nu arată frumos.
Un an școlar plin cu multe momente bune, asta vă doresc! Sănătate și putere pentru a alege sistemul care vi se potrivește cel mai bine.

20160904_181640

Machete didactice – Dorințe care pot deveni realitate

Începutul lunii septembrie a fost unul mai aglomerat, dealtfel pot spune fără a greși, cel mai aglomerat. Mă refer la perioada din an. 🙂 Începutul noului an școlar aduce cu el mult freamăt, căutări pentru rezolvarea anumitor probleme.
Pentru fiecare sală în parte există o soluție. Pentru fiecare doamnă în parte există o idee. Sau mai multe!
Încerc să vin în întâmpinarea lor și sunt momente în care discuția pornește dintr-un punct și ajunge la o finalitate complet diferită. Mă bucură orice dialog iar duelul ideilor îl consider esențial. Comunicarea aduce lucruri noi și abordări la care poate nu te-ai gândit.
Am colaboratoare care știu exact ce anume doresc, fiind foarte precise în ceea ce privește detaliile dar sunt și doamne care în căutările lor nu au găsit ceva care să le mulțumească pe deplin. Putem ajunge la o soluție sau nu, depinde de mai mulți factori.
Astăzi vă voi arăta rezultatul unei cereri explicite pe care eu doar am materializat-o, așa apărând produsul finit. Am făcut doar mici modificări. De ce? Așa am considerat că e mai bine.

20160906_193856 20160906_193928 20160906_194050 20160906_194121

Mulțumirile mele doamnei Roxana!

Machete didactice – Începuturi noi

Mulți dintre noi intrăm de mâine în altă dimensiune, asta pentru că școala aduce cu ea o sumedenie de provocări.
În calitate de părinte, grijile sunt pe mai multe paliere și e destul de greu să jonglezi cu toate cele care se vor petrece. Pe unele le preconizezi, la altele nu te gândești. Intervin în ecuația fiecărei familii, fie ea monoparentală, necunoscute al dracului de greu de rezolvat. Sunt momente când reușești dar există și praguri pe care te căznești să le sari la braț cu copilul. Detenta trebuie să fie mare dar și coordonarea pentru că la școală e bine să fiți în tandem. Mama (sau tatăl în unele cazuri) ar trebui să fie suportul, sprijinul și trambulina copilului; să-l încurajeze și să aplaneze conflictele. Se știe că la aceste vârste, copiii au temperamente pe care uneori doar părinții le înțeleg. Așadar, comunicarea dintre părinte și copil face foarte bine și școlii, adică comportamentului de la școală.
Atunci când pornim la drum suntem așa, ca niște albinuțe care muncim pentru a aduna în stup (a se citi minte și suflet). Pe parcursul unui an întreg cauți să-ți ostoiești setea de cunoaștere și școala trebuie să fie un înlesnitor. Din punctul meu de vedere acasă e baza iar educatorii, învățătorii, profesorii trasează tușele prin prisma profesioniștilor care sunt.

20160911_191514 20160911_191637

Bunele intenții și dorința este mare, iar la nivel declarativ se spun multe la aceste începuturi. Dar timpul mai șterge și temperează elanul și aici iar trebui să intervină părintele. Și vin vremuri care arată așa, ca mai jos. 🙁

20160909_142235 20160909_142318

Din fericire sunt doar perioade. Și cine încurajează copilul? Mama, tata, învățătorul, profesorii, colegii.  Iar la final tabloul ar trebui să arate așa; solar, colorat, luminos, armonios, proaspăt.

20160911_192325

Un an școlar firesc, normal, constructiv, de povestit mai târziu!