Idei pentru mămici – Albume pentru oameni dragi, de suflet

Crăciunul care se apropie constituie un prilej minunat pentru a arăta celor din jur, cât de speciali sunt și ce anume reprezintă ei pentru viețile noastre. Lucrușoarele confecționate de noi înșine adună în ele o mulțime de sentimente ce nu pot fi rostite, dar și migală, trudă și răbdare. Cu cât lucrarea este mai elaborată, cu atât valoarea ei este mai mare, iar cel care o făurește împletește în manopera ei, fire nevăzute de drag și bine.

De-a lungul timpului am confecționat tot soiul de astfel de lucruri, iar dragul cu care am lucrat pe fiecare în parte, nu poate fi descris în cuvinte. Nu știu cum aș putea defini freamătul și curiozitatea de a afla și a vedea reacția „adrisantului”. Pentru că îmi doresc să văd reacția lor, caut pe cât posibil, să fiu de față, atunci când le ofer. Am confecționat globuri sau felicitări ori mai știu eu ce alte minunății (în concepția mea 🙂 ), însă de această dată, m-am oprit la albumul-felicitare pe care l-am învățat a face de la Veronica. Cum am lucrat eu alături de Luca, acest minunat album, puteți vedea aici. Și am mers mai departe cu ele, pentru că mi-au plăcut extrem de mult și am considerat că nu pot oferi un cadou mai frumos și mai personal. Dealtfel un astfel de cadou nu ai de unde să-l achiziționezi nerămânându-ți altă soluție decât să-l confecționezi tu. Pentru că numai tu știi care și ce fel de sentimente trebuie să pui acolo, și ce anume trebuie să răzbată.

Celor cărora le-am adresat albumele de astăzi sunt două persoane care vibrează alături de mine și pe care le-am descoperit recent. Sau poate ar trebui să spun că m-au descoperit ele pe mine! 🙂

Din septembrie, viața mea se întrepătrunde cu a lor în proiectul numit „Literatura de azi”, o întâmplare extrem de fericită a existenței mele. Nici nu știu de la ce a pornit totul, sau cum am ajuns eu să lucrez într-o redacție virtuală, dar știu că începuturile colaborării mele au fost pline de senzații pe care le-am mai trăit, dar rar. <3

Cover de Laurențiu Midvichi   literatura de azi

Unde mai pui că lumea aceasta m-a fascinat dintotdeauna, eu nereușind să intru în ea la momentul oportun. Dar iată cum, a sosit într-un ceas în care nu mai credeam posibil așa ceva! Acest proiect mai cuprinde pe lângă Literatura de azi și două alte pagini, la fel de frumoase, una numindu-se Octavian Paler, „O pagină pentru cititorii trecuți, prezenți și viitori ai lui Octavian Paler”, iar cealaltă, Sertarul Scriitorului Român. General manager-ul acestor pagini se numește Daniel Cristea- Enache.

Daniel Cristea-Enache (n. 19 februarie 1974, Bucureşti) a absolvit în 1996 Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, ca şef de promoţie. În 1997 a absolvit Masteratul de Literatură Modernă şi Contemporană la Facultatea de Litere din Bucureşti. Din 2005 devine doctor în Filologie (summa cum laude) al acestei universităţi, cu o teză despre Ion D. Sîrbu.Corector la Contemporanul–Ideea europeană (1994-1996), apoi redactor la Caiete critice (1996-1999), asistent de cercetare la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (1997-2002), asistent la Catedra de Literatură română a Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti (din 2000), secretar general de redacţie la Editura Fundaţiei Culturale Române (din 1999), ulterior director la Editura Institutului Cultural Român şi redactor asociat la Adevărul literar şi artistic (2003-2005), director de imagine la Grupul Editorial Corint (2005-2007).În prezent, este conferenţiar universitar, consilier editorial la Editura Polirom şi cronicar literar la revista Observator cultural.

daniel

Redactorul șef este Odilia Roșianu, o doamnă în fața căreia trebuie să-ți scoți pălăria. O cunoscătoare a lumii literare și muzicale, sensibilă la frumos și bun-gust, caldă și hotărâtă, cam așa am găsit-o eu pe Odilia. Am avut ocazia ca în vizita mea de la București să o pot vedea și să mă pot bucura de oportunitatea de a fi colege de frumos. Pentru că la aceste trei adrese (ale paginilor mai sus menționate) veți găsi știri și informații despre lumea artistică, fie că vorbim despre scriitori, muzicieni sau pictori, oameni care și-au lăsat amprenta asupra semenilor lor prin frumosul pe care l-au dăruit. Odilia are deasemenea o rubrică în revista on-line Literatura de azi,  ce poartă numeleO întrebare pe săptămînă”.

Odilia Rosianu

Odilia Roşianu, deşi este o bucureşteancă get-beget, s-a născut la Braşov din întîmplare şi, probabil, din prea multă grabă. A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti, iar din 1997 “operează” în lumea farmaceutică românească. A crescut într-o familie de filologi, influenţa umanistă permanentă reflectîndu-se în “Însemnările literare” prezente, de-a lungul anilor, în revistele “Armonia” şi “Clipa”, dar şi în interviurile din revista ACCENTE (condusă şi înfiinţată de Ciprian Măceşaru). A primit răspunsuri de la: Amos Oz, Filip Florian, Ioana Pârvulescu, Andrei Călăraş, Alexandru Tomescu, Răzvan Suma, Zoli Toth sau Matei Ioachimescu. Este îndrăgostită de Eliade, Camil Petrescu şi Virginia Woolf, alături de Saint-Saëns şi Ceaikovski. În timpul liber, atît cît este el, citeşte şi cîntă la pian. În prezent, este (şi) redactor şef la Literatura de azi.

În redacție suntem 8 albinuțe, iar programul este stabilit de fiecare, după posibilități.
Persoana care m-a inițiat în tainele acestei „meserii” este Maria Morariu. Nu am cum să nu fiu cea mai apropiată de ea, pentru că a stat alături la toate frământările mele, a încercat să găsească răspunsuri la întrebările mele (ori să nu credeți că puține la număr!) și a avut o răbdare și-o diplomație care ar fi de mare ajutor multora din noi. Și nu vă puteți închipui ce emoții te încearcă atunci când trebuie să ai grijă de pagini. În ceea ce mă privește, nu m-am gândit că acum, în plină maturitate, mai pot trăi așa senzații. Ori și asta mi-a întărit ideea că în destinul meu era trecut și acest capitol, iar faptul că a venit acum, a fost ca un dar. 🙂
literatura

Lor, acestor două doamne deosebite, am dorit a le arăta dragul și recunoștința mea, dăruindu-le câte un album mai altfel :). Laitmotivul acestor albume a fost prezența cartolinelor. Acestea sunt personalizate atât pentru Literatura de azi cât și pentru Octavian Paler, iar pe ele sunt scrise citatele unor oameni celebri. Și poate n-ar fi rău să găsim răgaz pentru a zăbovi câteva clipe, luând aminte la spusele lor.

Cum am realizat aceste albume, puteți vedea în materialul video atașat mai jos dar și ce materiale am folosit.
Albume Veronica despre Maria colaj 1 Albume Veronica despre Maria colaj
Aștept cu interes și clipa în care voi face cunoștință și cu celelalte colege alături de care lucrez. Sunt tinere și mă bucur că au înclinații spre aceste domenii. 🙂 Și poate va veni un moment în care vom avea posibilitatea să savurăm o ceașcă de cafea sau ceai, așa putând povesti despre noi și ai noștri. Nu pierdeți nimic dacă veți avea curiozitatea de-a citi câteva rânduri de pe aceste pagini. Din contră, veți fi mai bogați!

Machete didactice – Despre iarnă, poezii și ghicitori

Omul de zăpadă
de Virgil Carianopol

Bogdănel a strâns din stradă
Guguloaie de zăpadă.
Şi în curte, lângă pom,
A făcut din ele-un om.

Ochii negri de tăciune,
I-a făcut din doi cărbuni,
Iar în loc de nas i-a pus
Un ardei cu vârfu-n sus.

A luat mătura, la fel,
Şi a pus-o lângă el,
Celor care-l văd afar’
Să le pară gospodar.

DSC_1455DSC_1456

Omul de zăpadă
de Rusalim Mureşan

Ţanţoş stă-n ogradă,
Parcă-i o minune,
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov nasul,
Cuşma-i o tigaie,
Şi-n jur, la tot pasul,
Mare hărmălaie.

Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte
„Când o să mă vadă
Soarele păleşte!”
Soarele, molcomul,
Îi zâmbi oleacă
Si pe dată omul
Se făcu … băltoacă!

DSC_1433 DSC_1434
Iarna
de Virgil Carianopol
Hai la săniuş, copii!
A-nceput de ieri să cadă
Pe oraşe şi pe sate,
Fulgi de-argint şi de zăpadă.

Cu patine şi cu sănii,
Hai să ne jucăm cu foc!
Când ne-om face mari, odată,
Nu mai avem timp de joc.

Ura! Dealul este mare
Şi noi mici. Să ne grăbim!
Fii binevenită
Noi, copiii te iubim!

DSC_1457DSC_1458

Vine, vine iară
de Elena Farago

Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.

Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.

DSC_1459DSC_1460

Ghicitori despre zăpadă şi fulgii de zăpadă

Albă ca şi creta,
Moale ca lâna,
Uşoară ca pana,
Piere ca spuma.
(Zăpada)

Moale, albă şi pufoasă,
Pentru câmp e haină groasă.
(Zăpada)

Laptele cerului,
Sub streaşina cerului.
(Zăpada)

DSC_1483

Albă plapumă şi moale
S-a întins pe deal, pe vale,
Iar când vine primăvara,
Se topeşte plăpumioara.
(Zăpada)

În văzduh plutesc,
Pământul eu îl albesc.
De mă prinzi în mâna ta,
Las o lacrimă pe ea.
(Zăpada)

Ca făina, alb se cerne
Alb covor ea se aşterne.
(Zăpada)

Nu-i făină, dar se cerne.
Nu-i covor, dar se aşterne.
(Zăpada)

E moale, sclipitoare,
Puhava si alba.
(Zăpada)

Din argint, cernut din cer,
Ţese iarna lăicer,
Şi-l întinde, alb şi mare,
Să-ţi ia ochii până-n zare.
(Zăpada)

DSC_1555DSC_1556

Sunt albă şi pufoasă,
Mă aştern pe străzi, pe case,
Bulgări moi eu fac din ea
Şi un mare om de nea.
(Zăpada)

Mic, uşor, purtat de vânt,
Cade, cade la pământ,
Ţine cald ca un veşmânt.
(Fulgul de zăpadă)

Ce e alb şi cade din cer iarna?
(Fulgul de zăpadă)

Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le aşează.
(Fulgii de zăpadă)

Vin oiţe de la munte
Cu steluţe-n frunte.
(Fulgii de zăpadă)

Deşi nu e vară,
Albi fluturii zboară.
(Fulgii de zăpadă)

DSC_1531

Stele reci de vânt purtate
Au căzut pe drum, pe stradă,
Parcă-s stele de mătase,
Şi sunt albe şi uşoare,
Ce să fie oare?…
(Fulgii de zăpadă)

Ştrengar ce umblă hai-hui,
Uite-l în palmă. Nu-i!
(Fulgul de zăpadă)

De la mare pân’ la munte,
Picură stele mărunte.
(Ninsoarea)

DSC_1552DSC_1553DSC_1554

Idei pentru mămici – „La fille mal gardée” sau bucuria unui provincial la premiera unui spectacol de balet

Sâmbătă 13 decembrie a constituit pentru mine, un provincial, o sumă de bucurii, pe marginea cărora voi vibra mult timp deacum încolo. Principala sursă a fost aceea a revenirii fiului meu acasă, într-o mică vacanță, iar această revenire a adus cu ea răspunsuri la muuulte întrebări ce nu mai putea fi ținute în frâu. A doua mare bucurie a fost aceea a posibilității de a asista la premiera unuia dintre cele mai îndrăgite titluri din repertoriul clasic de balet „La fille mal gardée”, pe scena Operei Române din București. Nici nu știu cu ce să încep, pentru că ceea ce am trăit și simțit preț de câteva ore, a fost copleșitor. Cu siguranță, faptul că am pășit pentru prima dată în această minunată instituție de cultură a contribuit la aceste sentimente. Ori seara de gală, pentru că doresc a spune că la această premieră am văzut atât de multă lume rafinată, pe care până acum o vedeam doar pe ecranul televizorului. Sau poate atmosfera sărbătorilor de Crăciun să fi contribuit? În foaierul Operei Române m-a întâmpinat un brad splendid, ori nici că se putea mai bun start la ceea ce urma să fie.

DSC_1630DSC_1635

Am avut deasemenea norocul de-a viziona spectacolul dintr-o poziție foarte bună și asta pentru că am avut bilete în rândul al doilea, la mijloc, ceea ce mi-a oferit o imagine completă a scenei. Cred că simțurile mi s-au ascuțit la maxim, pentru că nu am vrut să pierd nimic și de la intrarea în sala de concert, m-am acordat și eu, odată cu orchestra.

Orchestra se pregăteștre de spectacol – La fille mal gardee – video

DSC_1626

Nu cred că vă imaginați câtă emoție!

Apoi am fost siderată de ceea ce a urmat.

„La fille mal gardee”, în traducere mot a mot „Fata prost păzită”, dar cunoscută și cu titlul „Precauțiuni inutile”, este un balet comic care a făcut istorie datorită artiștilor care, de-a lungul timpului, l-au pus în scenă în diverse variante, datorită subiectului simplu și accesibil și posibilității de a fi transpus în dans pe care acesta o oferă. Pe scurt, o țărăncuță îndrăgostită scapă de sub supravegherea mamei sale, care dorește să o căsătorească forțat cu un personaj grotesc, dar bogat, și reușește de fiecare dată să ajungă în brațele iubitului său. Lise reușește să înduplece inima mamei sale și aceasta își dă consimțământul ca iubitul Colas să-i devină soț.

img489

Doresc să vă spun că premiera mondială a acestui balet în două acte și trei scene, a avut loc la data de 28 ianuarie 1960 , la Royal Opera House Covent Garden din Londra.

Principalele provocări ale baletului „La fille mal gardee” pentru dansatori se referă la capacitatea acestora de a aborda personajul, nu numai din punct de vedere tehnic, ci și interpretativ. Plusul de valoarea a acestei premiere a fost dat și de prezența Alinei Cojocaru, în rolul lui Lise, care este foarte dificil de interpretat. Sunt foarte multe salturi de executat cu cerințe specifice. Alina Cojocaru va dansa alături de partenerul ei de viață, Johan Kobborg, și pe scenă, acesta interpretând în travesti, rolul mamei Lisei, Văduva Simone.

DSC_1629

Dar iată ce spune Johan Kobborg, care este și directorul artistic al Companiei de Balet a Operei Naționale București, despre acest balet:

„La fille mal gardee” este unul dintre cele mai încântătoare și complete spectacole de balet, este luminos și îi face pe oameni să zâmbească. Totodată este o provocare foarte mare pentru balerini deoarece coregrafia se bazează pe un stil de dans deosebit, un fel cu totul special de a executa mișcările. Cu toate că nu este neapărat un spectacol de Crăciun, cred că are toate valorile și calitățile pe care ar trebui să le aibă un spectacol destinat întregii familii. Chiar dacă, poate, unii oameni nu știu prea multe despre balet sau nu știu povestea aceasta, îl recomand familiilor, chiar și acelora care n-au fost niciodată la un spectacol de balet. „ La fille mal gardee” este una din acele producții pe care dorești să o vezi și să o revezi de cât mai multe ori. Companiile de balet obișnuiesc să aibă acest spectacol în repertoriul lor și sunt foarte fericit că îl putem prezenta acum pe scena Operei Naționale București.

Așadar, am trăit la intensitate maximă tot ceea ce am auzit, văzut și simțit. 🙂 Mai jos atașez câteva secvențe din timpul spectacolului. Vă rog să fiți atenți la sonorul care însoțește imaginile, și să țineți cont de acuratețea lor, date fiind condițiile în care am înregistrat.

La fille mal gardée – premiera Opera București 13 decembrie 2014  Scena a II-a Toată lumea pleacă la strânsul recoltei. – video

La fille mal gardée  Balet scena a treia – În casa de la fermă – video

La Fille Mal Gardée – premiera Opera Română 13 decembrie 2014 – video

„La fille mal gardée„ Final de spectacol – video

Nu vreau să trec cu vederea faptul că am reușit să schimb câteva cuvinte cu marea soprană Marina Krilovici, celebra cântăreață de operă, o doamnă admirabilă, drăguță și specială. Vă invit să o urmăriți în emisiunea lui Cătălin Ștefănescu, „Garantat 100%”.

DSC_1658

Cam asta a fost seara mea specială, de 13 decembrie. Dacă aveți posibilitatea, nu ratați acest spectacol, pentru că nu veți regreta nici o secundă. Aduce mare bucurie iar montarea lui poartă pecetea profesionalismului, la cel mai înalt nivel.

img490

Activități educative copii – Ia uite ce frumos i-a povestit Zăpezica lui Luca!

Parcurgem ortogramele iar și iar, de această dată legându-ne de povestirile specifice acestui anotimp. Luca a continuat lecturile pe care le-am pregătit la început de lună dar acum, la fiecare în parte, am căutat să atașăm activități care să vină în prelungirea programei școlare. De fapt, de ce spun acum, pentru că așa procedăm noi de obicei. 🙂

Întâlnirea cu Zăpezica a avut loc după ce Moș Nicolae ne-a vizitat. Atmosfera de afară era propice, pentru că zăpada care a căzut zilele acestea în acest colț de țară, a pregătit decorul necesar.

DSC_1435 DSC_1436 DSC_1437 DSC_1432

Zăpezica este povestea a doi bătrâni care însufleţiţi de un dor de necuprins de a avea copii, ies într-o iarnă în curtea casei şi încropesc din zăpadă o preafrumoasă fată. Printr-o minune, făptura din zăpadă prinde viaţă iar cei doi bătrâni o primesc ca pe o binecuvântare, cu iubire şi recunoştinţă. Însă razele fierbinţi ale soarelui de vară o topesc ca pe un om de zăpadă…

Luca citește Zăpezica – video

Finalul poveștii nu este atât de fericit, dar lecturarea ei i-a plăcut copilului. S-a bucurat mult când și-a dat seama că această povestire, alături de Bunicul îngheț, fac parte din colecția Călătorii în lumea basmelor care reunește într-o formulă grafică deosebită, cele mai frumoase basme din lumea întreagă. Am lucrat și după Trolul fără inimă dar și după Prințul dorință, cu același elan și drag. Pomeneam atunci de regretul de a nu o avea pe Zăpezica și uite că ea a poposit la noi, mai repede decât ne-am așteptat.

Luca Zapezica si fise ia si i-a colaj

Bunicul îngheţ este povestea tristă a unei fetiţe pe care mama vitregă o alungă de acasă. Femeia îşi pune bărbatul s-o ducă pe biata copilă în plin câmp, în bătaia gerului care crapă pietrele. Fetiţa supravieţuieşte datorită Bunicului îngheţ, uimit de bunătatea şi înţelepciunea fetei. La această lectură, Luca a făcut și o fișă, iar pe spatele ei a desenat chipul Bunicului îngheț. Modelul este după cel agreat de doamna învățătoare.

img484 img485

Luca citește Bunicul îngheț – video

Tot în cadrul acestei activități am insistat pe ortograma „i-a”, în acest sens apelând la două caiete pe care eu le am de la Răzvan. Atașez și aceste fișe, pentru că sunt atractive prin conținut, iar copilul le lucrează cu drag.

img479 img480 img481 img482

Fișele sunt, cum spuneam, din aceste caiete, la care aș fi atașat și un link dar nu am găsit nicăieri. Pun imaginile coperților, poate voi veți avea mai mare noroc. Dar pe măsură ce le vom parcurge, le vom pune și pentru eventualii doritori. 🙂

img486 img487

Luca Zapezica si fise ia si i-a1 colajSpor la lectură!

Machete didactice – Cipollino și prietenii lui te invită la masă

Am fost solicitată să fac un material ce trebuia pus pe un hol, în fața unei săli de masă, la o grădiniță cu program prelungit. M-am gândit mult ce forme să confecționez care să se potrivească cel mai bine cu această cerință. Este de la sine înțeles că multitudinea de abordări face ca hotărârea să fie și mai grea, dar până la urmă am optat să dau viață personajelor din cartea Cipollino, pentru că acestea sunt legume și fructe.

Precum se știe, Cipollino este băiețelul ceapă ce trece prin atât de multe peripeții în regatul Contesei Vișina și al Contelui Lămâie, încât, la un moment dat, faci și tu parte din trupa lui. Aventurile acestui năzdrăvan țin cititorul cu sufletul la gură, iar abilitatea lui de-a ieși cu bine, din tot soiul de încurcături, te face să regreți că povestea s-a terminat. Noi am savurat această minunată lectură iar cum am lucrat, puteți citi aici. Poate ne veți da dreptate că taaaare frumos a mai fost! 🙂

Acum, cu gândul la aceste simpatice personaje, am considerat că ele sunt cele mai potrivite pentru a îndeplini cerința mea.

Așadar, copiii vor fi întâmpinați de Cipollino, Ridichioara și Cireșel. Și cu ce poftă vor mânca!

DSC_1489 DSC_1492 DSC_1496 

DSC_1242 DSC_1251

Vă invităm la o gustare sănătoasă, plină de vitamine. Poftă mare! 🙂

Activități educative copii – Scrisori către Moș Crăciun

Duminică, în zi de relaș alături de cei dragi, ne-am încărcat inima de bine și de tihnă. În casă este cald și bine, afară a nins ca în povești, iar noi ne-am ocupat timpul cu tot felul de chestii pline de domestic. Atât de mult bine aduc aceste momente și așa se mai cuibăresc în existențele noastre, de nu le-aș da pe nimic. Nu știu câte detalii va mai ține minte Luca peste ani, dar eu strâng și tot strâng, pentru a nu rata nici un amănunt, atunci când le voi povesti nepoților mei. Activitățile noastre nu sunt spectaculoase dar sunt ale noastre și de dau puterea de a merge mai departe. Căutăm să ne înconjurăm de ce ne place și să stăm la adăpost de diferite stări ce ne-ar putea cauza un disconfort.

Am privit la televizor emisiuni îndrăgite, am cântat la pian, am apreciat măiestria copilului în scoaterea lui Mario din tot soiul de situații dificile de-a  dreptul! Am făcut teme, am scris, am desenat, am citit.

Ce-am citi și ce-am scris? Păi Scrisori către Moș Crăciun. Și ce scrisori!

Am cumpărat această carte apărută la editura Prut, care de fapt nici nu este o carte, ci un set pentru scrisori. Acesta conține 10 foi de scris și 10 plicuri, o foaie cu abțibilduri strălucitoare, 6 șabloane, 6 cărți poștale, un pix, un creion și o radieră. precum se vede este utilat cu tot ce-ți trebuiește pentru a porni o corespondență. Așa ca odinioară, nu electronică. 🙂

Dar piesa de bază a acestui set este o cărticică, în care este vorba despre un băiețel, pe nume Mihaiță, ce poartă o corespondență cu Moș Crăciun. După modelul băiatului din poveste, a scris și Luca o scrisoare Moșului și vom vedea astăzi, dacă va primi și răspuns. Dar simt eu că va primi!

Luca citește Scrisori către Moș Crăciun – video

Scrisori catre Mos Craciun colaj

Așadar, Luca a citit povestea, și am avut tot soiul de dialoguri pe această temă.

Luca citește Scrisori către Moș Crăciun 2 – video

Apoi am pregătit o foaie A4, coală ce era acoperită cu cerneală, asta ca Luca să poată folosi șabloanele găsite în acest set. Am mai folosit această tehnică în abordările noastre hibernale, iar efectul este foarte frumos.

Scrisori catre Mos Craciun1 colaj

Cam așa am lucrat noi având ca postament setul prezentat mai sus. Cu siguranță, voi căuta ca această corespondență cu Moșul să aibă mai multe scrisori, acum, când este și momentul lor. Chiar dacă nu mai este la modă să trimiți scrisori de hârtie, farmecul lor are ceva aparte, ce nu va pieri niciodată.

Scrisori catre Mos Craciun2 colaj

Dacă sunteți mai conservatori, poate n-ar fi rău că încercați să scrieți o scrisoare, așa, ca odinioară. 🙂

Activități educative copii – Oare merge o „Poveste de iarnă” cu un „Zap – Zarap” ?

Cum a fost ziua noastră de Moș Nicolae? Păi, cum să fie, normală! Am avut tot soiul de activități, care mai de care mai frumoasă.

De dimineață Luca a fost la Evaluare în Educație – limba română. S-a înscris și iată că cei care organizează aceste concursuri nu s-au gândit că este programată într-o zi în care nu ar trebui să aibă loc asemenea manifestări. Nici de această dată nu am fost scutiți de emoții tari, pentru că am retrăit senzațiile de la Euclidul de la română, atunci când, copilul nu era trecut pe nici o listă și a trebuit să facem adevărate slalomuri între clase, pentru ca într-un final să găsim un loc într-una din ele. De această dată nu numai că nu au adus o bancă, ci au deschis o sală nouă, unde au pus copiii de toate clasele, cei care nu s-au regăsit pe listele lor. Fie că au fost omiși, fie că s-au înscris în dimineața concursului :(. Apoi, de când am ajuns în clasa cu pricina, așteptarea a durat 45 de minute până au venit subiectele. Judecați voi, cui fac bine aceste lucruri și de ce trebuie să trecem prin așa situații. Mi-am spus pentru a mia oară, că este ultimul concurs. Dar pe parcurs mai uităm. Și eu, și copilul. Încă nu știm rezultatul dar asta are mai puțină importanță.

După ce am dat la spate și această etapă am revenit acasă unde Luca s-a bucurat din plin de cadourile primite cu o seară înainte. Cărțile, hăinuțele, dulciurile dar mai ales noul joc pentru consolă au constituit prilejul unei mari, dar mari bucurii. Ori, ce te poate mulțumi mai mult!

Au urmat temele pentru școală și joaca noastră. Luca a citit două din cărțile primite. Una se numește „Noaptea de Sfântul Nicolae” de Dorin Bujdei, editată la Doxologia, o carte grea pentru un copil, cu mulți termeni istorici, cu noțiuni greu de priceput și de explicat. Întâlnim cuvinte precum „ateu”, „comunism”, „securiști”, „poliție politică”, „tovarăși”. Pe lângă asta este de la sine înțeles că povestea e una tristă, cu o familie care s-a dezbinat și al cărui copil a fost crescut de o „bătrână inimoasă” pentru că mama a murit de inimă rea, după ce tatăl a fost băgat în temnița comunistă. Peste o perioadă a ieșit, și-a recuperat fiul și împreună au încercat să-și ducă traiul mai departe. Dar necazurile nu au stat departe de ei, iar în scurt timp după ce și-a găsit de lucru, tatăl acuzat pe nedrept de un furt a căzut la pat, bolnav, iar băiatul a trebuit să găsească o modalitate de a plăti chiria. A plecat la pădure pentru a aduna câteva vreascuri necesare pentru a încălzi locuința în care stăteau. Apoi totul ia o întorsătură fericită iar cei doi, tată și fiu, își găsesc liniștea.  Cel mai bine ar fi să citiți întâi voi, părinții, această poveste pentru a vă hotărâ dacă este adecvată pentru copil. Noi nu regretăm pentru că din orice text se poate desprinde o învățătură. Cu siguranță Luca nu a priceput prea bine care-i treaba cu securiștii, dar mai are timp. 🙂

Noaptea de Sfântul Nicolae – fragment video

DSC_1433 DSC_1434 DSC_1435 DSC_1437

Apoi Luca a citit o povestioară mai pe măsura lui. Poveste de iarnă editată tot la Doxologia. Cu text puțin și drăguț. 🙂

DSC_1441DSC_1443DSC_1446DSC_1447

Sub un brad de Crăciun, undeva departe, departe, în ţinuturile îngheţate al Nordului, doi pui de urs alb împreună cu mama lor dorm fericiţi şi visează despre un copil din cer numit Iisus care face oamenii mai buni. Deasupra lor aurora boreală străluceşte ca un colind de Crăciun.

Povestea ne spune că departe, în îngheţatul Nord, trăia o ursoaică  albă ca neaua ce avea doi pui la fel de albi ca ea, pe unul îl chema Fulg şi pe celălalt Omăt. Ei trec prin diverse peripeţii pe care copiii le vor descoperi, dacă vor răspunde invitaţiei la lectură şi vor intra în universul magic la cărţii. Finalul este unul fericit şi sub un brad de Crăciun, undeva departe, departe, în ţinuturile îngheţate ale Nordului, doi pui de urs alb împreună cu mama lor dorm fericiţi şi visează despre un copil din cer numit Iisus care face oamenii mai buni. Deasupra lor aurora boreală străluceşte ca un colind de Crăciun.

Mama le explică micuţilor urşi curioşi  ce este Crăciunul, şi anume, o sărbătoare în care ne aducem aminte că, acum mult, mult timp, un copil din cer s-a născut pe pământ într-un loc numit Bethleem. În această perioadă oamenii încearcă să fie mai buni şi îşi fac daruri. Unii dintre ei merg la biserică unde se roagă împreună lui Dumnezeu pentru pace şi alte lucruri bune.

Luca citește Poveste de Iarnă – video

Tot ce pot să vă spun este că merită să o aveți în bibliotecă. Cred că prezentarea de pe site-ul editurii, cea pe care am atașat-o mai sus, nu mai are nevoie de nici o completare.

Pe seară am jucat cu Luca Zap – Zarap. Este o minune de joc, de care mă leagă amintiri minunate și alături de Răzvan, pentru că el (jocul) este în casa noastră de muuultă vreme. Nu am găsit nici un link la care să vă trimit. 🙁

DSC_1421DSC_1422

Acest joc amuzant poate fi jucat în mai multe moduri de doi sau mai mulți jucători. Jocul conține 13 zaruri care au inscripționate pe toate fețele litere. Fiecare literă are un punctaj. De asemenea jocul are și o clepsidră pentru măsurarea timpului de gândire și un pahar în care se amestecă literele. Se amestecă bine literele, după care se aruncă zarurile pe o suprafață plană asfel încât să se poată citi de către toată lumea partea superioară a zarurilor. Apoi se alege varianta de joc. Noi am optat pentru a scrie cuvintele pe o bucată de hârtie.

Regulamentul jocului – video

DSC_1423DSC_1425

A fost așa de frumos! Atâta zarvă și atâta implicare. Cred că se pot confecționa aceste zaruri și se pot face nenumărate variante de joc. Important este exercițiul! 🙂

Jucăm Zap – Zarap – video

DSC_1427 DSC_1430 DSC_1431img478

Încercați. Veți avea numai de învățat! Dar și de amuzat 🙂

P.S. Am primit zilele trecute o notificare în care o mămică scria că nu poate fi de acord cu cele spuse de mine, și anume că a doua carte prezentată „Poveste de iarnă”, ar fi nepotrivită pentru un copil. Motivele enumerate au fost mai multe. Nu o contrazic pentru că știu că ar fi în zadar. Personal, consider că din orice carte ai de învățat și că nu-i bine să „diseci” un text, precum ai proceda cu un corp la anatomie. Iei din el ce-ți place dar mai ales, iei aminte. E alegerea fiecăruia ce anume să citească și ce să recomande. Poți ține seama sau nu. E o chestie de gust.

Activități educative copii – Happy scrappy de la distanță

Pe Veronica Svanström merită să o întâlniți. Poate veți întreba de ce. Ei bine, pentru că va aduce frumos și meștereală și drag de lucrușoare ce prind viață. Cum poate prinde o bucată de hârtie viață? Dacă pui pasiune, drag, migală și răbdare! <3

Fiind o persoană aflată la maturitate deplină (asta ca să nu fiu nevoită să scriu ceva mai… 🙁 ) eram convinsă că oamenii trebuie să-i întâlnești în carne și oase, ca să poți stabili o legătură cu ei. Dar poate excepția care întărește regula este cea care te face să-ți reconsideri poziția față de anumite concepte pe care le credeai de neclintit. De când am devenit mai vizibilă în lumea virtuală, am trecut prin câteva experiențe din care am avut multe de învățat. Și mult de suferit, dar chiar și așa, tot nu aș schimba nimic, dac-aș avea posibilitatea să fac, pentru că trebuie să guști din toate în astă viață.

Revenind la Veronica, întâlnirea noastră s-a petrecut pentru că așa a vrut destinul. Am fost părtașă la activitatea ei și la un moment dat, am intrat în „jocul” ei pentru că așa am simțit că trebuie să procedez. Am făcut multe activități într-un soi de duplex, pentru că distanța care ne separă nu ne permite să lucrăm în același spațiu. Însă tehnologia a făcut posibilă o conlucrare mai apropiată și, uite așa, am ajuns să „participăm” la atelierele organizate de ea, din camera noastră. 🙂

Am mai povestit aici despre activitățile făcute împreună, iar dacă doriți să le parcurgeți, o puteți face, citind articolele scrise la acea dată. Unul dintre ele se referea la confecționarea unor felicitări ce au ca temă familia , iar cealaltă abordare era despre sărbătoarea de Halloween.

Acum am mers puțin mai departe și am rugat-o să ne trimită materialele din atelierele viitoare, și așa am intrat în posesia kit-urilor necesare. Acolo am găsit cele necesare pentru următoarele activități, iar acestea au fost mai complexe, rezultând la final, un album MI – NU – NAT! Nu exagerez cu nimic când spun acest lucru, pentru că rezultatul final este spectaculos!

Am realizat un mic filmuleț în care vă prezint materialele primite de la Veronica și pentru că tema aleasă de ea nu se prea mula pe activitățile copilului, am ales să o schimb.

Prezentare materiale necesare confecționării albumului – video

Aici au fost mai mulți factori ce au dus către această decizie, pentru că noi suntem în preajma producției la pian, dar și pentru că această activitate extrașcolară este foarte îndrăgită de Luca. Asta ca să nu mai spun că, pe 20 ianuarie, se împlinesc 3 ani de când Luca a început studiul acestui instrument. Doresc să precizez că el nu urmează cursurile unui liceu de specialitate iar ceea ce se vede, este rezultatul exclusiv al studiului din particular. S-au adunat trei ani, dar în aceștia intră și vacanțele în care Luca nu s-a întâlnit cu doamna profesoară Dochia, sau perioade în care, din varii motive, nu s-a putut studia sub supraveghere specializată. Așadar, așa stau lucrurile. Eu sunt foarte încântată de dragul pe care am reușit să îl insuflu ambilor copii în ceea ce privește studiul muzicii clasice, dar și mai mult mă bucură, consecvența acestui studiu.

Felicitare Veronica colaj

Revenind la materiale, doresc să precizez că cele trimise de Veronica sunt de foarte bună calitate, iar kit-ul este complet, numai bun de asamblat. Tot aici vreau să spun că poți alege să personalizezi cum dorești această temă, iar prezența fotografiilor certifică acest lucru. Dar poate nu ar fi rău să urmăriți și filmulețele realizate de Veronica, filmulețe de prezentare, care vă vor desluși toate necunoscutele, asta în caz că aveți așa ceva 🙂

Tutorial felicitare șevalet – video

Prezentare kit-uri – Felicitări interactive pentru copii – video

Puteți arunca un ochi și în magazinul Veronicăi, pentru că nu pierdeți nimic 🙂

Magazin Happy Scrappy – Veronica

Sunt convinsă că după ce veți urmări un singur tutorial, veți avea dorința de-a nu vă opri doar la unul. 🙂

Revenind la albumul nostru, lesne de ghicit este că tema aleasă de noi a fost pianul. Am ales imagini definitorii din această activitate, pentru a da un farmec și mai mare rezultatului final. Spuneam mai sus, că nu peste mult timp Luca împlinește trei ani de când s-a apucat de studiul la acest instrument, iar acest lucru am dorit să fie vizibil pe coperțile albumului: deci însemnările doamnei profesoare de la prima și ultima lecție (până la data confecționării albumului).

DSC_1430

În interiorul albumului am atașat imagini sugestive și extrem de dragi nouă. Nu putea să lipsească Răzvan, cel pe care Luca l-a ascultat ani buni, până a început el însuși să cânte. Este un instantaneu realizat pe când Luca avea 2 ani, pe care-l eu consider neprețuit! 🙂

DSC_1423

Apoi n-am vrut să lipsească ultima lecție la care au fost amândoi, iar această imagine am imortalizat-o, deasemenea, lângă invitația de la producția de anul acesta.

DSC_1424Nici secvența de la producția de anul trecut, atunci când au cântat la patru mâini, nu am uitat să o atașăm acestui album.

DSC_1422La loc de cinste stă și o imagine cu invitația de la producția de anul acesta dar și biletul pe care l-a primit Luca de la bunicii lui, atunci când a pornit pe acest drum, al cunoașterii muzicii bune și de calitate.

DSC_1427Felicitare Veronica1 colaj Toate imaginile acestea le-am adunat în album. Iar rezultatul ne-a încântat peste măsură.

Felicitare Veronica2 colajFelicitare Veronica3 colaj

Merită să încercați și să dați viață unui album unic, ce nu poate fi achiziționat de nicăieri. Valoarea lui dar și îndemânarea dumneavoastră, vor bucura oamenii dragi din jurul vostru, cei care contează cu adevărat. Spor și inspirație!

DSC_1429

Activități educative copii – Moș Nicolae, prietenul copiilor

Perioada aceasta din an este atât de încărcată din punct de vedere religios! Este un prilej minunat de-a lectura și de-a vorbi despre faptele bune, pline de înțelepciune și milostenie făcute de apostoli, cei care vor intra mai apoi,în rândul sfinților. Aceste discuții nu au cum face rău, atâta timp cât ele sunt ponderate și nu cad în mai știu eu ce patimi.

Și pentru că înainte de Sfântul Nicolae este ziua României, iar Sfântul Andrei este ocrotitorul românilor, am vorbit și despre el. Acesta a făcut parte din cei aleși de Iisus, care știa că va fi răstignit, să răspândească învățătura Sa, tuturor popoarelor.

Luca citește despre viața Sfântului Andrei – video

După ce a lecturat aceste rânduri Luca a completat un chestionar ce avea la bază Acatistul Sfântului Apostol Andrei. Apoi a mai avut de răspuns la niște întrebări dar am făcut și o activitate practică, aceea de a confecționa o felicitare. Modelul l-am găsit în carte iar copilul a trebuit să o realizeze.

Luca religie colajAtașez și modelul acestei felicitări, poate veți găsi timp să o confecționați și voi.

img472

Lectură Sfântul Nicolae – video

Pe vremea copilăriei mele, Moș Nicolae aducea aroma primelor portocale. Eu asociez mirosul citricelor cu sărbătorile de Crăciun, pentru că atunci era singura dată în an, când mâncam aceste delicioase fructe. Și nu doar portocale ci și banane. 🙂 Acum, Luca nu reușește să înțeleagă acest lucru, așa cum nu poate pricepe cum am supraviețuit fără calculator, Mc Donald, tabletă și lista e mai lungă, credeți-mă! Dar iată că am reușit să rămânem în viață, noi cei care suntem părinții acestor copii, așa putându-le povesti toate aceste grozăvenii.

În căutările mele am mai găsit o legendă a acestui Moș. Sursa este calificativ.ro

Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti a mostenit intreaga avere, pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe oamenii nevoiasi.
In noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminţi, lasandu-le in ghetute, dulciuri si diverse cadouri.
Tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori lasandu-le o nuielusa.

Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata.
De altfel, povestea darurilor imparţite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Legenda spune ca trei surori, fete sarmane, nu se puteau casatori datorita situatie financiare dificile si de aceea tatal lor vroia sa le vanda.

Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, care era episcop, a lasat noaptea, la usa casei lor, un saculet cu aur.
Situatia s-a repetat si in cazul surorii mijlocii, astfel ca, atunci cand i-a venit vremea si fetei mici, tatal s-a hotarat ca in noaptea dinaintea nuntii sa stea de paza si l-a vazut pe Sfantul Nicolae cum a urcat pe acoperisul casei si a aruncat pe horn un saculet care a cazut intr-o soseta ce era pusa la uscat.

De aici a aparut obiceiul asezarii sosetutelor sau a ghetutelor in noaptea de Mos Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil sa pastreze secretul, insa acesta nu a facut-o si de atunci fiecare sarac care primea ceva, ii multumea lui Nicolae.

Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor au devenit simbolul Sfantului Nicolae, sub forma a trei bile de aur.

Nu doresc a încheia fără să pomenesc de Moșul confecționat de mine, unic dealtfel, care mi-a rămas cuibărit în minte și suflet. Am pus atâta dragoste în el, încât îmi doresc să-i fie bine, acolo unde se află. 🙂

Image

Vă doresc sărbători cu tihnă și un Moș pe măsură! Sănătate și… cizmulițe pline! 🙂