Nu te mai întreb „unde s-a dus timpul”, pentru că aș simți din nou acel nod amar al neputinței. Privesc, în schimb, cu ochii limpezi ai celei care a învățat să îmbrățișeze viața de la înălțimea anilor scurși, cu toată durerea, iubirea și înțelepciunea câștigate pe drum. Astăzi îți scriu […]
Viața cum e ea
727 de articole
Nu a trecut o săptămână de când m-am întors de la mare. Încă mai simt urmele nisipului în colțurile genții de plajă și în cutele amintirilor. Îmi răsună în urechi vocile vesele ale copiilor, valurile care se frâng cu blândețe pe mal și briza aceea sărată, care părea să șteargă […]
Acum doi ani, într-o zi de vară asemenea celei de azi, o întâlneam pentru prima dată pe Ioana — nu într-o carte, nu într-un mesaj virtual, ci în carne și oase, la ea acasă, în Piatra Neamț. O cunoșteam deja din discuțiile vii și pline de sens din Clubul Cititorilor […]
Plimbându-mă prin grădinile terasate de la Balcic, am fost atrasă nu de grandoarea peisajului, ci de micile detalii care altora le scapă. Melci mici, cu cochilii în nuanțe de piatră, urcau agale pe tulpini verzi sau se odihneau la umbra unor frunze mari, ca niște pături. Nimic nu părea forțat. […]
M-am întors acasă după o întâlnire tăcută și intensă cu Balcicul. Acolo am fost doar noi doi: eu și fiul meu, încercând să închidem un cerc care, ani de zile, a fost complet — mamă, tată și copil. Dar plecarea tatălui din această lume ne-a forțat să redesenăm contururile vieților […]
S-a încheiat sejurul nostru la Balcic. De data aceasta, în doi. După șase ani în care am fost trei, tăcerea celui de-al treilea ne-a însoțit la fiecare pas. Bogdan, cel care a fost soț și tată, a plecat din lumea aceasta, lăsând în urmă un gol și două inimi care […]
Ca să ajungi de la hotelul Ahilea la Marea Neagră, ai două variante. Una este drumul asfaltat, lung și banal. Cealaltă — o scurtătură. 136 de trepte de piatră, înguste și abrupte, care te coboară, parcă într-o altă lume, până la țărmul sălbatic al mării de la Balcic. La prima […]
Dragă eu, Astăzi am pășit din nou pe aleile din Balcic. Pentru a șaptea oară. Dar pentru prima oară, doar eu și fiul meu. Fără el. Fără omul cu care am împărțit ani, vacanțe, răsărituri și trasee de viață. Fără soțul meu. Fără tatăl fiului meu. Mă uit în jur […]
Noaptea trecută, vântul a fost stăpânul absolut. A scuturat copacii cu o insistență de regizor care nu acceptă improvizații, până când nu a mai rămas nimic de doborât. Dimineața a venit rece, ca o cortină de calm peste scena dezordonată lăsată în urmă. Piscina părea o hartă desenată de toamnă […]
Încă o dimineață în care ceasul n-a mai fost dușmanul meu. M-am trezit mai târziu cu un sfert de oră – 5:45 în loc de 5:30 – și lumea părea deja să fi tras o cortină grea peste zumzetul care altădată îmi ținea companie. Pustietatea era mai adâncă, liniștea mai […]
Astăzi se rotunjesc 1500 de zile de când nu trece seară fără să las măcar câteva gânduri aici, pe blogul meu. Nu e o cifră rotundă, dar e una adâncă. O mie cinci sute de seri în care, oricât de plină sau de obosită mi-ar fi fost ziua, m-am întors […]
Ziua a început devreme, pe la 5:30, când am ieșit tiptil din camera de hotel. Luca dormea încă, cufundat în visele copilăriei lui târzii, așa că am plecat singură să caut răsăritul. Aici, în Balcic, răsăritul se lasă așteptat mai mult — o stâncă se încăpățânează să stea între soare […]