Cum pot țopăi gândurile pe meridiane

Atmosfera de afară nu s-a schimbat în ultimele zile. A mai nins, iar stratul de zăpadă a rezistat pentru că temperaturile au dorit acest lucru.
Cei care iubesc joaca prin zăpadă au avut cadrul necesar pentru asta, dar eu, ocolesc cât pot. Nu-mi place pentru că suport frigul tot mai greu. Luca a ieșit preț de câteva zeci de minute, dar pentru că a trebuit nu că i-ar fi făcut o plăcere deosebită.

Îmi place iarna s-o privesc de dincolo de fereastră și o consider ca un medic, poate din cauza albului omniprezent ori din cauza senzației de curățenie. Îmi tot spun că temperaturile joase vor distruge o parte din microbii care ne tot pricinuiesc neplăceri, înfundându-ne nasurile și schimbându-ne vocile.

În casă, așa ca pe final de scurtă vacanță, m-am jucat cu Luca pe un planiglob. Nu e prima dată când țopăim pe meridiane și plăcerea nu se diminuează. Subiectele abordate sunt de de fiecare dată altele, asta și pentru că noi suntem la vârste diferite.

Ne-am hotărât să „schimbăm” locul animalelor și să le ducem în locuri nefamiliare lor, analizând cum anume s-ar acomoda, dacă se vor acomoda, ce schimbări ar trebui să sufere organismul lor pentru a rezista.

De ceva vreme, urmărim la Nat Geo Wild o serie de reportaje în care sunt prezentate mutațiile pe care le-au suferit animalele atunci când faliile s-au rupt iar continentele s-au format. Sunt spectaculoase transformările prezentate, ca să nu mai pomenesc de speciile nou formate. Am atașat două dintre multele documentare pe care le-am urmărit și care ne-au ajutat să înțelegem mai bine cum au stat lucrurile și cât de mult timp a trebuit să treacă pentru ca unele specii să sufere aceste transformări ajungând la forma de azi.

 

Spuneam că am mai hoinărit pe planiglob și cum am făcut asta, puteți urmări accesând linkul de mai jos.

Hoinărim pe continente şi dezlegăm misterele lumii alături de Scooby- Doo

O altă activitate pe care am făcut-o mai demult a fost aceea în care am vorbit, tot pe suportul unui planiglob, despre Africa, mai în amănunt.

Un planiglob atât de util

Nu evitați genul acesta de activități pentru că veți fi câștigați atât voi ca părinți, dar mai ales copiii.

Activități educative copii – Scooby-Doo și o aventură de neuitat. Chiar de neuitat!

Știu, nu a trecut așa de mult timp de când Luca era micuț, pentru că de când era Răzvan, a trecut cam multicel (eu îl văd deseori tuns la rotund, așa cum era atunci când mergea la grădiniță), dar îmi este dor de el, de ei.
De noi, de activitățile minunate pe care le-am făcut.
De chicotelile ce și acum îmi stăruie în urechi.
De miile de întrebări, una mai inedită ca alta.
Dar timpul nu stă în loc, și poate nici n-ar fi bine ca așa ceva să fie posibil, iar sertarul cu amintiri ocupă din ce în ce mai mult loc.
Activitățile făcute individual, cu fiecare copil în parte, au un aer prețios, dar cele în care cei doi băieți ai mei se completează sunt îmbrăcate cu pulbere de diamant. Și mi-e atât de bine când le răsfoiesc, simt de parcă-ar fi fost ieri.
Secțiunea asta a Facebook-ului, de a readuce în atenție diferite întâmplări, face ca ele, amintirile, să rămână veșnic vii.
Ei bine, unul din aceste lucruri am pățit eu ieri, atunci când am fost pusă în fața unei minunate activități. Este vorba de cea în care Luca este detectivul de serviciu. Materialele folosite, pașii pe care i-am urmat, mi-au reînflorit un zâmbet pe o față destul de tensionată. Nu de copii, ci de altele.
Așadar, pentru că nu am apucat să o adaug la filele acestui blog, mă gândesc să fac asta chiar acum.

A fost o perioadă în care Luca era pasionat de întâmplările lui Scooby-Doo. În casa noastră există o minunată carte,  Povești după desene animate clasice. Știu, scrie că este primul volum, dar au trecut mai bine de 10 ani și nu au mai apărut celelalte. Și e păcat! Coperta vă dă detaliile necesare despre ea.s5

A fost o carte ce a primit-o Răzvan cadou, cu preilejul Zilei Copilului, dar care acum a ajuns în mâinule lui Luca. Și mare bucurie a mai fost.

Scooby Doo4

A citit din ea povestea cu Scooby-Doo și „Fantoma de la circ” și de aici a pornit totul. Pentru că partenerii cățelului sunt niște iscusiți detectivi, iată că și copilul a dorit să li se alăture. Și cum poți descoperi intrușii, făptașii? Păi adunând probe de la fața locului. Așa s-a ajuns la luat amprente. Ce nebunie, nu vreți să știți cum stă treaba cu cerneala, cu buretiera…

Scooby Doo2

Un alt ajutor l-a primit de la cartea De ce sunt unic?, o carte pe care vă sfătuiesc s-o achiziționați pentru că este de un real folos, conținând tot soiul de informații valoroase. Citirea lor au generat tot soiul de comentarii făcute de un copil de clasa a I-a, pentru că așa era atunci Luca, un mic școlărel. 🙂

de-ce-sunt-unic_1_fullsize

Scooby Doo3

A urmat un joc pe care l-am jucat în doi: eu și el. Numele lui este Identity, iar cerința este aceea că trebuie să recunoști un personaj de pe tabla de joc a adversarului, după doar trei indicii.

Exemplu: Poartă ochelari? Și dacă răspunsul este Da, atunci tu trebuie să-i lași în picioare, la vedere, doar pe cei care poartă acest accesoriu, restul fiind eliminați din rândul suspecților, adică puși cu fața în jos).

Scooby Doo1

Această joacă a prilejuit și înșirarea, pentru a câta oară, a cartolinelor cu Scooby-Doo. Tot de când era Răzvan mic, avem și această colecție de cartoline ce a venit cu o revistă, la pachet. Acolo se face vorbire despre călătoriile lui Scooby prin lume, iar despre asta am vorbit aici.

s26 s27

Scooby Doo

Asta a fost. Frumoase aduceri aminte!