Când dintr-un bol extragi biletul cu Răscoala de la Bobâlna, trebuie să scrii despre ea

Continuă „lupta” cu materia numită istorie. Nu că ar fi urâtă ori neinteresantă, dar nu are lipiciul necesar și nici „cârligul” existent la alte materii. Eu îmi dau toată silința să o fac cât mai atractivă și interesantă, dar se vede treaba că nu depinde numai de mine.

La școală, domnul care o predă nu a reușit să-l atragă pe școlar iar la demersurile făcute de el (școlarul) nu a reacționat așa cum ar fi trebuit (profesorul). Ce vreau să spun: doresc să afirm că un școlar ar trebui încurajat dacă cel de la catedră vede că a depus eforturi și a alocat din timpul lui liber în această direcție.

Nu contenesc să o prezint, pe ea, pe istorie, ca o înșiruire de povești, una mai interesantă ca alta și ca o dovadă a zbuciumului, progresului și tot ce ține de viața asta. Am momente în care povestea e foarte interesantă, atractivă, dar am și momente în care plictisul și neatenția e maximă. Însă demersul meu va continua atât cât va fi nevoie și cât se va putea.

Ultimele două săptămâni au fost alocate pentru o activitate mai altfel: copiii au extras dintr-un bol un bilețel iar ceea ce scria pe el trebuia dezvoltat. Luca a extras biletul cu subiectul „Răscoala de la Bobâlna” unde a avut de confecționat mai multe materiale, toate scrise de mână.
Primul a fost o prezentare a faptelor în care să se descrie ce și cum s-a întâmplat.
A doua cerință a fost scrierea unor curiozități legate de faptul istoric petrecut.
A treia cerință se referea la întocmirea unui rebus.
Pe lângă toate acestea a mai trebuit completat un chestionar istoric dat tot de domnul profesor.

Și le-am luat pe rând.
Pentru că în manualul de istorie nu este pomenit de Răscoala de la Bobâlna am căutat un material din care să afle ce s-a întâmplat atunci și ce a dus către această manifestare a țăranilor.

Am cules informațiile în două fișiere, unul mai simplu și unul mai complex, pe care copilul le-a citit, iar mai apoi a făcut un rezumat, scris de mână, așa cum dorește profesorul.

RASCOALA DE LA BOBALNA

RĂSCOALA DE LA BOBÂLNA

După ce rezumatul a fost făcut, a trecut la cerința a doua, acolo unde a scris curiozități (un fel de-a spune, mai mult cunoștințe) despre formarea statelor feudale nu doar despre Bobâlna.

Apoi, Luca a completat un rebus legat tot de acest subiect: Bobâlna. A fost destul de greu pentru că trebuit să-l confecționăm noi, negăsind nimic în acest sens.

Întrebările rebusului sunau așa:

1 – În Transilvania între anii 1437 și 1438 a avut loc Răscoala de la … ?
2 – De la cine se colecta zeciuiala?
3 – Cu cine doreau țăranii să ajungă la o înțelegere?
4 – Cum se numește Tratatul semnat la Căpâlna (două cuvinte)?
5 – Care țărani nu erau obligați să plătească?
6 – Unde s-a dat o luptă între țărănime și armata clasei privilegiate?
7 – Cu ce era înarmată țărănirea?
8 – În septembrie 1437 s-a semnat o … între nobilii maghiari, clericii catolici, sașii și liderii gărzilor secuiești.

Cam atâta inspirație s-a avut pentru această cerință, dar tot s-a recapitulat ceea ce s-a lecturat înainte.

Ultimul punct de rezolvat a fost fișa primită de la școală.

La subiectul cinci, cel de 18 puncte, se cerea ca să se facă un text istoric utilizând termenii: Bogdan I, cnezat, voievodat, suzeranitate, marcă.

Și pentru că nici despre Bogdan I nu s-a vorbit deloc la școală și nici în manual nu există de cât menționat și anii de domnie, am purces la căutat informații necesare pentru a fi citite, pentru ca mai apoi să se poată concepe textul cerut. A fost frumos pentru că a aflat așa de multe noutăți, iar unele dintre ele erau legate de locuri aflate în apropierea noastră, pe care copilul le-a vizitat de mai multe ori.

Iată ce a ieșit:

Bogdan I, supranumit și Bogdan Întemeietorul, a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei. A domnit în Moldova 4 ani, conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.
El era moștenitorul unui cnezat, compus din 22 de sate. Locuința lui era la Cuhea, o adevărată fortăreață situată pe malul stâng al Izei.
„Descălecătorul” Dragoș, reușise să înființeze în partea de est a Maramureșului o nouă entitate teritorială, în calitate de Marcă Ungară, numită Moldova după râul cu același nume.
Bogdan s-a aflat în relații bune cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342)cel căreia i-a acordat demnitatea de voievodat al Maramureșului.
Bogdan a intrat în conflict cu regele maghiar Ludovic I de Anjou (1342-1383) încă din anul 1343, atunci când l-a decăzut din demnitatea de voievod al Maramureșului și l-a declarat infidel.
Bogdan s-a răzvrătit de mai multe ori în fața regelui care voia să fie suzeran peste Moldova, iar acesta a fost nevoit să renunțe supunerii Moldovei, mulțumindu-se cu confirmarea domeniilor pe care Bogdan le deținea în Maramureș, împreună cu frații săi.
Sub conducerea lui Bogdan a luat naștere noul stat moldovean care avea capitala la Siret însă voivodul prefera să stea mai mult la Rădăuți unde a ridicat o biserică (Bogdana) unde a și fost înmormântat.


Dealul din malul Izei pe care se află ruinele reședinței voievodale (sursa: wikipedia)


Grupul statuar Bogdan Voievod (sursa: wikipedia)

O activitate care a cerut multă documentare, dar și timp pentru realizare. Asta înafară de restul obligațiilor cerute de restul materiilor. Sănătoși de-am fi să mai aflăm așa informații interesante.

Reformele colonelului Alexandru Ioan Cuza

Este al doilea 24 ianuarie pe care copiii nu-l mai sărbătoresc la școală pentru că ziua a fost decretată de Guvernul României ca fiind liberă. Eu mă refer la zilele de 24 care cad în mijlocul săptămânii, nu în week-end, atunci când toată lumea e liberă. Din punctul meu de vedere e un minus în ceea ce-i privește pe elevi, pentru că așa cum mai pomeneam, acasă e mai complicat ca adulții, părinții ori bunicii sau cine mai stau cu ei să se aplece asupra acestui subiect. Doamnele din grădinițe ori școli, o parte dintre ele, au mai lucrat în avans, dar nu e același lucru.

În fine, eu una am menținut modul nostru de a lucra și, de dimineață, l-am provocat pe Luca la o discuție despre acest eveniment atât de important. Pentru că în anii trecuți am tot vorbit despre noțiuni generale, ajutați fiind de diferitele materiale ce au apărut pe piață – vezi seria Români celebri de la Editura Gama, de data asta, pentru că Luca a mai crescut, am făcut un pas înainte accesând niște informații mai amănunțite despre cele petrecute atunci. Și m-am gândit că Reformele lui Cuza ar reprezenta un capitol foarte important de analizat. Sunt multe, una mai importantă ca alta, și au fost cele care au dat naştere perioadei de început a dezvoltării capitaliste româneşti.

Am căutat pe internet și am adunat informațiile necesare pe care le-am grupat într-un text. Îl puteți citi accesând fișierul de mai jos.

Reformele colonelului Alexandru Ioan Cuza

Veți observa că părțile mai importante le-am scris cu un font mai mare pentru a ieși în evidență. Am folosit acest material pentru a completa lapbook-ul pe care l-am pregătit.

Două coperte de la blocuri de desen de format A4 au fost necesare pentru a-l confecționa. Au rezultat 3 pagini , cea din interior fiind pliată. Pe ele am lipit foi colorate A4 de trei culori: roșu, galben și albastru.

Exteriorul l-am acoperit cu o folie autocolantă pentru a-l face mai trainic dar și mai frumos.

În interior, am lipit niște imagini pe care le-am printat și tot soiul de figurine din hârtie pe care copilul să scrie informațiile.

Reformele lui Cuza – forme pentru lapbook

După ce se citeau informațiile din material, se completa secțiunea respectivă a lapbook-ului. A durat ceva timp, dar a fost frumos, o activitate condimentată cu tot soiul de întrebări, plină de curiozități ce acum au putut fi cunoscute.

Cum e țara astăzi? Dezbinată, săracă, umilită, înjosită. Lui Cuza sigur nu i-ar fi plăcut așa ceva și cu siguranță nu și-ar fi imaginat că nu putem merge mai departe pe drumul început de el.

Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp.

Alexandru Ioan Cuza

„Tristan și Isolda” Elixirul dragostei

Uite că am ajuns la momentul în care această superbă poveste de dragoste să fie cunoscută și de Luca. A venit ca o cerință a profesorului de istorie care, pentru portofoliu, a specificat câteva titluri. Printre ele, Tristan și Isolda.
Am căutat cartea în bibliotecă pentru că știu sigur că o am și nu doar într-un singur exemplar, dar am pățit un lucru pe care l-am mai trăit: nu am găsit-o. Pentru că timpul era scurt, am căutat pe internet și am găsit o variantă PDF pe care am printat-o. E un exemplar apărut la Editura Prietenii Cărții, în anul 2000, în colecția Labirint, colecție coordonată de Cristina Ștefănescu, Cristina Jinga și Gabriela Dobrișan. În total 190 de pagini, adică 90 de foi A4.
Sunt la a nu mai știu câta carte pe care o recitesc și o găsesc diferită față de ultima lecturare. E un mare avantaj pe care-l am pentru că nu degeaba se spune că e bine ca unele titluri să le citești la vârste diferite.
După ce lectura a fost terminată, Luca a făcut un rezumat, pentru că domnul de istorie dorește ca în proiectele pe care le dă, copilul să scrie de mână.

Am ascultat, în mai multe reprize opera scrisă de Wagner, una destul de greu de urmărit. De aceea am optat pentru fragmentarea ei așa fiind mai ușor de ascultat. Trebuie specificat că durata este de peste patru ore.

Despre ce am mai vorbit noi după sau chiar în timpul lecturii?

În primul rând despre tematica romanelor cavalerești. Aici, Luca a aflat că Tristan mai este supranumit și Cavalerul Tristei Figuri, pentru că e cu neputință să obțină dragostea fără de care nu supraviețuiește. Am mai aflat că Tristan nu este un personaj fictiv, el existând cu adevărat. Se spune că a fost un celebru căpitan care a trăit spre mijlocul secolului VI fiind împreună cu Greidol și Gwon unul dintre cei trei principi moștenitori ai Britaniei.

Se știe că Tristan cânta la harpă cu o măiestrie aleasă și părea nefiresc ca acest lucru să fie făcut de un cavaler care trebuia să mânuiască sabia dar și să stăpânească arta vânătorii.

Un  alt subiect interesant de discutat a fost cel al vrăjitoriei. În Evul Mediu se credea că vrăjitorii dețineau puteri extraordinare, cu ajutorul cărora puteau să cunoască trecutul, viitorul, să influențeze destinul, făcându-l să acționeze în favoarea lor. Știam deja că tot atunci, în Evul Mediu, pedeapsa pe care o primeau cei acuzați de vrăjitorie era cruntă: erau arși pe rug. Era de ajuns o simplă bănuială pentru a se da ordin ca persoana în cauză să fie ucisă.

Elixirele și otrăvurile au fost alt aspect peste care ne-am aplecat cu interes. Alchimia din Evul Mediu este cea care a născut chimia de mai târziu. S-au preparat multe lucruri folositoare, dar pe lângă ele, alchimia a mai produs și puternice otrăvuri. Nu puține sunt asasinatele care erau  făcute cu otrăvuri și nu de puține ori vendetele fie ele politice ori din gelozie erau „rezolvate” chimic.

Tot această legendă ne-a trimis și prin orașele din Evul Mediu. Erau așezate la răscruce de drumuri comerciale, înconjurate de ziduri groase, construite din blocuri mari tăiate în stâncă, ridicate în scop de apărare contra jefuitorilor. Locuințele din interiorul zidurilor erau construite din lemn. Numai cele ale nobililor erau din piatră, împodobită, delimitată de celelalte.

Luca a aflat și de lepră, o boală întâlnită încă din timpurile cele mai îndepărtate. A aflat că există și în România, la Tichilești, un spital al leproșilor, leprozerie. Dacă în Evul Mediu leprosul era exclus din societate, lumea temându-se de el, crezând că boala era dată de Dumnezeu ca pedeapsă pentru o faptă reprobabilă, începând din secolul al XIV-lea, ei au beneficiat de asistență medicală.

Trubadurii au constituit o întâlnire specială, pentru că ne-am dat seama din ce timpuri străvechi există. Ei puteau fi întâlniți în piețele publice, pe lângă orașe și cetăți mai importante, la curțile regale acolo unde cântau și reciteau propriile creații.

În căutările mele în vederea documentării am dat peste mai multe imagini, iar una dintre ele m-a inspirat în a o transforma în pictură pe sticlă. E un exercițiu pe care nu-l mai făcuse de ceva vreme iar Luca s-a bucurat când l-a văzut.

Am trecut imaginea pe sticlă, conturând cu marker-ul, după care copilul a pictat-o.

Din când în când se mai privea sticla pe partea cealaltă pentru a se vedea unde anume nu este acoperită cu vopsea. A fost gata în momentul în care toată suprafața a fost acoperită.

La final, lucrarea lui arăta într-un mare fel. Abia aștep să găsesc o ramă potrivită pentru a o putea expune.

Cam asta ne-a inspirat pe noi această tristă poveste de dragoste să facem. Dacă nu ați aflat încă de ea, nu e târziu să o citiți. Niciodată nu e târziu să te întâlnești cu povești speciale, așa cum e bine să le recitești, redescoperindu-le dulceți neștiute.

Școlărel de clasa a VI-a * Când aripile se frâng

Povesteam ieri despre un proiect la istorie la care copilul a lucrat câteva zile bune și de care a fost extrem de încântat. Și eu și el dar și fratele lui de peste mări și țări.


Astăzi a venit ora cu pricina și atunci când l-a prezentat, domnul profesor a strâmbat din nas.
În primă fază nu am înțeles ce anume a provocat nemulțumirea lui iar după ce s-a liniștit, am priceput că marea nemulțumire a fost aceea că nu era complet scris în limba română.
E adevărat, a fost un material în care cele două limbi alternau, dar o mare parte din el era scris de mână în limba română, tocmai pentru a evita această discuție.
Apoi s-a obiectat că nu e chiar despre feudalism ci despre o perioadă mai mare și nici aici nu am înțeles de ce. Multe din elementele din epoca feudală se regăseau acolo.


Domnul a dorit ca proiectele să fie pe conținutul care l-a predat la clasă. Drept pentru care au apărut diferite animăluțe prin curți – vezi agricultura din acea perioadă, și alte elemente de genul.


Nu vreau să comentez despre ceva ce nu am văzut, aici referindu-mă la proiectele colegilor, ci doar să mă opresc la ceea ce știu; proiectul lucrat de Luca.
Și nu vreau nici să contracarez obiecțiile lui – ale profesorului – ci doar să-mi exprim mâhnirea că nu a putut să aprecieze o muncă depusă. Țin să menționez că nu a fost o temă ci o activitate independentă, la liberă alegere,  pe care unii copii o realizează.

Oare nu ar fi putut spune:

Totul ar fi fost ok dacă proiectul ar fi fost scris în limba română. Apreciez munca depusă.

Atât. Nimic mai mult!

La ora 11 și 40 de minute am primit telefon de la școală să vin să-l iau pentru că îi e rău. Am plecat și l-am găsit pe hol, alb ca varul iar alături de el o colegă. Avea o stare alterată cu vomă și dureri de burtă.

S-a liniștit acasă, după o bucată de timp, atunci când i-am povestit că din toată această tărășenie el a ieșit câștigat: a învățat multe lucruri peste care nu s-ar fi aplecat, a lucrat și în limba engleză. I-am mai explicat că există momente, de care el nu-i străin, când adulții reacționează diferit de cum sunt așteptările.

Dorea să mai lucreze un proiect, la geografie, în week-end. Sunt curiaosă cum va reacționa, după ce se vor mai așeza trăiril