Machete didactice – În prag de nou an școlar

Iată că peste câteva ore sunetul clopoțelului se va auzi din nou. Pentru mine, ca mămică, este al paisprezecelea an când va suna.

Așteptăm, și eu și Luca, cu mare nerăbdare acest sunet. Pentru fiecare în parte nerăbdarea are alt chip. El, pentru că abia așteaptă s-o vadă pe doamna dar și pe colegi, eu, că nu știu ce anume va aduce nou acest episod școlar. Ultimul din ciclul primar.

Am pregătit un buchețel de flori, ca în fiecare an, pe care Luca îl va oferi doamnei. El a fost acela care le-a ales și tot el le va dărui. Nu doresc a renunța la ceva ce mi se pare firesc, normal, civilizat. Face parte din ființa mea, din modul în care am fost educată referitor la acest concept. În momentul în care ofer o floare, o ofer pentru că mi-e dragă persoana respectivă, pentru că o stimez și pentru că știu că nu are cum să nu simtă și ea aceeași bucurie la primirea ei (a florii). Buchetele noastre sunt buchete normale, firești. Știu că este un curent acum, că nu merită că… și că unele dintre doamne ar dori, mai degrabă, să primească hârtie de scris, sau folii de laminat sau mai știu eu ce consumabile, dar eu voi dărui aceste lucruri atunci când vor trebui dăruite, nu la început de an. Am făcut un exercițiu imaginar, în care cârduri de copii țineau, pe 14 septembrie, aceste consumabile, dar și ghiozdanul în spate. Mie una nu mi-a plăcut ceea ce am văzut și ca atare, băiețelul meu va avea în mânuțe un buchet de flori. Ar fi nefiresc și nu m-aș simți bine dacă aș proceda altfel, în ciuda curentul format. De restul mă voi ocupa, dacă va fi nevoie, în zilele ce urmează.

Doresc să vă urez un început de an școlar cu bine, răbdare și înțelepciune. Să găsiți soluțiile cele mai bune pentru voi și pentru elevi, să căutați să formați o echipă cu părinții. Să cereți și să primiți ajutor, pentru că toată lumea știe, chiar dacă nu recunoaște, în ce situație este învățământul de stat românesc.

Doresc să vă mulțumesc tuturor celor care ați apelat la mine și la serviciile mele, achiziționând machetele confecționate. Au fost provocări mari și frumoase, de care am căutat să mă achit cu brio. Am lucrat fiecare machețică cu multă dragoste și nu am lăsat nimic la voia întâmplării. Dacă au fost și lucruri care v-au deranjat, dar nu le-ați rostit, nu este târziu s-o faceți nici acum. În definitiv, se pot strecura și greșeli neforțate, greșeli din care putem cu toții învăța.

Vă doresc multă sănătate și puterea de a lua cele mai înțelepte decizii: pentru voi, pentru elevi, pentru generația de mâine.

Vă trimit, cu multă dragoste și mult respect, câte un buchețel de flori. Dacă veți avea răbdare să le priviți, vă vor spune multe povești până se vor ofili. Despre școlar, vacanță, așteptări și dorințe.

Spor!Materiale didactice august 2015

Machete didactice – Albinuțe, vesele și hărnicuțe!

În folclorul mitologic românesc, albina este văzută ca mesagerul însuflețit cu puteri magice, o insectă sfântă care a ajutat la crearea lumii alături de Dumnezeu. Apare și un mit asemănător celui egiptean potrivit cărora albinele au apărut din lacrimile Maicii Domnului, când aceasta plângea moartea lui Iisus Hristos. Albinele erau ocrotite de Sânziene și alte făpturi magice.
Una dintre legende ne spune că albina ar fi avut inițial culoarea albă. Pe când avea aceasta culoare, Dumnezeu a trimis-o la  diavol, să-l întrebe, dacă ar fi bine ca în univers să guverneze mai mulți sori. Pentru a afla răspunsul corect, albina s-a așezat pe capul diavolului fără ca acesta să observe, cu scopul de a-i citi toate gândurile. Cu gândurile lui adunate ca într-un mănunchi, albina a zburat spre cer. Dar diavolul a sesizat că a fost păcălit și a lovit albina cu biciul. De atunci albina are trupul cu dungi negre și mijlocul subțirel. (univers de copil)
Am avut plăcerea să confecționez multe albinuțe. Cred că dintre toate materialele confecționate ele s-au regăsit cel mai des în mâinile mele. Îmi plac! Să le privesc, să le admir, să le cunosc și… să le modelez.

Sunt bucuria privirii și chiar și așa, fără a zumzăi la propriu, te învață extrem de multe lucruri.

Le îndrăgesc pentru că sunt solare, calde, sclipitoare.

Materiale septembrie 201515

Regina albinelor
de Fraţii Grimm
Au fost odata doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti.

Materiale septembrie 201513

Şi cum trecuse vreme, nu glumă, şi nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostilă, plecă în căutarea lor. Dar când dădu în sfârşit de fraţii săi, aceştia începură să-şi bată joc de dânsul:

– Auzi, prostănacul, să creadă c-o să poată răzbi prin lume, când noi, mai isteţi decât el, n-am prea făcut ispravă mare!

Totuşi porniră la drum câteştrei şi, tot mergând ei aşa, iată că dădură peste un muşuroi de furnici. Cei doi fraţi mai vârstnici voiră pe dată să-l surpe şi să-l răscolească, pentru a vedea cum micile făpturi o vor lua la goană înspăimântate de moarte. Dar Prostilă îi opri, strigându-le:

– Lăsaţi gângăniile în pace! N-o să îngădui să le tulburaţi liniştea!

Porniră ei mai departe şi, dupa un cot de deal, dădură peste un lac, pe luciul căruia înotau o mulţime de raţe. Cei doi fraţi mai mari se repeziră să prindă câteva, că tare ar fi avut poftă să le frigă. Dar Prostilă se împotrivi şi de data asta:

– Lăsaţi zburătoarele în pace! N-o să îngădui să le ucideţi!

Merseră ei mai departe şi, într-o bună zi, numai că nimeriră lângă un roi de albine, aflat într-o scorbură de copac. Şi avea roiul acesta atâta miere, că se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis că este un izvoraş… Cei doi fraţi mai mari îşi puseră în gând să dea foc copacului şi să înăbuşe albinele, ca să poată lua mierea. Dar Prostilă se împotrivi cu şi mai multă tărie:

– Lăsaţi albinele în pace! N-o să îngădui să le daţi foc!

Materiale septembrie 201514

În cele din urmă, cei trei fraţi dădură peste un palat, şi avea palatul ăsta grajduri, câte n-ai fi găsit nici în zece palate împărăteşti. Şi-n ele se aflau o mulţime de cai, toţi de piatră. Cât despre oameni, nu se zărea unul pe nicăieri. Străbătură ei toate sălile palatului şi într-un sfârşit se pomeniră în dreptul unei uşi zăvorâte cu trei lacăte.

Şi avea uşa asta o ferestruică, tăiată taman la mijloc. Cei trei caţără prin ea şi ce crezi că le fu dat să vadă: în fundul unei camere se afla un moşneag care stătea aplecat deasupra unei mese! Strigară la el o dată, strigară a doua oară, dar moşneagul nu-i auzi. Mai strigară a treia oara, şi abia atunci se trezi moşul, descuie lacătele şi se ivi în prag… Şi fără să spună o vorbă, îi pofti să se aşeze la masa încărcată cu fel şi fel de bunătăţi. După ce mâncară şi băură după pofta inimii, moşneagul îi duse în câte un iatac, ca să se odihnească.

A doua zi, bătrânul intră în odaia celui mai mare dintre fraţi şi, făcându-i semn să-l urmeze, îl duse până în dreptul unei mese de piatră. Pe masa asta se aflau scrise trei încercări care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul să smulgă palatul de sub puterea blestemului.

Prima încercare glăsuia astfel: „Sub covorul de muşchi al pădurii stau ascunse cele o mie de boabe de mărgăritar ale fiicei împăratului, care toate trebuie găsite într-o singură zi. Dacă la asfinţitul soarelui va lipsi măcar una dintre ele, cal care s-a incumetat să le caute se va preface în stană de piatră!”

Cel mai mare dintre fraţi porni în pădure şi caută toată ziua, dar când fu să apună soarele, bagă de seamă că toată truda i-a fost în zadar şi că n-a putut să adune mai mult de o sută de boabe de mărgăritar.

Şi atunci se întâmplă aşa cum stă scris pe tăblia mesei: flăcăul se prefăcu în stană de piatră!

În ziua următoare îşi încercă norocul şi fratele cel mijlociu, dar nici lui nu-i merse mai bine… Şi oricât se strădui el, nu fu în stare să găsească mai mult ca două sute de boabe de mărgăritar. Şi se preface şi el în stană de piatră.

Iată că veni şi rândul lui Prostilă… se apucă el să caute în desimea covorului de muşchi, dar găsea cu atâta anevoie câte un bob de mărgăritar, totul mergea atât de încet, că-l cuprinse deznădejdea.

Şi cum nu ştia în ce chip s-o scoată la capăt, se aşeza pe o piatră şi începu să plângă. Şi cum plângea el aşa, numai ce I se înfăţişă Crăiasa furnicilor, însoţită de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile pe care flăcăul le scăpase de la pieire. Nu trecu mult şi micile gângănii izbutiră să adune toate cele o mie de boabe de mărgăritar şi făcură din ele o grămadă bunicică.

A doua încercare era mult mai grea: trebuia să fie scoasă din fundul lacului cheia de la iatacul domniţei.

De îndată ce Prostilă ajunse la marginea lacului, se ivi înotând un card de raţe. Erau tocmai raţele pe care el le scăpase de la pieire. Şi lăsându-se în adânc, ele îi aduseră cheia care zăcea pe fundul maloş al lacului.

Cea de a treia încercare era însă cea mai grea: dintre cele trei domniţe adormite, flăcăul trebuia să o recunoască pe cea mai tânară şi mai frumoasă. Ei, dar cum naiba s-o recunoască, când semănau câteștrele ca picăturile de apă! Că doar numai un singur lucru le deosebea: mai înainte de a fi adormit, fiecare gustase ceva dulce – cea mai mare ronţăise o bucată de zahăr, cea mijlocie băuse o ceşcuţă cu sirop, iar cea mică luase o linguriţă de miere.

„Ei, acu’ să te vedem pe unde scoţi cămaşa!” se gândi Prostilă în sinea lui. Şi iată că veni în zbor o albină. Era chiar regina roiului pe care flăcăul o scăpase de la pieire. Se roti ea de câteva ori prin iatac, cerceta pe rând buzele celor trei domniţe adormite şi se aşeză în cele din urmă pe gura aceleia care gustase din miere. Şi astfel putu Prostilă să o recunoască dintr-o dată pe cea mai tânară şi mai frumoasă dintre domniţe. Şi numaidecât se risipi vraja, de parcă nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adânc şi toţi acei care fuseseră prefăcuţi în stane de piatraîşi recăpătară înfăţişarea omenească.

Prostilă o luă de nevastă pe cea mai tânără şi mai frumoasă dintre domniţe şi, după moartea craiului, urcă pe scaunul domnesc. Iar fraţii lui mai mari socotiră că nici celalalte domniţe nu erau chiar aşa de lepădat, şi trăiră cu toţii ani mulţi în belşug şi fericire.(povești pentru copii)

Materiale septembrie 201512

Activități educative copii – Și cei care fac homeschooling au nevoie de materiale, nu-i așa?

În ultima perioadă sunt din ce în ce mai mulți părinți care aleg să-și învețe copilul acasă. Conceptul poartă denumirea de homeschooling.

Educaţia acasă (traducere exactă a termenului homeschooling) înseamnă a-ţi educa copiii în afara unei şcoli publice sau private. Unele familii urmează fidel o programă şi organizează o adevărată clasă într-una dintre camere, având ore de studiu şi teme. Altele au doar câteva materii considerate „de bază” cărora le dedică un anumit timp pe zi, în mod structurat sau mai liber. Unele familii practică ceea ce John Holt a numit unschooling, adică nu au o programă şi nici măcar materii de bază, ci le acordă copiilor libertatea de a învăţa ce, cum, când şi cât vor.
Pentru a înţelege mai uşor, ne putem imagina educaţia acasă ca fiind o linie de la „școală acasă” până la unschooling, iar familiile care aleg educaţia în afara şcolii se pot plasa în oricare dintre puncte. Însă adevărul este că unschooling-ul este un concept diferit de „homeschooling”, prin faptul că pune într-adevăr deciziile importante în mâinile celui ce învață, nu ale părinților.(economica.net)

Ca orice concept și acesta are atât adepți cât și contestatari. Pentru a vă putea face o părere mai la subiect, atașez câteva articole ce au apărut despre acest mod de educație.

Adevărul despre homeschooling

Homeschooling sau educația acasă – mic ghid

Copiii educaţi acasă: Răspunsuri la întrebări stringente despre mişcarea homeschooling în România

Pentru că eu am un copil ce a făcut școala în sistemul de stat, altul neexistând la acea oră, dar și pentru că evoluția lui a fost de așa natură, personal nu sunt adepta acestui mod de educare în ceea ce-l privește pe fiul meu cel mic. Eu nu pot să asigur pregătirea necesară și aici mă refer la momentul în care copilul va ajunge în clasele gimnaziale și liceu. Poate în clasele primare m-aș fi descurcat, dar pentru mai târziu, din păcate, nu. 🙁 Oricum, Luca este în clasa a IV-a, deci ultima din ciclul primar, urmând ca de anul viitor să intre în ciclul gimnazial.

Nu sunt împotriva celor care optează pentru această modalitate de educare, ba din contra, îi apreciez pentru determinare și implicare. Numai cine nu a lucrat vreodată cu copilul acasă, nu știe ce implică acest lucru și cât timp trebuie alocat pentru a pregăti materialele necesare procesului de asimilare a cunoștințelor. Nu cred că este necesar de a mai pomeni de resursele financiare.

Dar până să intre în mentalul colectiv această noțiune, de homeschooling, am lucrat și eu, mulți ani, alături de copiii mei, înafara programului de la școală. Am căutat să abordez într-un mod mai plăcut, tot soiul de noțiuni din diferite materii și domenii. Dacă veți avea curiozitatea să răsfoiți acest blog, la secțiunea Activități copii, veți putea vedea mai multe activități pe care noi le-am făcut acasă. Și cu primul copil am făcut dar atunci nu era tehnologia informatică ajunsă atât de departe și nici comunicarea aceasta, interplanetară, ajunsă la așa un nivel.

 luna 13

harta 6

DSC_1464

Atunci am confecționat diferite materiale, la dimensiuni reduse, care ne-au folosit și ne-au fost de un real ajutor. Am confecționat nenumărate hărți, tot soiul de puzzel-uri ce au trebuit asamblate de copil, fiecare parte a acestui puzzel reprezentând o etapă a procesului de învățare. Pentru că atunci când ne referim la materiale, este lesne de înțeles că ele trebuie să fie mici, pentru a putea fi mânuite de un singur copil. Este ceva diferit față de ce se întâmplă într-o sală de clasă, acolo unde zeci de perechi de ochi trebuie să urmărească ceea ce este notat pe o machetă.

Aceste materiale sunt mai migăloase și mai complicat de realizat. Tot ceea ce este la scară redusă este mai greu de confecționat și necesită mai multă migală și atenție sporită.

Dar când ești pasionat, în adevăratul sens al cuvântului, orice provocare reprezintă o plăcere.

Așa a apărut harta României în miniatură. Dimensiunea ei este puțin mai mare de o coală A4.DSCN4059

Se pot face tot soiul de activități cu ajutorul ei, iar pentru mai multe detalii puteți citi aceste articole.

Deasemenea, am mai confecționat și copacul vocalelor aici fiindu-mi de ajutor Camelia, mama Micului atelier de creație. În articolul scris de ea, cu atâta dibăcie, veți ști exact cum anume se folosește. Tot acolo găsiți și alfabetul mobil pe care-l puteți printa, gratuit. Mulțumim frumos, dragă Camelia!

DSCN4058DSCN4052

Așadar, fie că învățați acasă sau la școală vă doresc un an nou școlar cu multe realizări dar mai ales cu tihnă, așa putând asimila mai bine și mai ușor tot ceea ce vă propuneți. Și nu uitați că fiecare dintre noi avem un ritm de care este bine să ținem seama. Știu, mai trebuie zorit, dar și aici este nevoie de măsură. 🙂

Mulțumesc frumos Oanei, pentru provocare și atitudine.

Machete didactice – Scufița Roșie

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.

Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie.

DSCN4050

Într-o zi, maică-sa îi zise:

– Scufiţă Roşie, ia bagă-n coşuleţ bucata asta de cozonac şi sticla asta cu vin şi du-le bunicii, că e bolnavă şi slăbită şi bunătăţile astea o să-i ajute să-şi mai vină în puteri. Da’ vezi de pleacă mai înainte de-a se lăsa zăpuşeala şi caută de mergi frumos şi să nu te abaţi din drum; altfel, cine ştie, de alergi, ai putea să cazi şi să spargi sticla şi atunci bunicuţa cu ce o să se mai aleagă? Iar când o fi să intri în casă, nu uita să-i dai bunicii „bună dimineaţa” şi vezi să nu înceapă a-ţi umbla ochii prin toate ungherele!

– Aşa am să fac! îi făgădui Scufiţa Roşie şi-şi luă rămas bun la plecare.

Bunica locuia în pădure, cam la vreo jumătate de ceas depărtare de sat. Şi de cum intră Scufiţa Roşie în rariştea codrului, numai ce-i ieşi înainte lupul. Dar Scufiţa Roşie nu ştia ce lighioană rea e lupul şi nu se temu defel când îl văzu.

– Bună ziua, Scufiţă Roşie! îi zise el.

– Mulţumesc frumos, lupule.

– Încotro aşa de dimineaţă, Scufiţă Roşie?

– Ia, până la bunicuţa!

– Şi ce duci acolo, sub şorţ?

– Cozonac şi vin. Mama a făcut ieri cozonac şi-i duc niţeluş şi bunicii, care-i bolnavă şi slăbită, să mănânce şi ea, ca să-şi mai vină în puteri.

– Da’ unde şade bunică-ta, Scufiţă Roşie?

– Colo în pădure, la vreun sfert de ceas şi mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai şi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunişul, pe care doar îl ştii! îi răspunse Scufiţa Roşie.

Lupul îşi zise în sinea lui: „Fragedă-i fetiţa asta! Ce mai îmbucătură pe cinste ar fi, zău aşa! Cu mult mai gustoasă decât baba! Da’ e vorba că trebuie să fiu şiret şi să ticluiesc în aşa fel lucrurile ca să pun mâna pe amândouă”…

Mai merse lupul o bucată de drum alături de Scufiţa Roşie şi apoi începu să-i spună cu glas mieros:

– Scufiţă Roşie, ia te uită ce flori frumoase strălucesc în jurul tău! Şi tu nici nu le iei în seamă măcar… Şi mie mi se pare că n-auzi nici ce dulce cântă păsărelele! Atât de serioasă păşeşti pe drum, de parcă te-ai duce la şcoală. Şi e atât de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi prin pădure; e atâta veselie!

Scufiţa Roşie ridică privirea şi când văzu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care creşteau pretutindeni, îşi spuse în sinea ei:

„Mare bucurie i-aş face bunicii dacă i-aş duce şi-un buchet de flori proaspete! E atât de dimineaţă, că nu mi-e teamă c-am să întârzii!” Se abătu deci din drum şi o luă prin pădure, ca să culeagă flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar îndată i se părea că puţin mai încolo îi zâmbeşte o floare şi mai ochioasă; alerga într-acolo şi, tot culegând margarete şi clopoţei, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. În ăst timp însă, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii şi bătu la uşă:

– Cine-i acolo?

– Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa, bunicuţo!

– Apasă pe clanţă şi intră! răspunse bunica, că eu mă simt slăbită şi nu mă pot da jos din pat.

Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi glonţ spre patul bunicii şi, fără să scoată o vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, îşi puse pe cap scufiţa, se culcă în pat şi trase perdelele.

În vremea asta, Scufiţa Roşie culesese atâtea flori, că abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo până colo, deodată îşi aminti de bunica şi porni degrabă spre căscioara din pădure. Şi nu mică îi fu mirarea când văzu uşa data de perete.

De îndată ce intră în odaie, o cuprinse neliniştea; totul i se părea atât de ciudat, încât îşi spuse: „Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e aşa de frică? Că doar altădată mă simţeam atât de bine la bunicuţa!”

Şi fără să mai aştepte, strigă:

– Bună dimineaţa!

Dar nu primi nici un răspuns.

Scufiţa Roşie se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât fetiţa întrebă:

– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai urechi atât de mari?

– Ca să te pot auzi mai bine.

– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai ochi atât de mari?

– Ca să te pot vedea mai bine.

– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai mâini atât de mari?

– Ca să te pot apuca mai bine.

– Da’, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura?

– Ca să te pot înghiţi mai bine.

N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-o înghiţi pe biata Scufiţa Roşie.

După ce-şi potoli foamea, lupul se culcă din nou în pat şi, prinzându-l somnul, adormi şi începu să sforăie de se cutremurau pereţii. Şi se întâmplă ca tocmai atunci să treacă prin faţa casei un vânător. Auzi el horcăiturile şi-şi spuse:

„Bre, da’ tare mai sforăie bătrâna! Nu cumva i-o fi rău?” Intră în casă şi, când se apropie de pat, îl văzu pe lup tolănit acolo.

– Ei drăcie, nu-mi închipuiam c-o să te găsesc aici, ticălos bătrân! izbucni vânătorul. De când te caut!

Îşi potrivi puşca şi voi să tragă, dar în clipa aceea îi trecu prin minte: „Dar dacă lupul a înghiţit-o pe bătrână? Poate c-aş mai putea s-o scap!” Aşa că nu mai trase, ci, luând o foarfecă, începu să taie burta lupului adormit. Abia apucase să facă vreo două-trei tăieturi, că se şi văzu strălucind scufiţa cea roşie a fetiţei şi când mai făcu o tăietură, fetiţa sări afară şi strigă:

– Vai, ce spaimă am tras! Ce întuneric era în burta lupului! După aceea au scos-o afară şi pe bunică. Era încă în viaţă, dar abia mai răsufla. Scufiţa Roşie adună în grabă nişte pietroaie şi toţi trei umplură cu ele burta lupului.

Când se trezi, lupul voi s-o ia la sănătoasa, dar pietroaiele atârnau atât de greu, că dihania se prăbuşi la pământ şi dădu ortul popii.

Cei trei nu-şi mai încăpeau în piele de bucurie. Bunicuţa mâncă cozonacul şi bău vinul pe care-l aduse fetiţa şi pe dată se înzdrăveni. Iar Scufiţa Roşie gândi în sinea ei, parcă mustrându-se: „De-aci înainte n-o să mă mai abat niciodată din drum când oi merge singură prin pădure, ci o să ascult de poveţele mamei!” (povești pentru copii)

DSCN4047DSCN4048

Scufița Roșie – desene animate

Scufița Roșie – versuri Cutiuța muzicală

O scufită roșioară
Dacă port adeseori
Și un coș la subțioară
Cu merinde și cu flori
Este limpede socot
Că nu-s Barba Cot

Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusa și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung

Dacă mama răbdătoare
Îmi repetă iar și iar
Să nu ies de pe cărare
Și prin iarbă să nu sar
Asta-nseamnă că de mult
Nu o prea ascult

Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusa și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung

Dacă eu încalc povața
Stând cu fluturii la sfat
Și se trece dimineața
Și ajung pe înserat
Este limpede oricui
Că nu-i bine… Nu-i!

Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusa și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung

Scufița Roșie – poveste radiofonică

Machete didactice – Un cabinet de matematică, asta a fost provocarea mea din ultima vreme

Am primit cu nespusă bucurie provocarea de a amenaja un cabinet de matematică. Doamna profesoară Alina a crezut că sunt capabilă să transform o clasă de la o școală rurală, în ceva atrăgător și accesibil unor copii dornici de a intra în tainele acestei minunate materii.

Pentru că profesoara de matematică a dorit un spațiu mai mare pe care să afișeze formulele matematice ce le va folosi în acest an, alături de copiii ei de clasa a VI-a, am optat pentru confecționarea avizierelor. De ce le văd eu utile? Păi am mai povestit. Consider că este o modalitate extrem de facilă de a atașa ceea ce dorești să transmiți într-un spațiu restrâns și asta fără a fi nevoit să bați nu știu câte cuie așa deteriorând peretele. Avizierelor le pot fi alăturate elemente care să specifice materia vizată. În cazul de față, fiind vorba despre matematică, am considerat că cele care pot exemplifica acest lucru sunt formulele matematice, cum altfel.

Materiale septembrie 20157

Materiale septembrie 20156

Am dorit ca să nu încarc inutil sala, așa cum am vrut ca și elevii să aibă un spațiu în care să-și expună propriile lucrări. Vor putea face acest lucru folosind un alt afișier. Nu-mi doresc decât ca acesta să găzduiască multe lucrări frumoase. 🙂Materiale septembrie 20158

Doamna de matematică, Alina, fiind și diriginta acestei clase a VI-A, a mai dorit o rozetă numită Decalogul elevului. Pe petalele acestei rozete, zece la număr, pot fi puse mai multe lucruri, aici ținându-se seama doar de ceea ce dorește a urmări dirigintele.

Materiale septembrie 201510

Nu putea lipsi colțul Eco, el fiind reprezentat așa cum se vede în imaginea de mai jos.

Materiale septembrie 20159

Nu-mi rămâne decât să aștept să aud care au fost reacțiile copiilor. Le doresc un an școlar plin de realizări și de bucurii!

Machete didactice – Începe școala? Venim și noi

Materiale septembrie 20151

A fost odată o fetiţă care trebuia să înceapă şcoala.
Adică să păşească în clasa întâi – primul mare pas pe care îl fac copiii în viaţă.
Că eşti fetiţă sau băieţel, tot trebuie să faci pasul ăsta şi e foarte bine când îl faci cu o poveste în buzunar, care să te ajute să ai emoţii şi să nu ţi se pară că e ceva foarte obişnuit să te aşezi într-o bancă şi să deschizi un abecedar. Drept urmare, o mamă de viitoare şcolăriţă şi-a pus în gând să-i scrie fetei sale o primă poveste adevărată pentru această zi importantă.
Atâta doar că nu prea ştia de unde şi cu ce să înceapă.
Din fericire, povestea se arătă singură, spunând:– Cine eşti tu, care mă chemi?

Materiale septembrie 20154

– Eu? întrebă mama fetiţei, care, astfel chestionată, se simţea ca în clasa întâi…
Eu sunt… Mama „Ioanei”… se prezentă cu inima cât un purice, nădăjduind că a răspuns corect la o întrebare atât de grea…

– Te bucuri că începi şcoala?

– Păi, să vezi… ezită ea… luată prin suprindere şi descoperindu-se cam nepregătită…

– Spune-mi că „da” şi o să-ţi explic eu de ce te bucuri…

– Da de ce mă bucur?

– Te bucuri pentru că o să ai colegi noi şi dintre ei îţi vei alege prieteni minunaţi…

Te bucuri că o să ai o învăţătoare care o să te iubească pentru cât de cuminte şi de atentă şi de silitoare o să fii…

Te bucuri pentru că multe din „de ce”-urile tale o să-şi găsească răspunsuri în cărţi…

Te bucuri pentru că o să înveţi să scrii şi să citeşti singură şi nu o să mai depinzi de părinţii care cred că le ştiu pe toate…

Te bucuri pentru că o să ai creioanele tale şi caietele tale şi uniforma ta şi o să te îngrijeşti şi un pic o să te simţi şi tu „cineva”.

Materiale septembrie 20155

– Mulţumesc pentru aceste răspunsuri, zise mama viitoarei şcolăriţe, numai că eu sunt un pic „altcineva”…

– Lasă, nu te da mare… zise povestea.
Eşti o fetiţă care trece în clasa întâi…

– Şi o să mai am timp să mă joc cu fetele mele?

– Cu păpuşile tale, vrei să zici.

– Da, cu păpuşile mele.

– Desigur, după ce rezolvi temele cu atenţie ca să nu greşeşti şi să nu le repeţi de zece ori…

– Dar, sport o să fac?

– La ce-ţi trebuie sport?

– Păi, „pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos”, zise mama fetiţei, care-şi intrase în rolul de şcolăriţă şi acum avea pretenţii la o educaţie sănătoasă.

Materiale didactice august 201520

– Fireşte, dar depinde numai de tine.
Dacă eşti ambiţioasă şi nu te răzgândeşti după prima genoflexiune, poţi să faci orice.

– Şi după ce fac sport o să am timp să pictez?

– Doar dacă nu studiezi pianul, răspunse povestea, care cunoştea mulţi copii de clasa întâi foarte ocupaţi…
Însă şi foarte fericiţi să se exprime fiecare prin „talentul” primit de la Dumnezeu… anume pentru a se remarca în viaţă şi la şcoală…

– Acum, mama Ioanei, te las, zise povestea, că mai am şi alţi părinţi la care trebuie să mă duc şi să-i pregătesc pentru intrarea cu emoţie în clasa întâi…

Şi nu uita, vezi că ţi-am lăsat pe masă câteva subiecte pentru un coşuleţ cu poveşti… acum că ai pentru cine să scrii…

Fetita care incepe scoala, de Elia David

Materiale septembrie 20152

Machete didactice – Anotimpuri. Variațiuni pe aceeași temă

Doar o scurtă precizare: în reprezentarea anotimpurilor am folosit materiale mai variate, mai multe sau mai puține, în funcție de cerințe.

Chiar și așa, ele îmi sunt extrem de dragi! Sper să vă placă și vouă.

Anotimpuri senine să parcurgeți. 🙂

Materiale didactice august 201512

Primăvara
de Grigore Vieru

Iese iarba luminoasă,
Rândunica vine-acasă.
Cald e soarele-n câmpie
Ca un ou de ciocârlie.

Materiale didactice august 201513

Vara
de Grigore Vieru

Copt e bobul grâului:
Poama vrăbiuţelor!
Dulce floarea teiului:
Grâul albinuţelor!

Materiale didactice august 201514

Toamna
de Grigore Vieru

Bate toamna nucile,
Aureşte frunzele,
Îndulceşte merele…
Ce eşti trist, măi greier?!

Materiale didactice august 201515

Iarna
de Grigore Vieru

Fuga-fuga,
Cu fuguţa,
Iese-afară
Săniuţa!
Ninge, ninge, ninge, ninge,
Şi-a rămas
În pom o minge!

Materiale didactice august 201516 Materiale didactice august 201517 Materiale didactice august 201518 Materiale didactice august 201519

Machete didactice – Ciupercuțe și arici

Ciupercuța-balerină

de Arcadie Suceveanu

În pădure, într-o căsuță,
La răscrucea de poteci,
Dă concert o ciupercuță
Sala-i plină de culbeci!
După ploaia cea cu soare
Ce-a trecut de-a curmeziș,
A zvâcnit pe scena mare
Balerina-n aluniș.
Se închină grațioasă
Și dansează încet-încet
Dansul Ghebelor albastre,
Ca la teatrul de balet.
Joacă lin, cu gesturi calme,
Cu pas moale, ca în vis,
Iar culbecii bat din palme
Și tot striga: Bravo! Bi-i-s!
Și o roagă, mâine seară
Să mai treacă pe la ei,
Că-o să-i facă scena-afară
Sub coroana unui tei.
Ciupercuța ce închină
Și răspunde trist de tot:
Mâine o sa fiu bătrână
Nu știu dacă o să pot

Materiale septembrie 20153

Ciupercuţa cu papuci
Ciupercuţa cu papuci
A pornit-o pe cărare
– Unde te duci? Unde te duci?
Strigă Izma şi-o Cicoare.
La oraş dragele mele,
Îi răspunse ea voioasă
Ca să-mi cumpăr picăţele
Și-o umbrelă mai frumoasă.
Ia-mi şi mie o umbreluţă
Că sunt mică şi drăguţă
Si aş vrea să fiu ca tine
O ciupercă foarte bine.

DSCN3972

Arici, Arici, Bogorici – Tudor Arghezi

Ghem de spini și țepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Câini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul și netotul
Și-a vârât în ace botul.
Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar și-abecedar.
Nesupus la gând pizmaș,
Bogorici e drăgălaș
Cui îl ia cu prietenie
Cânta-i numai din tipsie
Și-ți și joacă o chindie.

Machete didactice – Despre metamorfoze

Multă agitație… multe căutări… așteptări și dorințe.

Așa debutează noul an școlar dar înainte de asta, dascălii sunt cei care intră în febra pregătirilor chiar din prima zi calendaristică a toamnei.

Se vor petrece multe metamorfoze în rândul elevilor ce vor ocupa locuri în băncile din sălile de clasă. Fie că ele vor fi la oraș sau la sat, o parte din școlari vor simți pe propria piele bucuria și împlinirea.

Materiale septembrie 2015

Materiale didactice august 201511

Cei care vor contribui și vor urmări toate aceste transformări sunt dascălii. Alături de părinți, ei vor face o echipă (sau ar trebui) pentru ca micuțele „larve” să se dezvolte armonios.

Materiale didactice august 20159

Am ales pentru a reprezenta acest zbor poate cea mai spectaculoasă insectă, fluturele. Trasnformarea pe care o suferă el este de-a dreptul miraculoasă.

Oare oamenii nu pot suferi așa metamorfoze?

Materiale didactice august 201510

Doresc să mulțumesc doamnei Ana-Maria din Baia Mare, doamnei Luciana de la Cluj, doamnei Maria din Slatina dar și doamnei Gina din Oradea. Le transmit bucuria cu care am confecționat aceste machete precum și încântarea întâlnirii, fie ea și virtuală.

Putere și dibăcie vă doresc!