Metode de educare a limbajului – Povestirea

În cadrul activităţilor de educare a limbajului, descrierea îşi găseşte o larga
aplicabilitate mai ales la grupele mici, în cadrul activităţilor de lectură după imagini,
repovestire, convorbiri tematice, jocuri didactice etc.


Naraţiunea
Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile
prezentate în povestiri, poveşti, basme, balade.


Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea
unei întâmplări simple, în mod exemplar, de către un participant la fapte, deci la persoana I.
Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica, amplă, cu mai multe
episoade, în versuri sau în proză, în care intervin evenimente supranaturale si personaje
fantastice, având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia, sau
moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine.

La grupă mică. Povestirea trebuie să fie simplă, neîncărcată, cu multe comentarii
si fără multe episoade. Treptat se trece la povestiri mai ample. Pentru a asigura
înţelegerea şi reacţia afectivă adecvata, educatoarea trebuie să folosească stilul literar
oral, să apeleze la comparaţii plastice, să folosească imagini de o reală calitate estetică, cu
posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. Copilul trebuie să folosească toate
expresiile și cuvintele folosite în povestire, altfel există riscul de a memora cuvinte al
căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate.
Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru că le dă posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului, de a fi ascultaţi şi de a se afirma.

La grupa mare, copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti.
Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. El accepta uşor ficţiunea, planul ireal al povestirii, dar o dată expusă o variantă, e necesară păstrarea ei. Altfel, copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului.

Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii, ci pentru unul-doua episoade. În povestirea cu început dat, copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect, un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie.
Copilul are resurse creatoare. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor, ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare, dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor, ci cu rezultatele copilului în
activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor.

Activitatea cu cartea

Deşi în general nu ştiu să citească, preşcolarii folosesc, incipient şi această metoda. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini, ei memorează poveşti, privesc desenele, le comentează. Însăşi ținerea corectă a cărţii, răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit, cunoaşterea şirului (firul logic) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari.
Distincţia text scris – imagine, recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare – cum ar fi titlurile povestirilor, denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje, indicatoare etc. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea.

(sursa: Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica
activităţilor de educare a limbajului
Prof.Sava Marinela)

Machete didactice – Scufița Roșie

Într-o zi, maică-sa îi zise:

– Scufiţă Roşie, ia bagă-n coşuleţ bucata asta de cozonac şi sticla asta cu vin şi du-le bunicii, că e bolnavă şi slăbită şi bunătăţile astea o să-i ajute să-şi mai vină în puteri. Da’ vezi de pleacă mai înainte de-a se lăsa zăpuşeala şi caută de mergi frumos şi să nu te abaţi din drum; altfel, cine ştie, de alergi, ai putea să cazi şi să spargi sticla şi atunci bunicuţa cu ce o să se mai aleagă? Iar când o fi să intri în casă, nu uita să-i dai bunicii „bună dimineaţa” şi vezi să nu înceapă a-ţi umbla ochii prin toate ungherele!

– Aşa am să fac! îi făgădui Scufiţa Roşie şi-şi luă rămas bun la plecare.

Bunica locuia în pădure, cam la vreo jumătate de ceas depărtare de sat. Şi de cum intră Scufiţa Roşie în rariştea codrului, numai ce-i ieşi înainte lupul. Dar Scufiţa Roşie nu ştia ce lighioană rea e lupul şi nu se temu defel când îl văzu.

 

– Bună ziua, Scufiţă Roşie! îi zise el.

– Mulţumesc frumos, lupule.

– Încotro aşa de dimineaţă, Scufiţă Roşie?

– Ia, până la bunicuţa!

– Şi ce duci acolo, sub şorţ?

– Cozonac şi vin. Mama a făcut ieri cozonac şi-i duc niţeluş şi bunicii, care-i bolnavă şi slăbită, să mănânce şi ea, ca să-şi mai vină în puteri.

– Da’ unde şade bunică-ta, Scufiţă Roşie?

– Colo în pădure, la vreun sfert de ceas şi mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai şi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunişul, pe care doar îl ştii! îi răspunse Scufiţa Roşie.

Lupul îşi zise în sinea lui: „Fragedă-i fetiţa asta! Ce mai îmbucătură pe cinste ar fi, zău aşa! Cu mult mai gustoasă decât baba! Da’ e vorba că trebuie să fiu şiret şi să ticluiesc în aşa fel lucrurile ca să pun mâna pe amândouă”…

Machete didactice – Scufița Roșie

Îmi place basmul Scufița Roșie și nu am încercat niciodată să-l analizez până în cele mai adânci cotloane. Am fost părtașă, la un moment dat, la o serie de polemici legate de subiectul basmelor vechi. Erau acolo tot soiul de remarci, unele mai crude ca altele, la care eu nu m-am gândit atunci când am auzit ori citit – mai apoi- băieților mei aceste basme. Aici nu e vorba numai de Scufița Roșie ci și de Cenușăreasa, Alba ca Zăpada, Pinocchio ori Capra cu trei iezi.

Iată o mostră la ce anume mă refer, pe care dacă veți dori s-o aprofundați, trebuie să citiți articolul integral din România liberă.

Am încercat şi noi să aflăm de ce nu mai sunt bune basmele de ieri pentru copiii de azi, de ce unii părinţi schimbă finalurile poveştilor când le citesc celor mici şi unii educatori refuză să le citească picilor anumite pasaje sau chiar poveşti întregi. În acest demers am apelat la un părinte care, în plus, este şi scenaristul şef al primei serii a serialului „În derivă”, difuzat de HBO, care, după cum telespectatorii ştiu prea bine, tratează subiectul psihoterapiei, iar unul dintre pacienţii doctorului Andrei Poenaru, interpretat de Marcel Iureş, era chiar o elevă. Andy Lupu ne-a lămurit cu ce păcătuiesc basmele fraţilor Grimm sau cele ale lui Ion Creangă.

Scenaristul pasionat de psihologie a „radiografiat” câteva dintre cele mai cunoscute poveşti şi le-a descoperit aşa numitele „mesaje nocive”. Aşa am aflat că, de pildă, „Capra cu trei iezi” este o poveste siciliană despre răzbunare. Pe principiul „răzbunarea este un fel de mâncare care este mai delicios rece”, capra îşi programează vendetta până în ultimul detaliu, cum îl invită pe lup la pomană, cum îl pune pe scăunelul de ceară, cum pică el în groapă, cum îi dă foc, totul e calculat milimetric şi ritualic, ca în filmele cu mafioţi. Şi, ca totul să aibă valenţe pedagogice, îl face pe iedul cel mic complice la crimă, ca să ia aminte şi să facă şi el la fel când va creşte mare.                                          

„Cenuşăreasa” este un basm cu un mesaj complet greşit pentru că vorbeşte despre normă. Prinţul nu o ia pe fată de nevastă decât dacă i se potriveşte pantoful. Cu alte cuvinte, trebuie să ai „măsurile” corecte, 90-60-90, la o adică, altfel nu te „califici” la fericire.

Mesaje nocive găsim şi în „Frumoasa din pădurea adormită”. Li se spune fetelor că trebuie să stea să aştepte până ce vine un prinţ care să le „salveze”. Cu alte cuvinte, tu poţi între timp să dormi liniştită, să nu faci nimic, căci o să apară la un moment un bărbat care o să-ţi dea un sens în viaţă. Tu, ca fată, fără prinţ, eşti zero.

„Punguţa cu doi bani” este un basm despre dragostea condiţionată. Moşul alungă cocoşul de acasă pentru că nu face ouă. Între timp cocoşul adună bani şi bogăţii şi se întoarce acasă la, hai să-i spunem, „tatăl” lui, demonstrându-i de ce este în stare. Ce învaţă un copil din asta? Că nu va fi iubit de părinţi decât dacă le va „cumpăra” dragostea şi dacă le va dovedi că a devenit ceea ce şi-au dorit ei. Iar, la final, baba o alungă pe găină de acasă pentru că nu putea să facă decât ce ştia ea: ouă. Dintr-odată pe principiul „vezi, copilul vecinilor e mai bun ca tine, fă şi tu la fel ca el”, găina e trimisă „la produs”.

„Scufiţa roşie” este o poveste care scoate în evidenţă iresponsabilitatea părinţilor. Nu e treaba unui copil să meargă prin pădure, loc unde primejdiile o aşteaptă la tot pasul, ca să ducă de mâncare bunicii. Aici vorbim despre o maturizare forţată. Scufiţa este delegată de mamă, care nu se ştie pe unde umblă, în orice caz are altă treabă, să facă munca unui adult şi, plecând de mică de acasă, învaţă, pe propria piele ce e viaţa.DSCN1341

Și nu este singurul loc în care veți găsi interpretări de genul celor exemplificate mai sus. La o căutare pe Google, părerile sunt variate și contradictorii.
Observ o analiză tot mai amănunțită a conținutului basmelor – care au trecut proba timpului – în ultima vreme și nu știu dacă eliminarea exemplelor negative ori a răului este bună pentru copii. Cosmetizări masive ale basmelor vechi prin eliminarea părților mai dure ori agresive se întâlnesc la tot pasul. Dar eu cred că cei mici nu văd basmele așa cum le vedem noi. Și nici nu le interpretează așa cum le interpretăm noi. Neavând noțiuni așa de amănunțite despre cum stă treaba în lumea asta nu pot face legături, uneori bolnăvicioase, ori analize prin mai știu eu ce tehnici. Pentru ei lupul este rău, mama Scufiței este grijulie pentru că trimite mâncare bunicii, mama vitregă a Cenușăresei este rea pentru că își protejează propriile copile și tot așa.

Nu contest analizele ori părerile contradictorii dar cred că noi, adulții, gândim prea departe. Răul va exista atâta vreme cât va fi lumea așa și binele ori tocmai asta cred că este provocarea: menținerea unui echilibru între aceste două noțiuni. Ori dacă ferim un copil de toate exemplele care arată violență ori minciună îi facem bine? Societatea noastră dar și a altora este plină de capcane, de violențe de tot soiul unele extrem de greu de înțeles și priceput iar cosmetizarea excesivă a mediului în care trăim nu face decât să deformeze percepția micului om pe care-l creștem. E o părere și poate persoanele abilitate, cele care pot susține cu argumente pertinente, ne pot desluși toate necunoscutele. Ori, poate nu!?

Machete didactice – Ajut-o pe Scufița Roșie să găsească drumul către casa bunicii – joc didactic * Proiect de grad I

„Ajut-o pe Scufița Roșie să găsească drumul către casa bunicii – joc didactic” face parte dintr-un proiect de grad I pe care doamna Magda Căpraru l-a susținut în acest început de iarnă. Afirm, încă o dată, bucuria cu care am lucrat pentru acest proiect și implicarea pe care am avut-o, chiar așa, de la sute de kilometri depărtare. Am avut bucuria de a face parte din această echipă pentru că doamna Magda a avut încredere în mine, așa solicitându-mă.

A fost o mare provocare pentru că acest proiect a fost susținut în compania unor copii de grupă mică, iar subiectul abordat de dascăl nu a fost unul foarte ușor.

S-au pregătit toate etapele activității în cel mai mic detaliu iar sala de grupă a arătat deosebit, așa ca în zi de sărbătoare.

magda8

La ALA 1 s-au deschis trei centre și anume:

    • Joc de masă: Povești fermecate – puzzle
    • Bibliotecă: Recunoaște povestea – citire de imagini
    • Constructii: Căsuta bunicii

Activități pe domenii experiențiale

DLC ( Educarea limbajului): Ajut-o pe Scufița Roșie să găsescă drumul către casa bunicii – joc didactic
DEC ( Educație artistico-plastica): Pelerina Scufiței Roșii – dactilopictură

Activitatea a urmărit consolidarea și verificarea cunoștințelor copiilor cu privire la poveștile și personajele studiate, stimularea interesului pentru povești și cărți, consolidarea deprinderii de exprimare corectă și îmbogățire a vocabularului.

Sarcina didactică a fost aceea de recunoastere a personajelor din povești având la dispoziție imagini și siluete; clasificarea personajelor pe baza comportamentului acestora.

În acest scop am confecționat două machete, pentru fiecare poveste câte una. Aceste machete au fost alcătuite din mai multe piese, ele având rolul de a recrea povestea la care se face vorbire.

Pentru Scufița Roșie am confecționat o secvență în care se regăsesc copacii din pădure, drumul până la căsuța bunicii și două palete cu cele două personaje principale: Scufița Roșie și Lupul. Am ales această variantă pentru a putea copiii mai lesne lucra, știind că la această vârstă și după două luni de grădiniță einu posedă un vocabular atât de bogat.

Materiale didactice nov20155

Am considerat a fi mai atractiv pentru copii adăugarea mai multor elemente mărunte: animale în copaci, ciupercuțe, flori.

A doua poveste pe marginea căreia s-a lucrat a fost „Ursul păcălit de vulpe”. Pentru această machetă am folosit mai mult sclipici pentru a scoate în evidență anotimpul hibernal. Deasemenea, am confecționat lacul cu elemente care îți arată că este înghețat, copacii din pădure, muntele, vulpea și ursul.

Materiale didactice nov20156

Dar care au fost regulile jocului?

Scufița Roșie va alege câte un copil și va merge cu el la machetă. Împreună descoperă câte un personaj din povești pe care va trebui să îl recunoască. La formula „Oare acesta face parte din povestea mea?”, copilul va recunoaște personajul și povestea din care face parte. La formula „spune ce știi despre?” copiii vor povesti fragmente din povestea respectivă și vor clasifica personajele după comportament. Pentru a trece mai departe copiii vor rezolva sarcina dată de către fiecare personaj.

A existat și un joc de probă:

Scufița Roșie împreună cu educatoarea vor descoperi primul personaj de pe machetă. Educatoarea îi întrebă pe copii cine este personajul și din ce poveste face parte. Acesta are o sarcina pentru copii pe care ei o rezolvă.

Materiale didactice nov20157

Prin bunăvoința doamnei Magda am aflat cum s-a desfășurat jocul. Iată!

Scufița alege un copil cu ajutorul căruia va descoperi un personaj de pe machete și anume Ursul. Scufița îl întreabă pe copil:

-Oare ursul face parte din povestea mea?

Copilul răspunde:

-Ursul nu face parte din povestea ta! Pe el l-am găsit în povestea “Ursul păcălit de vulpe”.

Pentru a o lăsa pe Scufiță să mergă mai departe, ursul îi roagă pe copii să spună poezia Scufiței Roșii. Toți copiii recita poezia:

Scufița Roșie

Eu sunt o fetiță
Și am o scufiță
Și la bunica
M-a trimis mămica
Sa-i duc mâncare
În coșul mare
Cozonac, mere și cu sarmale

magda11

Un alt copil vine la machetă și descoperă un alt personaj, și anume vulpea. Se stabilește povestea din care aceasta face parte și se rezolvă sarcina dată de vulpe: o ghicitoare

Sunt vesela fetiță/Ce am roșie scufiță/La bunica am plecat/ Cu coșulețul încărcat. (Scufița Roșie)

Mergând mai departe, se descoperă lupul. Se stabilește povestea din care acesta face parte și se rezolvă sarcina dată de acesta. Lupul îi roagă pe copii să recite poezia „Mărul” pentru că lui îi este foarte poftă de mere.

Toți copiii recită poezia.

Mărul

Mărul este rotunjor
Roșu, verde, gălbior
Parcă-i minge dar nu sare
Și codiță mică are
Parfumat dar și gustos
El mă face sănătos!

Pe parcursul jocului sunt antrenați să răspundă toți copiii. Fiecare răspuns corect este răsplătit cu aplauze de către colegi.

La un moment dat jocul se complică.

Se cere copiilor să închidă ochii și educatoarea schimbă locul animalelor de pe machete (lupul lângă lac, ursul lângă casa bunicii, Scufița lângă vulpe). Pe rând, câțiva copii vor veni la macheta pentru a așeza corect personajele.

Am stat cu emoție toată dimineață, așteptând să primesc vești. Ele au sosit și au fost bune. 🙂

Copiii au fost fascinați! Dacă in timpul săptămânii mai plâng dimineata, astăzi a fost atmosfera de serbare!

Materiale didactice nov20158

Mulțumesc frumos acestei doamne atât de implicată, pentru posibilitatea acestei colaborări atât de minunate. Orice proiect nou reprezintă o provocare iar eu sunt dornică de astfel de situații. Zi cu bine și proiecte inspirate!

Machete didactice – Locul unde Scufița Roșie învață să socotească dar și să păcălească lupul

Avem următoarele ingrediente:

o grupă combinată din mediul rural
un corp de clădire care numără mulți, mulți ani
o curte în care rățuștele sunt stăpâne cât sunt ore, pentru că-n pauză…
copiii veseli și rumeni în obraji
o educatoare râzăreță, răbdătoare și determinată dar și înclinată spre frumos, fiind autoarea unei cărți de poezie ce se intitulează „Un ocean de iubire”

Materiale Râșca 26 oct 2015

Ce iese din toate astea? Nici nu bănuiți!

Îmi doresc să trăiți o asemenea experiență și să intrați, chiar și pentru câteva clipe, în această atmosferă. Într-o zi de toamnă superbă, în care natura se înfoaie de la primele ore ale dimineții etalându-și culorile, să intrați într-o sală în care căldura te învăluie. O căldură însoțită de o melodie inconfundabilă ce doar lemnele trosnind o pot scoate. Și parcă și căldura emanată are o altă consistență decât cea a caloriferelor. 🙂

DSCN4658

Aici, copiii de mai multe vârste, dar toate de grădiniță, se adună în jurul educatoare, așa cum se adună puii în jurul cloștii. Nu plânge nici unul iar supărați nu sunt. Nici măcar mucoși.

20151009_103223

20151009_103036

Când am intrat colorau, iar unul dintre ei , mai micuț, mi-a spus că:

Eu nu coioiez, io mâzgâiesc.

Dar nu mâzgălise urât, zău! Apoi au cerut plastilină, să modeleze, iar doamna le-a dat.

DSCN4651

Cât am pus machetele la locul lor, copiii au modelat pentru ca mai apoi, la vederea cifrelor să înceapă o adevărată forfotă. Și ne-am jucat.

Cifrele de la 0 la 1-10 – video

Materiale Râșca 26 oct 20151

Apoi am povestit despre Scufiță și lupul cel rău, despre bunul vânător și bunicuța cea greu încercată.

Materiale didactice oct20155

Cum a fost? Minunat. Atunci când lucrurile se desfășoară firesc și cu voie bună, nu are cum să nu iasă bine. Credeți-mă. 🙂

Machete didactice – Scufița Roșie

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.

Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie.

DSCN4050

Într-o zi, maică-sa îi zise:

– Scufiţă Roşie, ia bagă-n coşuleţ bucata asta de cozonac şi sticla asta cu vin şi du-le bunicii, că e bolnavă şi slăbită şi bunătăţile astea o să-i ajute să-şi mai vină în puteri. Da’ vezi de pleacă mai înainte de-a se lăsa zăpuşeala şi caută de mergi frumos şi să nu te abaţi din drum; altfel, cine ştie, de alergi, ai putea să cazi şi să spargi sticla şi atunci bunicuţa cu ce o să se mai aleagă? Iar când o fi să intri în casă, nu uita să-i dai bunicii „bună dimineaţa” şi vezi să nu înceapă a-ţi umbla ochii prin toate ungherele!

– Aşa am să fac! îi făgădui Scufiţa Roşie şi-şi luă rămas bun la plecare.

Bunica locuia în pădure, cam la vreo jumătate de ceas depărtare de sat. Şi de cum intră Scufiţa Roşie în rariştea codrului, numai ce-i ieşi înainte lupul. Dar Scufiţa Roşie nu ştia ce lighioană rea e lupul şi nu se temu defel când îl văzu.

– Bună ziua, Scufiţă Roşie! îi zise el.

– Mulţumesc frumos, lupule.

– Încotro aşa de dimineaţă, Scufiţă Roşie?

– Ia, până la bunicuţa!

– Şi ce duci acolo, sub şorţ?

– Cozonac şi vin. Mama a făcut ieri cozonac şi-i duc niţeluş şi bunicii, care-i bolnavă şi slăbită, să mănânce şi ea, ca să-şi mai vină în puteri.

– Da’ unde şade bunică-ta, Scufiţă Roşie?

– Colo în pădure, la vreun sfert de ceas şi mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai şi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunişul, pe care doar îl ştii! îi răspunse Scufiţa Roşie.

Lupul îşi zise în sinea lui: „Fragedă-i fetiţa asta! Ce mai îmbucătură pe cinste ar fi, zău aşa! Cu mult mai gustoasă decât baba! Da’ e vorba că trebuie să fiu şiret şi să ticluiesc în aşa fel lucrurile ca să pun mâna pe amândouă”…

Mai merse lupul o bucată de drum alături de Scufiţa Roşie şi apoi începu să-i spună cu glas mieros:

– Scufiţă Roşie, ia te uită ce flori frumoase strălucesc în jurul tău! Şi tu nici nu le iei în seamă măcar… Şi mie mi se pare că n-auzi nici ce dulce cântă păsărelele! Atât de serioasă păşeşti pe drum, de parcă te-ai duce la şcoală. Şi e atât de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi prin pădure; e atâta veselie!

Scufiţa Roşie ridică privirea şi când văzu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care creşteau pretutindeni, îşi spuse în sinea ei:

„Mare bucurie i-aş face bunicii dacă i-aş duce şi-un buchet de flori proaspete! E atât de dimineaţă, că nu mi-e teamă c-am să întârzii!” Se abătu deci din drum şi o luă prin pădure, ca să culeagă flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar îndată i se părea că puţin mai încolo îi zâmbeşte o floare şi mai ochioasă; alerga într-acolo şi, tot culegând margarete şi clopoţei, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. În ăst timp însă, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii şi bătu la uşă:

– Cine-i acolo?

– Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa, bunicuţo!

– Apasă pe clanţă şi intră! răspunse bunica, că eu mă simt slăbită şi nu mă pot da jos din pat.

Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi glonţ spre patul bunicii şi, fără să scoată o vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, îşi puse pe cap scufiţa, se culcă în pat şi trase perdelele.

În vremea asta, Scufiţa Roşie culesese atâtea flori, că abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo până colo, deodată îşi aminti de bunica şi porni degrabă spre căscioara din pădure. Şi nu mică îi fu mirarea când văzu uşa data de perete.

De îndată ce intră în odaie, o cuprinse neliniştea; totul i se părea atât de ciudat, încât îşi spuse: „Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e aşa de frică? Că doar altădată mă simţeam atât de bine la bunicuţa!”

Şi fără să mai aştepte, strigă:

– Bună dimineaţa!

Dar nu primi nici un răspuns.

Scufiţa Roşie se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât fetiţa întrebă:

– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai urechi atât de mari?

– Ca să te pot auzi mai bine.

– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai ochi atât de mari?

– Ca să te pot vedea mai bine.

– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai mâini atât de mari?

– Ca să te pot apuca mai bine.

– Da’, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura?

– Ca să te pot înghiţi mai bine.

N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-o înghiţi pe biata Scufiţa Roşie.

După ce-şi potoli foamea, lupul se culcă din nou în pat şi, prinzându-l somnul, adormi şi începu să sforăie de se cutremurau pereţii. Şi se întâmplă ca tocmai atunci să treacă prin faţa casei un vânător. Auzi el horcăiturile şi-şi spuse:

„Bre, da’ tare mai sforăie bătrâna! Nu cumva i-o fi rău?” Intră în casă şi, când se apropie de pat, îl văzu pe lup tolănit acolo.

– Ei drăcie, nu-mi închipuiam c-o să te găsesc aici, ticălos bătrân! izbucni vânătorul. De când te caut!

Îşi potrivi puşca şi voi să tragă, dar în clipa aceea îi trecu prin minte: „Dar dacă lupul a înghiţit-o pe bătrână? Poate c-aş mai putea s-o scap!” Aşa că nu mai trase, ci, luând o foarfecă, începu să taie burta lupului adormit. Abia apucase să facă vreo două-trei tăieturi, că se şi văzu strălucind scufiţa cea roşie a fetiţei şi când mai făcu o tăietură, fetiţa sări afară şi strigă:

– Vai, ce spaimă am tras! Ce întuneric era în burta lupului! După aceea au scos-o afară şi pe bunică. Era încă în viaţă, dar abia mai răsufla. Scufiţa Roşie adună în grabă nişte pietroaie şi toţi trei umplură cu ele burta lupului.

Când se trezi, lupul voi s-o ia la sănătoasa, dar pietroaiele atârnau atât de greu, că dihania se prăbuşi la pământ şi dădu ortul popii.

Cei trei nu-şi mai încăpeau în piele de bucurie. Bunicuţa mâncă cozonacul şi bău vinul pe care-l aduse fetiţa şi pe dată se înzdrăveni. Iar Scufiţa Roşie gândi în sinea ei, parcă mustrându-se: „De-aci înainte n-o să mă mai abat niciodată din drum când oi merge singură prin pădure, ci o să ascult de poveţele mamei!” (povești pentru copii)

DSCN4047DSCN4048

Scufița Roșie – desene animate

Scufița Roșie – versuri Cutiuța muzicală

O scufită roșioară
Dacă port adeseori
Și un coș la subțioară
Cu merinde și cu flori
Este limpede socot
Că nu-s Barba Cot

Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusa și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung

Dacă mama răbdătoare
Îmi repetă iar și iar
Să nu ies de pe cărare
Și prin iarbă să nu sar
Asta-nseamnă că de mult
Nu o prea ascult

Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusa și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung

Dacă eu încalc povața
Stând cu fluturii la sfat
Și se trece dimineața
Și ajung pe înserat
Este limpede oricui
Că nu-i bine… Nu-i!

Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusa și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung

Scufița Roșie – poveste radiofonică

Machete didactice – Ce legătură poate fi între Târgul de carte Gaudeamus și două coșuri

Zilele acestea, Târgul Internațional de carte Gaudeamus acaparează toată activitatea culturală din țară. Poate ați fi înclinați să spuneți că din București, locul unde se desfășoară, mai exact  în Pavilionul Central Romexpo, în perioada 19 – 23 noiembrie, dar nu este așa pentru că mulți oameni din afara capitalei au fost prezenți. Ca să vă faceți o părere a ceea ce a însemnat în primele trei zile acest târg, trebuie menționat faptul că, deja i-au trecut pragul peste 42.000 de vizitatori.

Această ediție, a XXI-a a oferit vizitatorilor aproximativ 750 de evenimente editoriale și profesionale, iar numele scriitorilor care și-au lansat noutățile, este răsunător. Pot aminti de Andrei Pleșu, Horia Roman-Patapievici, Dan.C Mihailescu, Emil Brumaru, Lucian Boia, Nora Iuga. Lista este foarte lungă și acoperă o paletă de preferințe în care, cu siguranță, vă regăsiți.

Am urmărit cu interes ceea ce s-a scris despre acest minunat eveniment și, pot spune cu mâna pe inimă, că taaaaare mi-ar fi plăcut să văd pe viu această desfășurare de forțe. Îmi închipui mirosul inconfundabil de tipăritură, bogăția de culori și imagini, texturile materialelor din care au fost confecționate aceste cărți. Cât despre informații, nu cred că trebuie să mai amintesc! Dacă nu sunteți în temă, vă recomand să urmăriți, nu numai cu aceasă ocazie, pagina Literatura de azi de pe Facebook, dar și Literatura de azi – Site de literatură, poezie, proză, eseu, critică. Artă. Muzică. Acolo veți avea parte de păreri avizate și de articole scrise de profesioniștii în materie.

Tot legat de târgul de carte nu pot omite prezentarea făcută de Laura Frunză, pe blogul ei, Idei pentru mămici și copii, articol pe care l-am citit de câteva ori. De ce? Pentru că mi-a dat senzația că sunt acolo, și că pot și eu atinge și răsfoi minunatele cărți prezente la standurile cu cărți pentru copii. Din multitudinea de edituri și din oferta lor nu ai cum să nu rezonezi la ceva titluri, pentru că aici, la această categorie, culoarea și forma dețin un rol principal în atenționarea și atragerea vizitatorului. Este de înțeles că, acest târg de carte coincizând cu reducerile din Black Friday, comenzile la carte au fost mai consistente ca de obicei, iar curierul va fi primit cu bucurie mare, la începutul săptămânii. Wishlist-ul nostru s-a golit și așteaptă și el la rându-i, să fie iar băgat în seamă.

Zilele acestea am confecționat niște coșuri. Mi-ar fi plăcut să le spun panere, dar nu pot, pentru că panerul este un coș mai mic, iar acestea confecționate de mine, au o dimensiune considerabilă. Mă și vedeam, accesorizată cu aceste coșuri, plimbându-mă printre standurile cu cărți, și de la editură la editură, coșurile mele devenind mai pline și mai pline <3 . De cărți! 🙂

DSC_1262 DSC_1265

Eu îi consider pe vizitatorii acestui târg cu niște furnicute ce-și adună provizii pentru sezonul rece ce sta să înceapă. Ori ce este mai frumos decât să lecturezi alături de o ceașcă de ceai, cafea sau vin fiert, ori ronțăind un măr rumen?

La confecționarea coșurilor mi-a dat o mână de ajutor fiul meu cel mic, iar acesta a fost un prilej minunat de a discuta despre cărți, despre târguri de cărți, despre cunoaștere și importanța ei.

DSC_1260

Dacă doriți să mergeți mâine, ultima zi , la această manifestare, atașez manifestările ce vor avea loc.

evenimente-tig2014

Spor la carte să aveți!

Machete didactice – Scufiţa Roşie şi Responsabilităţile din grupă

Imagine

Aşa precum se ştie, şi aici mă refer la cei care lucrează în grădiniţe ,există şase centre cu ajutorul cărora copiii învaţă noţiuni foarte importante.

La nivel teoretic, în fiecare zi trebuiesc deschise trei centre, alese în funcţie de tema activităţii din ziua respectivă, la care copiii găsesc materialele necesare cu care pot realiza lucruri foarte frumoase.

Am vorbit mai pe larg despre aceste centre şi despre responsabilităţi tot în postările mele, iar dacă veţi avea curiozitatea, le veţi putea citi pe larg aici.

De această dată a trebuit să mă încadrez în ambientul grupei, iar personajul principal ce se regăsea era Scufiţa Roşie. Despre cum arată grupa în care se află aceste machete, găsiţi aici.

Pentru aceasta am confecţionat 6 (şase) flori cu diametrul de 45 centimetri, flori pe care le-am pictat în mai multe culori.

Pe fiecare floare, educatoare va pune centrul aferent şi anume: bibliotecă, artă, construcţii, joc de rol, nisip şi apă, ştiinţă.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Dacă mai adăugăm o floare de culoare indigo, putem lărgi aria de folosire a acestor flori, cu ele jonglând cu zilele săptămânii sau putând învăţa culorile curcubeului.

Imagine

Şi iată cum, cu materiale puţine se pot aborda multe teme atât de variate. Nici spaţiul alocat nu trebuie să fie foarte mare, pentru că dimensiunile pot varia, în funcţie de suprafaţa avută la dispoziţie.

Vă doresc creativitate maximă şi teme cât mai interesante la Centre!

Machete didactice – O Scufiţă Roşioară….

DSC_4085

O scufiţă roşioară
Dacă port adeseori
Şi un coş la subţioară
Cu merinde şi cu flori.
Este limpede, socot
Că nu-s Barbă cot!

Scufiţa roşie eu sunt
Pe glume pusă şi pe cânt
Străbat de veacuri, drumul lung
La bunicuţa, să ajung!

Acestea sunt versurile unui cântec pe care îl cântam celui mai mare băiat al meu, atunci când era mic. Le-am căutat peste tot în lumea virtuală, însă până acum nu am reuşit să dau de ele. Noi, la vremea respectivă, făceam auditii pe casete(şi când te gândeşti că nu suntem chiar aşa de…  bătrâni!) dar nu mai ştiu cine erau autorii acestei puneri radiofonice în scenă.

A venit şi rândul Scufiţei Roşii să iasă la rampă. Am oscilat foarte mult în a alege imaginile cu ajutorul cărora să realizez aceste scene, ce ulterior, pe peretele unei grădiniţe, să reconstituie povestea. În biblioteca noastră se regăsesc mai multe ediţii ale minunatei poveşti. Una dintre ele este cea scoasă la Editura Litera şi are şi un audio book. O mai avem şi pe cea de la Editura Flamingo, care acum este cu 15 % reducere, dar şi pe cea de la Editura Teora, Poveşti cu puzzle, ce astăzi o găsiţi cu 35 % reducere. 

Tot la noi în bibliotecă mai avem şi Citeşte şi învaţă, Editura Univers Enciclopedic, o cărticică apărută în 2008, cu 16 pagini, dar în ea există şi întrebări după fiecare imagine prezentată. Editura Rao nu putea să lipsească cu a ei Scufită, însă la această colecţie nu este specificat autorul, sunt făcute doar nişte rezumate. Am achiziţionat această colecţie pentru că ilustraţiile sunt foarte frumoase, iar cărţile sunt legate temeinic şi trainice. Le-am cărat mult după noi, în perioada micii copilării traversate de Răzvan. 

În ceea cel priveşte pe Luca, Scufiţa îndrăgită cel mai, si cel mai, a fost aceea din Cartea cu magneţi – Scufiţa Roşie pe care o studia în fiecare zi, încât dacă nu eram atentă o mai şi ronţăia!

Dacă o să mă întrebaţi:  Ce caută atâtea Scufiţe la voi în biblioteca?, nu cred că voi avea un răspuns. Sau poate că fiind achiziţionate în timp, de fiecare dată când aparea ceva nou, aveam senzaţia că musai, dar musai trebuie să o avem şi noi, în varianta proaspătă.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Eh, şi cu atâtea surse de inspiraţie dar mai ales cu libertatea de a vedea Scufiţe desenate de indieni, francezi, japonezi sau mai ştiu eu ce naţie, ce alegere să fac? Cred ca asta este partea cea mai grea, alegerea chipurilor pe care să le transform mai apoi în machete. Ele nu rămân aşa, la final fiecare machetă purtând ceva din mine. Asta după inspiraţie şi după moment !

Machetele pe care a trebuit să le confecţionez pentru această poveste au fost foarte mari, şi aici mă refer la dimensiunile lor.

Căsuta bunicii de exemplu, are o dimensiune impresionantă, 1,20 metri lăţime şi  2 metri fără 5 centimetri în înălţime.

DSC_4076DSC_4075DSC_4074

Scufiţa am reprezentat-o în două ipostaze: una în care pleacă de acasă către bunicuţa,cu coşuleţul cu merinde iar cea de-a doua în care culege floricele. Ambele machete au dimensiunea de 1 metru înălţime şi 50 centimetri lăţime.

DSC_4054 DSC_4055

DSC_4073DSC_4071

Cu lupul a fost altă problemă, pentru că nu am dorit să-l zugrăvesc atât de fioros. Chiar dacă este personajul negativ al acestei minunate poveşti, am vrut ca faţa lui să aibă ceva ştengăresc, dacă pot spune aşa. În una dintre machete, lupul iese de după un copac. Dimensiunea acesteia este deasemenea mare, copacul fiind înalt de 2 metri şi lat de 1,20 metri. Pe coroana copacului se odihneşte o pasăre, ce este foarte atentă la ceea ce urmăreşte lupul.

DSC_4057 DSC_4058 DSC_4059

A doua ipostază în care regăsim lupul este atunci când acesta. aşezat confortabil în patul bunicii proaspăt mâncate, o aşteaptă şi pe Scufiţă pentru a o înfuleca.

Nici această piesă nu face notă discordantă cu restul, ea având o dimensiune de 1,20 lăţime şi 70 înălţime. Am dorit ca hainele bunicii, să fie dichisite, aşa cum se cade să poarte o bunicuţă. Lângă pat se află o noptieră în care se odihnesc ghemele de lână ce aşteaptă să fie tricotate.

DSC_4060 DSC_4061

DSC_4062 DSC_4064

Iar eroul situaţiei este nimeni altul decât viteazul vânător, ce salvează atât viaţa bunicii cât şi pe cea a Scufiţei.  Lângă el este şi un iepuraş, asta pentru a sublinia faptul că acţiune se desfăşoară în pădure.

DSC_4065DSC_4067

DSC_4068

Aşa arată povestea Scufiţa Roşie confecţionată de mine, la propriu. Despre copiii cărora le-am dăruit aceste machete, las imaginile să vorbească. Trebuie să mai amintesc că, atâta timp cât am montat machetele pe perete, copiii au povestit despre personaje, au înşiruit evenimentele iar la final, au fost răsplătiţi cu bomboane dar şi cu cântecelul căruia i-am pus versurile la început.

DSC_4086DSC_4087 

Aştept să-mi spuneţi cum vedeţi aceste machete şi ce activităţi aţi face cu ele. Mulţumesc anticipat!