Tocmai ce-am citit că ziua aceasta de întâi mai a fost cea mai rece din ultimele cinci decenii. Și, într-un fel greu de ignorat, frigul acela s-a simțit și aici — nu doar în aer, ci parcă și în ritmul orașului. Am ieșit de câteva ori afară, în reprize scurte, […]
Viața cum e ea
1003 articole
Noaptea mi-a adus un vis cum rar se întâmplă să ai. În casa mea apăruse un bebeluș înfășat. Nu mai era nimeni altcineva acolo, doar eu și el. Dar copilul acesta nu era unul obișnuit. Nu plângea niciodată, nu cerea nimic, nu părea flămând și nici nu trebuia hrănit. Dormea […]
Michael – între luminile scenei și umbrele copilăriei M-am dus la film convinsă că voi vedea povestea completă a lui Michael Jackson: succesul uriaș, iubirile, căsătoriile, scandalurile, excentricitățile, gloria și căderea. În schimb, filmul a ales un alt drum. Un drum mai profund și, poate, mai dureros. Michael nu este […]
M-am trezit devreme, chiar foarte devreme, și mi-am urmat rutina deja veche. Nu știu dacă dă rezultate, sincer. Cântarul rămâne neprietenos cu mine și, deși nu mănânc mai mult decât înainte, câteva sute de grame continuă să rânjească de pe ecran. Nu reușesc să înțeleg pe deplin ecuația asta. Eu […]
Privind spectacolul crengilor împodobite cu flori, mi-a venit din nou să spun că niciodată primăvara n-a fost mai frumoasă. Și imediat mi-am dat seama că spun asta în fiecare an. Dar poate tocmai aici stă adevărul: în fiecare primăvară renașterea lumii are ceva nou, ceva care te surprinde, ceva care […]
Afară era o vreme grea, din aceea care parcă îți intră în oase înainte să deschizi ușa. Cerul cenușiu, aerul rece, totul apăsat și fără vlagă. O zi care nu promite nimic și nu mângâie nimic. M-am întors de la copii cu energia lor încă lipită de mine, cu râsetele […]
Lacul cu nuferi ne-a primit așa cum o face de fiecare dată—familiar, aproape neschimbat, ca o promisiune că unele lucruri rămân. Ne-am întors acolo cum am mai făcut-o de atâtea ori, în veri pline, în toamne domoale, dar și acum, într-o primăvară încă sfioasă. Am ales această revenire dintr-un dor […]
Am ajuns la Suceava după o lungă ezitare. M-am învârtit între gânduri și locuri posibile – cetatea, Târgu Neamț, liniștea de la Ipotești. Dar, într-un final, nu eu am ales. M-am urcat în mașină, iar drumul m-a ales el pe mine. Am lăsat mașina în dreptul uneia dintre casele în […]
Ieri, după ce am terminat tot ce era de făcut, am simțit din nou chemarea acelui loc familiar — Nada Florilor. Am ajuns acolo și, ca de fiecare dată, am rămas mai mult decât plănuisem. E un loc în care revin constant, poate pentru că mă leagă de el o […]
M-am trezit devreme, la 6:45, fără să știu exact de ce. Poate doar pentru că așa știe corpul meu, în tăcerea lui, să mă cheme înapoi la zi. Am mai rămas în pat, ținută pe loc de o durere de cap surdă, ca un gând care nu vrea să plece. […]
Despre cimitir nu pot spune multe. Sunt lucruri care rămân dincolo de cuvinte, prea personale, prea adânci. Sunt trăiri pe care le duci în tine, fără să le poți așeza în propoziții. Și poate că nici nu trebuie. Unele lucruri doar se simt, se acceptă și se duc mai departe, […]
Au fost multe întâmplări astăzi, unele grăbite, altele abia șoptite, dar dintre toate, una singură s-a oprit și a rămas. Ca un ecou care nu vrea să plece. Vestea dispariției lui Mircea Lucescu. Nu știu exact de ce doare atât de tare. Poate pentru că, uneori, oamenii pe care nu […]