Caramel se întoarce acasă

Sejurul nostru la Brașov a luat sfârșit. A fost frumos, așa ca de fiecare dată.
În ciuda ploilor și a vremii foarte reci, ne-am odihnit și bucurat de clipele petrecute alături de prietenii noștri.
Luca se simte foarte bine acolo, pentru că așa cum pomeneam, acolo este raiul jocurilor, a jucăriilor și cărților.
Ne-am trezit de dimineață fără a auzi ploaia, iar asta ne-a bucurat. Era și cazul să se mai termine cu ea, că ne-a sufocat.

Bagajele erau pregătite de cu seară, așa că ne-am schimbat, am luat micul dejun, am băut câte o cafea și am vorbit despre ce urmează să facă fiecare dintre noi.

Ghemotoc, pisica Ioanei, a fost ochi și urechi, iar eu am mângâiat-o și alintat-o cât m-a lăsat. E așa de frumoasă!

Am venit pe Oituz, iar drumul purta urmele lăsate de viituri. Mari pagube și multe lacrimi au mai curs!

Cerul nu era limpede, dar am fost scutiți de ploi torențiale. O singură porțiune a fost udată, asta după ce am trecut de Bacău.

Am ajuns acasă cu bine și mai bogați. Cu siguranță fiecare deplasare aduce cu ea trăiri, impresii, emoții noi de neuitat. Dar vacanța este abia la început. Tihnă și timp petrecut cu folos să aveți!

Caramel de Sânpetru – a șasea zi de vacanță în deplasare

Am tot sperat ca vremea să se îmbunătățească în sejurul nostru brașovean, dar am rămas doar cu speranța, atâta vreme cât ploaia nu ne-a slăbit aproape nici o clipă.
Pentru că oferta de activități în aer liber a fost aproape nulă, în scurtele episoade când nu ploua, trambulina era prea udă pentru a fi folosită, la fel și gazonul – îmbibat cu apă, am stat mai mult în casă.
Așa că s-au jucat în casă mai multe jocuri, printre ele aflându-se și Dixit.

Descriere
Ține-ți respirația! Ilustrațiile sunt dezvăluite. Toate au ceva în comun: o frază enigmatică. Acum fii atent, numai una din cele cinci imagini este cheia. Va trebui să-ți folosești tot flerul și intuiția pentru a descoperi imaginea, ocolind, în acelasi timp, capcanele întinse de ceilalți jucători.

Ideea jocului: fiecare jucator la rândul său va fi povestitorul. La început toți jucătorii primesc câte 6 cărți. Povestitorul alege o carte din mână, spune o frază sau un cuvânt în legătură cu imaginea de pe cartea lui de joc, apoi fiecare jucător alege una din cărțile lui pentru a licita. Se dezvăluie toate cărțile și fiecare jucător trebuie să ghicească imaginea povestitorului.

Dixit este un joc surprinzător, vesel și entuziasmant pe care să-l joci cu familia și prietenii.

Caracteristici:

84 cărți de joc
36 jetoane de vot
6 iepuri de lemn
1 pliant cu reguli in limba engleză

Vârsta recomandată: 8 – 99 ani

Noi, adulții, am flecărit despre una-alta, despre afaceri ce cresc pe hârtie precum Făt-Frumos și despre multe-multe altele.

În timpul ăsta ploua necontenit. Fiecare se adăpostea cum putea.

M-am jucat și eu cu pisicile care erau dornice și ele de smotocit, iar atunci când se săturau, mă atenționau prin zgârieturi. Delicate!

Seara a venit firesc și speranța noastră nu a pălit în ceea ce privește îmbunătățirea vremii. Vacanță cu tihnă!

Caramel de Sânpetru – a doua zi de vacanță în deplasare

Se pare că ploile au ceva în plan de nu mai contenesc a se opri. Din această pricină, nu s-a putut sta prea mult pe afară, S-a povestit mult despre tot felul de întâmplări de la școală, despre colegi și năzbâtiile lor, despre cărți citite și activitățile inedite.

Pentru că a venit vorba de cărți, a intrat și Caramel în vorbă, și a povestit despre prietenii lui de pe Planeta de Pluș, invitând fetele să nu piardă o așa aventură. Cum le-am văzut noi, puteți citi în articolele de mai jos.

„Hendrik de Mol și Planeta de Aur” de K. J. Mecklenfeld

„Hendrik de Mol și Planeta de Jad” de K. J. Mecklenfeld

S-a ținut de ghidușii și l-am prins în câteva ipostaze foarte haioase.

Cu mult patos a povestit Luca și despre seria semnată de Lemony Snicket, atât despre titlurile traduse, dar mai ales despre cele în limba engleză pe care le-a primit de la fratele lui, atunci când a venit din State, ori cele achiziționate de la librăriile Waterstone.

„Înneguratul început” de Lemony Snicket

„Refugiul reptilelor” de Lemony Snicket

A series of Unfortunate Events by Lemony Snicket

Și așa am aflat că pe Netflix există seria ecranizată, timpul urât permițând vizionarea acestor seriale. Fetele au fost foarte încântate, nu mai vorbesc de Luca, cel care a ajuns la volumul opt al seriei.

Când timpul a permis, copiii au stat pe afară și s-au jucat. Nu am putut rata o partidă de citit în trambulină, cu atât mai mult că atmosfera se potrivea cu povestea cărții. Voi reveni la ea atunci când o vom termina.

Ne-am amuzat, mic și mare, cum am putut.

Nu se anunță o îndreptare a vremii, din contra, dar noi nu ne plângem. Vom găsi ceva de făcut, cu siguranță.

Caramel de Sânpetru – prima zi de vacanță în deplasare

Vacanța asta este atât de așteptată și pentru că ne întâlnim cu oameni dragi și avem răgazul de a spune poveștile și pățaniile mai pe-ndelete. Nu aveam cum să nu tragem o fugă la prietenii noștri dragi, și am făcut acest lucru de îndată ce s-a putut. A trebuit să ținem cont de datele vacanțelor noastre individuale, dar și de plecarea fetei lor cele mari într-o deplasare alături de Corul Unison, în Grecia.
Privesc cu bucurie această îndeletnicire a ei pentru că știu ce mult înseamnă pentru un copil întâlnirea la vârste așa de fragede cu astfel de experiențe. Și eu, atunci când eram copil, am făcut parte dintr-o formație artistică, alături de care am făcut multe deplasări în țară, pentru că atunci, în plin comunism, ieșirile în afara granițelor erau aproape imposibil de realizat.

Am plecat la drum cu speranța că vara se va instala așa cum se cuvine pentru că datele meteorologice nu prea o situau în calendar.
Drumul a fost aglomerat însă frumusețea lui este atât de mare că șterge acest inconvenient ca și durata parcurgerii lui. Cei 300 de kilometri ne răpesc 5 ore, însă în mașină avem parte de câteva momente de neuitat. Mai citim – cu voce tare, mai ascultăm muzică, ori jucăm jocuri.

Spuneam că vremea nu prea arată a vară, însă clipele petrecute alături de copii sunt frumoase și estompează gradele minus.

Am pus un hanorac pe noi și am plecat prin sat, și pentru că niște probleme căutau rezolvarea, dar și pentru a mai vedea dacă s-a schimbat ceva de la ultima întâlnire.

Parcul de joacă, cel de lângă grădiniță era la fel de gol. O singură dată am întâlnit acolo copii, dar se pare că liniștea și lipsa lor nu-i deranjează pe cei trei prieteni. Pot alege unde anume să se joace, ce să se joace, savurând acest fapt nestingheriți.

Jocul lor, în timp, s-a schimbat, pentru că au crescut. Sunt mult mai toleranți și reușesc să găsească jocuri mai variate, de durată, fără a mai exista plânsete și abandonuri sâcâitoare.

În prima zi au fost și momente creative, asta pentru că am adus fetelor niște litere care asamblate formează numele lor, numai că ele au trebuit pictate. Cea mică, pentru că a mers la repetiție la cor, ele fiind rezervate seniorilor, a reușit să le picteze.

Au jucat jocuri și alături de prietenele gazdelor noastre și au reușit să pună o piesă în scenă. M-a bucurat freamărul scrierii scenariului, faptul că fiecare a avut un personaj bine definit, dar și că au existat repetiții înainte de a fi prezentată publicului.

De departe, cea mai interesantă experiență a zilei,a fost găsirea unui pui de pasăre – s-au vehiculat multe nume fără a se putea specifica cu exactitate care anume este – ceea ce a creat o atmosferă de mare efervescență amestecată cu muuulte senzații. Au fot extrem de afectați de starea lui, pentru că era încolțit de pisicile din curte, era rănit și pentru că șansele lui de supraviețuire erau foarte reduse.

Au confecționat un cuib, în interiorul căruia s-a pus iarbă proaspăt cosită, un recipient pentru apă și unul pentru semințe. I-au adus, la un moment dat și o râmă, dar micuța pasăre nu a deschis pliscul.

Vom vedea ce se va întâmpla cu ea, pentru că ne vom da silința să o salvăm.

Cam asta este pentru prima zi.
Vacanță cu soare și jocuri frumoase, tuturor!