Balcik iulie 2018 – vacanța la mare – a doua zi

Matinali, ca de obicei, ne-a trezit la primele ore ale dimineții, dar așa cum anticipam, vremea nu s-a arătat prea prietenoasă. Față de anii trecuți, din tinerețea mea, nu am mai fost afectată de absența soarelui, asta pentru că m-am setat să mă bucur de absolut tot, așa cum vine, indiferent de gradele din termometre.

La ora 7 eram pe malul mării chiar dacă datele meteorologice, precum pomeneam, nu erau prea optimiste. Dar, nesperat, am prins o oră și mai bine de plajă – asta dacă se poate spune plajă când stai în picioare – de bălăceală în apă și pe lângă ea. Partener, o pisică de… mare. Apropos, o găsiți în imagine de mai jos?

După ce am luat micul dejun am plecat la Grădina Botanică, fără a avea idee că vom vedea, cu propriii ochi, cum arată paradisul.

Grădina Botanica din Balcik este a doua atracție ca importanță din oraș, după Castelul Reginei Maria. Aceasta este situată în centrul orașului, în imediata vecinatate a mării și la o distanță relativ mică față de majoritatea hotelurilor din stațiune. Grădina aparține castelului Reginei Maria, fiind construită și amenajată imediat după terminarea castelului, de elvețianul Jules Janine, grădinarul-șef al împăratului rus Nickolai al II-lea. Amenajată pe aproximativ 16 hectare, grădina este dispusă pe un deal abrupt ce coboară în șase terase spre mare reprezentând una pentru fiecare dintre copiii reginei. Mai mult de 3000 de specii de plante sunt cultivate în grădină ce fac parte din 35 de familii florale și 800 de genuri care compun o diversitate incredibilă de soiuri și forme.
În grădină puteți vedea câteva plante exotice, cum ar fi: copacul de hârtie, ginkgo biloba, metasequoia, crin de nisip, trandafiri și multe alte specii aflate pe cale de dispariție. Una dintre cele mai mari atractii este colecția de cactuși de mari dimensiuni, specii cultivate într-o zonă cu întindere mare și cu deschidere către soare. Alte atracții ale grădinii sunt: grădina noua, grădina printesei, grădina prințului, grădina Karanfil, grădina cu pietre, grădina lui Allah, grădina primăverii, grădina magnoliilor, grădina divină, fântâna de argint și diferitele vile care se află pe teritoriul grădinii. Grădina Botanică din Balchik este una din cele mai frumoase atracții de pe litoralul bulgăresc, fiind vizitata anual de un număr foarte mare de turiști.
(sursa: litoralulromanesc.ro)

După cel de-al doilea Război Balcanic, Balcicul a fost câștigat, împreună cu Cadrilaterul, de România. Puțin mai târziu, Regina Maria a descoperit orașul despre care poetul roman, Ovidiu, spunea:

O, oraș al pietrelor albe, îți venerez frumusețea.

Regina a cumpărat un întreg domeniu pe care a construit Castelul și Capela Stella Maris, unde după moartea ei i-a fost depusa inima. De fapt, Balcicul îi datorează mare parte din faima de care acesta se bucură acum.

În acea perioadă, actuala localitate bulgarească era vizitată de renumiți pictori, printre care Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu sau Camil Ressu, dar și de alți reprezentanți ai intelectualității epocii: Nae Ionescu, Cezar Petrescu sau Tudor Vianu.

Azi e vizitat de miile de români care preferă Bulgaria din mai multe motive: prețuri mai mici la cazare, servicii mai bune decât cele practicate de români, plaje mai curate.

Am trăit experiențe personale extrem de intense, pentru că multitudnea de culori și mirosuri este copleșitoare. Prin fața ochilor mi s-au perindat imagini cu oamenii pe care-i cunosc, reali, dar și virtuali, iar sentimentul este greu de descris. Nu știu ce anume a declanșat aceste trăiri, însă mă bucur că le-am experimentat.

O parte din cactușii văzuți mi-au reamintit despre putințele, dar mai ales despre neputințele personale.

Despre momentele în care m-am strecurat printre așa spini îmi aduc mereu aminte. Am și reușit, însă am și dat greș. Măcar de-aș fi învățat ceva! Oricum, încerc să-mi învăț băieții cum e cu spinii și cum te poți strecura printre ei fără ca daunele să fie totale.

 

Am făcut sute de fotografii, unele mai frumoasele ca altele. Sunt așa de bucuroasă că am putut vizita acest loc încât se sterge tot disconfortul pe care l-am avut. E ceva ce numai o minte educată, luminată, vizionară putea face, iar pentru asta trebuie făcută o plecăciune în fața Reginei Maria. Sunt convinsă că ne vede și ne aude.

Azi, Balcicul e vizitat de miile de români care preferă Bulgaria din mai multe motive: prețuri mai mici la cazare, servicii mai bune decât cele practicate de români, plaje mai curate.

Pentru a-i face pe vizitatorii români să se simtă “ca acasă”, bulgarii au început să învețe și limba noastră. Ba mai mult, pe litoralul bulgăresc, comercianții acceptă cu ușurință să-și vândă produsele în lei românești. În plus, atunci când pe pancartele de acces în stațiunea bulgărească stă scris, în română, “Bine ați venit!”, uiți că abia ai trecut granița.

Mâine vom vizita Castelul Reginei, pentru a lăsa loc emoțiilor să se așeze. Nu trebuie să ratați destinația asta!

Balcik iulie 2018 – vacanța la mare – prima zi

Anul acesta ne-am hotărât să mergem la Balcik, pe litoralul bulgar, acolo unde știam că avem ce vizita și ce face.
Am plecat în creierii nopții pentru că de la noi până la destinație sunt peste 600 km, ori asta cerea o deplasare întinsă pe multe ore. Copilul, ca de obicei, nerăbdător.
Am avut parte de un drum lin, fără peripeții, neaglomerat, răcoros. Răsăritul de soare l-am prins pe la Brăila, și am apucat, din goana mașinii, să imortalizez ceva imagini.

Caramel nu putea să lipsească și a vegheat la drum până la destinație. A mai avut și ceva povești de spus, iar noi l-am ascultat cu atenție.

Am trecut vama puțin după ora nouă, și aici fiind lejer, fără cozi inutile.

Balcikul pare un orășel liniștit și ne-am mirat că nu e forfota specifică litoralului. E puțină lume și asta nu prea agitată. Poate din cauza ploilor care au tot căzut, cine știe?!
Am înconjurat de câteva ori, pentru că madame de la GPS nu era cu temele făcute, ori mai bine spus, noi nu am băgat corect datele de la destinație.
Atunci când am ajuns, vremea era de vară, cu un soare bun și primitor, și cu un hotel care din exterior e super. Aveam să constatăm că din interior imaginea e puțin șifonată. Se simt, încă foarte tare, urmele comunismului, investiția de aici nefiind foarte consistentă. Dar știți cum se spune: de cât plătești, de atâta ai parte. 🙂

E foarte, foarte multă verdeață, ferestrele noastre dau spre mare, iar asta face ca în cameră nu fie o atmosfera încărcată de căldură, ci una plăcută, răcoroasă.

Drumul către plajă este minunat. Trebuie să parcurgi un traseu, ca un tunel, care este printr-o pădurice. Sunt multe mure și zmeură și o sumedenie de șopârlițe. Poate nu întâmplător gândul mi-a fugit la Castelul Pleș, acolo unde este aceeași atmosferă și cadru natural înainte de a ajunge la castel. Acest hotel, Ahilea, se află gard în gard cu Castelul reginei Maria iar influiența ei asupra zonei se simte.

După ce ne-am instalat, am ieșit la piscină. Muzică, lume puțină, antren, perfect!

Seara, după cină, am făcut o plimbare pe faleză. Reconfortant după o zi atât de încărcată!

Bine te-am găsit, Balcik! Așteptăm cu nerăbdare să-ți descoperim minunățiile!

Caramel se întoarce acasă

Sejurul nostru la Brașov a luat sfârșit. A fost frumos, așa ca de fiecare dată.
În ciuda ploilor și a vremii foarte reci, ne-am odihnit și bucurat de clipele petrecute alături de prietenii noștri.
Luca se simte foarte bine acolo, pentru că așa cum pomeneam, acolo este raiul jocurilor, a jucăriilor și cărților.
Ne-am trezit de dimineață fără a auzi ploaia, iar asta ne-a bucurat. Era și cazul să se mai termine cu ea, că ne-a sufocat.

Bagajele erau pregătite de cu seară, așa că ne-am schimbat, am luat micul dejun, am băut câte o cafea și am vorbit despre ce urmează să facă fiecare dintre noi.

Ghemotoc, pisica Ioanei, a fost ochi și urechi, iar eu am mângâiat-o și alintat-o cât m-a lăsat. E așa de frumoasă!

Am venit pe Oituz, iar drumul purta urmele lăsate de viituri. Mari pagube și multe lacrimi au mai curs!

Cerul nu era limpede, dar am fost scutiți de ploi torențiale. O singură porțiune a fost udată, asta după ce am trecut de Bacău.

Am ajuns acasă cu bine și mai bogați. Cu siguranță fiecare deplasare aduce cu ea trăiri, impresii, emoții noi de neuitat. Dar vacanța este abia la început. Tihnă și timp petrecut cu folos să aveți!

Caramel de Sânpetru – a șasea zi de vacanță în deplasare

Am tot sperat ca vremea să se îmbunătățească în sejurul nostru brașovean, dar am rămas doar cu speranța, atâta vreme cât ploaia nu ne-a slăbit aproape nici o clipă.
Pentru că oferta de activități în aer liber a fost aproape nulă, în scurtele episoade când nu ploua, trambulina era prea udă pentru a fi folosită, la fel și gazonul – îmbibat cu apă, am stat mai mult în casă.
Așa că s-au jucat în casă mai multe jocuri, printre ele aflându-se și Dixit.

Descriere
Ține-ți respirația! Ilustrațiile sunt dezvăluite. Toate au ceva în comun: o frază enigmatică. Acum fii atent, numai una din cele cinci imagini este cheia. Va trebui să-ți folosești tot flerul și intuiția pentru a descoperi imaginea, ocolind, în acelasi timp, capcanele întinse de ceilalți jucători.

Ideea jocului: fiecare jucator la rândul său va fi povestitorul. La început toți jucătorii primesc câte 6 cărți. Povestitorul alege o carte din mână, spune o frază sau un cuvânt în legătură cu imaginea de pe cartea lui de joc, apoi fiecare jucător alege una din cărțile lui pentru a licita. Se dezvăluie toate cărțile și fiecare jucător trebuie să ghicească imaginea povestitorului.

Dixit este un joc surprinzător, vesel și entuziasmant pe care să-l joci cu familia și prietenii.

Caracteristici:

84 cărți de joc
36 jetoane de vot
6 iepuri de lemn
1 pliant cu reguli in limba engleză

Vârsta recomandată: 8 – 99 ani

Noi, adulții, am flecărit despre una-alta, despre afaceri ce cresc pe hârtie precum Făt-Frumos și despre multe-multe altele.

În timpul ăsta ploua necontenit. Fiecare se adăpostea cum putea.

M-am jucat și eu cu pisicile care erau dornice și ele de smotocit, iar atunci când se săturau, mă atenționau prin zgârieturi. Delicate!

Seara a venit firesc și speranța noastră nu a pălit în ceea ce privește îmbunătățirea vremii. Vacanță cu tihnă!

Caramel de Sânpetru – a doua zi de vacanță în deplasare

Se pare că ploile au ceva în plan de nu mai contenesc a se opri. Din această pricină, nu s-a putut sta prea mult pe afară, S-a povestit mult despre tot felul de întâmplări de la școală, despre colegi și năzbâtiile lor, despre cărți citite și activitățile inedite.

Pentru că a venit vorba de cărți, a intrat și Caramel în vorbă, și a povestit despre prietenii lui de pe Planeta de Pluș, invitând fetele să nu piardă o așa aventură. Cum le-am văzut noi, puteți citi în articolele de mai jos.

„Hendrik de Mol și Planeta de Aur” de K. J. Mecklenfeld

„Hendrik de Mol și Planeta de Jad” de K. J. Mecklenfeld

S-a ținut de ghidușii și l-am prins în câteva ipostaze foarte haioase.

Cu mult patos a povestit Luca și despre seria semnată de Lemony Snicket, atât despre titlurile traduse, dar mai ales despre cele în limba engleză pe care le-a primit de la fratele lui, atunci când a venit din State, ori cele achiziționate de la librăriile Waterstone.

„Înneguratul început” de Lemony Snicket

„Refugiul reptilelor” de Lemony Snicket

A series of Unfortunate Events by Lemony Snicket

Și așa am aflat că pe Netflix există seria ecranizată, timpul urât permițând vizionarea acestor seriale. Fetele au fost foarte încântate, nu mai vorbesc de Luca, cel care a ajuns la volumul opt al seriei.

Când timpul a permis, copiii au stat pe afară și s-au jucat. Nu am putut rata o partidă de citit în trambulină, cu atât mai mult că atmosfera se potrivea cu povestea cărții. Voi reveni la ea atunci când o vom termina.

Ne-am amuzat, mic și mare, cum am putut.

Nu se anunță o îndreptare a vremii, din contra, dar noi nu ne plângem. Vom găsi ceva de făcut, cu siguranță.

Caramel de Sânpetru – prima zi de vacanță în deplasare

Vacanța asta este atât de așteptată și pentru că ne întâlnim cu oameni dragi și avem răgazul de a spune poveștile și pățaniile mai pe-ndelete. Nu aveam cum să nu tragem o fugă la prietenii noștri dragi, și am făcut acest lucru de îndată ce s-a putut. A trebuit să ținem cont de datele vacanțelor noastre individuale, dar și de plecarea fetei lor cele mari într-o deplasare alături de Corul Unison, în Grecia.
Privesc cu bucurie această îndeletnicire a ei pentru că știu ce mult înseamnă pentru un copil întâlnirea la vârste așa de fragede cu astfel de experiențe. Și eu, atunci când eram copil, am făcut parte dintr-o formație artistică, alături de care am făcut multe deplasări în țară, pentru că atunci, în plin comunism, ieșirile în afara granițelor erau aproape imposibil de realizat.

Am plecat la drum cu speranța că vara se va instala așa cum se cuvine pentru că datele meteorologice nu prea o situau în calendar.
Drumul a fost aglomerat însă frumusețea lui este atât de mare că șterge acest inconvenient ca și durata parcurgerii lui. Cei 300 de kilometri ne răpesc 5 ore, însă în mașină avem parte de câteva momente de neuitat. Mai citim – cu voce tare, mai ascultăm muzică, ori jucăm jocuri.

Spuneam că vremea nu prea arată a vară, însă clipele petrecute alături de copii sunt frumoase și estompează gradele minus.

Am pus un hanorac pe noi și am plecat prin sat, și pentru că niște probleme căutau rezolvarea, dar și pentru a mai vedea dacă s-a schimbat ceva de la ultima întâlnire.

Parcul de joacă, cel de lângă grădiniță era la fel de gol. O singură dată am întâlnit acolo copii, dar se pare că liniștea și lipsa lor nu-i deranjează pe cei trei prieteni. Pot alege unde anume să se joace, ce să se joace, savurând acest fapt nestingheriți.

Jocul lor, în timp, s-a schimbat, pentru că au crescut. Sunt mult mai toleranți și reușesc să găsească jocuri mai variate, de durată, fără a mai exista plânsete și abandonuri sâcâitoare.

În prima zi au fost și momente creative, asta pentru că am adus fetelor niște litere care asamblate formează numele lor, numai că ele au trebuit pictate. Cea mică, pentru că a mers la repetiție la cor, ele fiind rezervate seniorilor, a reușit să le picteze.

Au jucat jocuri și alături de prietenele gazdelor noastre și au reușit să pună o piesă în scenă. M-a bucurat freamărul scrierii scenariului, faptul că fiecare a avut un personaj bine definit, dar și că au existat repetiții înainte de a fi prezentată publicului.

De departe, cea mai interesantă experiență a zilei,a fost găsirea unui pui de pasăre – s-au vehiculat multe nume fără a se putea specifica cu exactitate care anume este – ceea ce a creat o atmosferă de mare efervescență amestecată cu muuulte senzații. Au fot extrem de afectați de starea lui, pentru că era încolțit de pisicile din curte, era rănit și pentru că șansele lui de supraviețuire erau foarte reduse.

Au confecționat un cuib, în interiorul căruia s-a pus iarbă proaspăt cosită, un recipient pentru apă și unul pentru semințe. I-au adus, la un moment dat și o râmă, dar micuța pasăre nu a deschis pliscul.

Vom vedea ce se va întâmpla cu ea, pentru că ne vom da silința să o salvăm.

Cam asta este pentru prima zi.
Vacanță cu soare și jocuri frumoase, tuturor!