Noapte de iarnă George Topârceanu Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit… Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastra, Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. Iarna!…Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune val de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca […]