Activități educative copii – Despre mult râvnitele experimente și cum au decurs ele la o clasă de Spiriduși

Pentru întâlnirea de astăzi, cea pe care o am cu clasa doamnei Ana, m-am gândit să vin cu ceva mai inedit și anume, experimente. Știu că multă lume nu le face acasă iar motivele sunt mai multe asta ca să nu mai pomenesc de scuze.
Prima scuză, cea care este în topul listei, este aceea a lipsei de timp. Părinții nu mai au timp, nu că înainte vreme ar fi avut berechet, însă atunci copilul se mai juca afară și mai învăța una-alta din experiența trăită. Vremurile s-au schimbat foarte mult și dacă așa stau lucrurile, cei care au timp poate-l mai împart și cu alții. 🙂 Aici mă încadrez și eu.
O altă cauză a faptului că nu se fac experimente acasă este mizeria de după dar și pregătirea necesară. Ai nevoie de tot soiul de soluții și recipiente iar asta te poate opri din elanul pe care-l poți avea la un moment dat.
De asta am optat în alegerea subiectului.
Și am mai avut unul: pentru că au existat problemele noastre de la școală, acolo unde a fost nevoie să gestionăm atitudinea violentă a copiilor – a colegilor, în special- am fost îndrumată să încerc și această alternativă. Iar ea a avut un impact foarte bun asupra lui Luca.
Deci, astăzi Luca a fost asistentul meu și nu orice fel de asistent ci unul foarte activ.
Nu i-am spus nimic dinainte pentru că știam că nu va dormi peste noapte iar ieri și-a pregătit toate lecțiile pe care le avea pentru astăzi. La momentul oportun, după ce cu o zi înainte am vorbit cu diriginta pentru a o anunța, am mers la școală și l-am luat. A rămas … mască!
Iată-ne în fața spiridușilor, în formulă lărgită. Ei ne-au întâmpinat cu același entuziasm, ca de fiecare dată.
Ceea ce a urmat a fost frumos, foarte frumos și spun asta ținând cont că cei mici nu au vrut să iasă în pauză. Pentru mine – un barometru.

Am început joaca noastră serioasă. Cum pomeneam la începutul relatării, tema a fost despre interiorul Pământului dar și despre vulcani.
Am avut o sumedenie de materiale iar pregătirea lor mi-a luat destul timp, asta pentru că a trebuit să aleg cărțile și abordările cele mai potrivite pentru niște școlari de clasa a I-a dar și să coc niște vulcani.

În primul rând trebuie să pomenesc despre cărți iar acestea sunt:

Vreau să știu  1000 de întrebări și răspunsuri

Descoperim Pământul

Prima mea enciclopedie Larousse – Pământul

60 de intrebari si raspunsuri despre istorie si geografie

Cartea experimentelor stiintifice. Enciclopedia pustilor de Tom Robinson

Începutul a fost dedicat învelișurilor pământului. Am avut o machetă destinată subiectului, pe care copiii au asamblat-o și dezasamblat-o de mai multe ori asta pentru a înțelege cum stă treaba. Luca a citit despre scoarță, manta, nucleu și a oferit micilor școlari mai multe detalii.

Am avut pregătită și o fișă pe care ei să o completeze și coloreze.

Macheta avea și niște cartoline cu informații iar cei mici le-au citit. Au avut nevoie doar de puțin ajutor din partea lui Luca.

A urmat apoi primul experiment, acela al Vulcanului buclucaș subacvatic. E un experiment pe care eu l-am făcut cu Luca de mai multe ori, dar și cu alți colegi de-ai lui veniți în vizită și care a avut un mare succes, de fiecare dată. Mi-ar fi plăcut să fie făcut individual, dar nu am avut atâtea recipiente. Am ales (de nevoie) ca acesta să fie un experiment colectiv pentru ca următorul să fie individual. Ce anume vă trebuie și cum se face, găsiți scris în documentul word de mai jos.

Fișă experiment vulcani

La noi a arătat așa cum se vede în imaginile surprinse de aparat.

Așa de fascinați au fost că nici în pauză nu au dorit să iasă, drept pentru care am continuat. S-a vorbit despre vulcani: ce sunt aceștia, cum apar, câte tipuri de vulcani se cunosc. Copiii au avut ca elemente ajutătoare mai multe fișe. Le vedeți mai jos.                      

Luca le-a citit toate aceste noțiuni din cărțile prezentate mai sus dar a mai exemplificat și prin niște povești în care actorii principali erau vulcanii. De ajutor ne-au fost ultimele lecții de la istorie, de acolo aflând ce anume s-a întâmplat atunci când vulcanul Vezuviu a erupt iar locuitorii unui întreg oraș, Pompei, au dispărut de pe fața pământului. S-a arătat și la hartă unde anume s-a întâmplat grozăvia.

După ce toate acestea nu ne-au mai fost străine a urmat experimentul în care un vulcan „erupe”. Iar aici am venit pregătită complet. Am copt, din aluatul special de făină cu sare, paisprezece vulcani, pentru ca fiecare copil să aibă vulcanul lui. Așa impactul e mai mare iar copilul mai fericit. 🙂

Fiecare a primit o farfurie în care era un șervețel, pentru a păstra curățenia în clasă dar și a nu murdări școlarii. Apoi, au pus câte o linguriță de bicarbonat, câteva picături de colorant alimentar pentru ca la final să fie adăugat oțetul. Și așa, am avut parte de paisprezece erupții din care am scăpat teferi!

Într-unul dintre vulcani, pentru că în seringa folosită mai exista o rămășiță de cerneală, lava a fost… albastră. Nu confundați cu balena albastră. 🙂
S-a turnat oțet până nu a mai rămas praf de bicarbonat în vulcan. Evident că au plecat cu vulcanul acasă în speranța că vor mai repeta experimentul.

Ultima etapă a fost aceea a unui desen, pe care noi îl avem de multă vreme. El a fost primit de Luca de la unchiul lui, iar desenul – care e mai degrabă un craft – reprezintă niște copii care urcă pe un vulcan activ din insula Tenerife.

Teide este un vulcan activ care în anul 2007 a fost consemnat în Patrimoniul Omenirii al UNESCO. Este situat pe insula Tenerife a arhipelagului Insulele Canare (Spania). Cu o înălțime de 3.718 m deasupra nivelului mării și aproximativ 7.000 m față de fundul oceanului, este cel mai înalt vârf din Spania și din toate insulele din Oceanul Atlantic. Măsurat de la baza lui submersă, este al treilea vulcan de pe Pământ ca înălțime și masă, după vulcanii Mauna Loa și Mauna Kea, amândoi situați pe insula Hawaii.

Numele
El Pico del Teide (Vârful Teide) este numele modern atribuit vulcanului. În secolul al XVIII-lea exploratorul german Johann Schröter a denumit o parte a lanțulului de munți Montes Tenerife, situat în inelul interior Mare Imbrium, drept Mons Pico. Înainte de 1495 și de colonizarea spaniolă din Tenerife, nativii guanși numeau vulcanul Echeide: un fel de „iad” care în mitologia lor ținea cerul să nu cadă. Romanii au numit insula Nivaria, datorită zăpezii permanente de pe vârful vulcanului.

Mitologie
Localnicii (guanșii) i-au dat numele de Echeyde (adoptat de limba spaniolă sub forma Teide) care însemnă iad. Conform religiei băștinașilor, în vulcan trăia demonul Guayota, care, conform legendei, l-a răpit odată pe Magec, zeul luminii și soarelui. Poporul guanșilor se roagă lui Achamana, zeitatea lor supremă, să-l elibereze pe Magec. Achamán reuși sa-l înfrângă pe Guayota, să-l scoată pe Magec din Echeyde și să astupe craterul.

Acest pachet avea pe lângă desen, creioane colorate și nisip vulcanic ce trebuia lipit pe marginea lui, acesta formând o ramă. Pentru că nu am avut atâta nisip vulcanic, Luca a tras la sorți, iar un copil a completat craftul său, rămânând ca ceilalți să lipească nisip normal.

La final, ne-am delectat, fiecare, cu o căpșună gigantică, delicioasă.
Dacă totul decurge normal, ne vedem săptămâna viitoare! Atunci vom vorbi despre sărbătorile Pascale.