Machete didactice – Mi-ar fi plăcut să locuiesc într-un stup…

… și nu neapărat din postura de matcă. Aș fi optat, mai degrabă, pentru a fi una dintre lucrătoare. Poate părea o afirmație făcută, doar așa, de ochii lumii, însă nu este adevărat. Îmi place mult să muncesc și ceea ce fac, fac cu muuultă pasiune, dedicație și dăruire. Și nici nu mă dau în lături de la a învăța. Știu, în viața asta ponderea lucrurilor pe care trebuie să le faci și nu-ți place este mult mai mare decât a celor pe care le îndrăgești. Dar sunt și situații în care, plăcerea și munca se împletesc armonios.

Consider stupul cea mai organizată și profitabilă formă de-a conviețui. Este atât de multă ordine și atâta eficiență, că ar merita, fiecare dintre noi, să ne mai aplecăm ochii și mintea și asupra acestor viețuitoare, pentru a lua aminte de la dibăcia lor.

Muncesc de când dă firul ierbii, își întrețin casa și au grijă de moștenitori, iar iarna, visează la lunga perioadă în care vor admira frumusețile inegalabile ale naturii.

Pentru mine noțiunea de stup este lipită de siguranță, protecție, continuitate, ambiție, respect, utilitate. Ori ce-i mai important pe lumea asta decât să te simți util?

DSC_3525 DSC_3523

Mergând pe această idee, pot spune că și eu am stupul meu, de care sunt mândră și fericită. Chiar dacă nu este atât de multă forfotă în el, fiind mult mai puțini membri 🙂 , și la noi este ordine, disciplină, armonie și consecvență. Îmi este drag de el și-l îngrijesc așa cum mă pricep mai bine. Am norocul de-a putea merge în vizită și-n alte stupuri, puține la număr, dar cu  persoane de calitate, mulate pe sufletele noastre. Important este să existe un echilibru în toate și o împăcare a ta, cu tine. Nu poți fi pe placul tuturor, și nici nu poți mulțumi pe toată lumea. Nu ar fi bine și nici sănătos!

DSC_3521

Vă doresc un sfârșit de săptămână minunat, cu soare mult, cu energie pozitivă și chef de viață, în stupul vostru. Și dacă nu-l aveți, încă, merită să încercați această experiență.

Materiale mai 2015

Stupul lor

de Tudor Arghezi

Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.

Prisăcarul le-a uitat,
Şi-a căzut și peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.

Înlăuntru însă-n stup
Lucrătoarele sunt treze
Şi făcând un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.

Că niciuna n-a muncit
Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.

Activități educative copii – Micuțul Nicolas, cam zgomotos pentru noi acum, dar nu de neglijat

Micuțul Nicolas de Goscinny și Sempe a sosit în casa noastră adus de Moș Crăciun, tooocmai de la Brașov. Mulțumesc frumos Alina, responsabila cu delicatesuri tipărite! 🙂

Luca și Micuțul Nicolas

S-a tot învârtit Luca prin jurul ei, a cărții, însă iată, că în plină primăvară, i-a venit rândul la lectură. Nicolas este un băiețel ce duce o viață normală, cum mulți din copiii de astăzi ar vrea să aibă. Preocupările acestui băiețel se regăsesc mai greu acum, în zilele noastre. Personajele acestei povestiri apar în lume la începutul anilor 50, așadar, lesne de înțeles de ce diferă multe. Elev în școala primară, Nicolas face tot felul de năzbâtii alături de colegii săi: bate mingea, face experimente cu finaluri dezastroase, fuge de la școală, fumează pe ascuns, se bate cu colegii. La o simplă lectură a celor enumerate mai sus, nu cred că sunt mulți părinți care să zâmbească la cele amintite, dacă ar fi ca și odraslele lor să-i pună în aceste situații.

DSC_3502

Nicolas face parte dintr-o lume zgomotoasă:

– Mama, când deschizi paginile acestei cărți, se aude multă gălăgie.

Așa și este. În fiecare capitol asistăm la câte o bătaie fie că aceasta are loc la școală, afară la joacă, sau acasă.  Personajele pe care le descoperim alături de Nicolas sunt descrise la începutul cărții, pentru ca mai apoi, de câte ori le întâlnim în text, să regăsim și descrierea lor.

Aristide. „E cel mai bun prieten al meu. Un grăsan care mănâncă tot timpul”

Achim. „E cel mai bun de la noi din clasă și preferatul învățătoarei.”

Gil. „Tatăl lui Gil este foarte bogat și-i cumpără tot ce vrea.”

Rufus. „Are un fluier. Tatăl lui e polițist.”

Eusebiu.„ E cel mai forțos și-i place la nebunie să-i pocnească în nas pe colegi.”

desene Nicolas

Prezentare personaje Micuțul Nicolas – fragment video

Așadar, de fiecare dată când va apărea pomenit numele lui Gil veți citi și „ Cât despre Gil, știți, lui îi place la nebunie să se deghizeze, și, pe deasupra, taică-său e bogat și-i cumpără tot ce vrea”

sau

„L-am ales pe Achim. Achim e cel mai bun din clasă, nu ne prea place de el, dar nici n-avem voie să-l pocnim de câte ori avem chef, pentru că poartă ochelari.”

sau

„Ce-ar mai fi vrut Eusebiu, cel mai forțos din clasă, să-i tragă un pumn în nas lui Achim! Numai că Achim poartă ochelari, și de asta nu avem voie să-l pocnim de câte ori avem chef.”

Doamna învățătoare de la clasa acestor elevi este, de cele mai multe ori, depășită de situație. Acest lucru nu i se întâmplă numai ei ci și pedagogului Bulbuc, inspectorilor chiar și ministrului venit în vizită.

Acasă, Nicolas are parte de doi părinți nostimi. Amuzant este capitolul în care băiatul, datorită faptului că a ieșit între primii zece din clasă la lucrarea de matematică, primește bicicleta mult dorită. Dar, odată ieșiți în curte, tatăl dorește să-i arate fiului cum anume se merge pe bicicletă. În acest moment apare vecinul lor, domnul Bengescu, cel căruia îi place la nebunie să-l tachineze pe tatăl lui Nicolas, iar totul ia o întorsătură dramatică. Adulții se ceartă și se provoacă la o întrecere pe bicicletă. Copilul asistă, neputincios, la această desfășurare de forță, iar finalul este acela că bicicleta băiatului este distrusă. A doua zi la școală, după ce Nicolas îi povestește lui Lothar (cel mai slab la învățătură de la ei din clasă) pățania lui, află că și el a pățit la fel, deoarece

micuțul Nicolas Bicicletă

Pe parcursul celor 158 de pagini veți fi martorii multor întâmplări hazlii, din copilăria unor puști prea plini de energie. Deasemenea veți fi părtași la tot soiul de trăsnăi și situații comice din care protagoniștii vor ieși, cu bine, de fiecare dată. Cei mai copți nu cred că nu au auzit de Goscinny și de umorul lui.

Rene Goscinny este autorul unor serii de eroi memorabili. Poate n-ar fi rău să aruncați o privire peste aceste serii. Numele lor sunt: Asterix, Iznogoud, Lucky-Luke, Les Dingodossiers.

dingodossiers03 The-Grand-Vizier-Iznogoud LuckyLukeDaisy asterix

Nu trebuie uitat nici de ilustratorul acestei cărți. Dacă te uiți atent la desene poți desluși, cu ușurință, năzbâtia făcută de fiecare personaj. Numele lui este Jean-Jacques Sempe și este un „desenator de presă”. Reușește să fie un fin observator, cu un formidabil simț al ridicolului, aceste calități făcându-l unul dintre cei mai mari desenatori francezi.Luca și Micuțul Nicolas1

Pot pune pe seama faptului că Luca, la momentul lecturării acestei povești, era bolnăvior, acesta fiind motivul pentru care a perceput cartea ca fiind zgomotoasă.

Micuțul Nicolas

Însă, merită să faceți cunoștință cu Nicolas și lumea lui. În fond, fiecare dintre noi ar face câte o năzbâtie, câteodată. Dar unii dintre noi, nu au curajul. Ori s-o facă, ori s-o recunoască! 🙂

Activități educative copii – Când voi fi mare, vreau să fiu miliardar!

Nu de puține ori, în drumul nostră către casă, Luca și colegii lui au discuții legate de acest subiect: ce vrei să fii când vei fi mare?
„Știți, eu voi fi miliardar când voi fi mare!” Această propoziție este spusă răspicat, de fiecare dată, de unul dintre ei. 🙂 Și oare o fi rău să-ți dorești așa ceva?
Dialogurile purtate de copii sunt minunate, iar cuvintele rostite, alăturate gesturilor, de neuitat.
Și pentru că într-unul din coletele noastre cu cărți s-a strecurat și un volum cu acest titlu, până la lectură nu a mai fost decât un pas.
Așadar, Băiatul miliardar de David Walliams este o carte apărută la Editura Arthur, scoasă în condițiile grafice deja binecunoscute – foaie prețioasă, font mare, scris aerisit, imagini minunate semnate de Tony Ross.
Personajul principal este un băiat, pe nume Joe Bostan, care are absolut tot ce își dorește. Acest privilegiu se datorează tatălui său, și invenției sale – hârtia igienică umedă pe o parte și uscată pe alta. Numai că toate au un preț și din pricina acestui fapt, Joe s-a pricopsit și cu niște porecle pe măsură: Funduleanu, Moștenitorul Curpapirului, Conașul Hârtie Câcănie sau Miliardarul fundurilor.
Dar nu ăsta este lucrul care-l supără pe Joe ci faptul că, în ciuda atâtor bani, el nu are nici un prieten.
băiatul miliardar

Ca orice copil care are bani, și Joe urmează cursurile unei școli exclusiviste iar el îi cere, în repetate rânduri, tatălui să-l mute la o școală de cartier, unde să fie la fel ca ceilalți copii.

– Da, dar la o școală de cartier…, zise domnul Bostan, îndoit. Ești sigur?
– Da, zise Joe, sfidător.
– Dacă vrei, ți-aș putea construi o școală în grădină, se oferă domnul Bostan.
– Nu, vreau să merg la o școală obișnuită. Cu elevi normali. Vreau să-mi fac un prieten, tati. N-am nici un prieten la Sfântul Cuthbert.

Băiatul miliardar – fragment lectură

Joe reușește să-și convingă tatăl, dar îi propune să nu dezvăluie nimănui din școală, situația lor financiară. Și, din prima zi în noua școală, Joe reușește să-și facă un prieten, pe nume Bob, iar pentru o vreme relația lor merge foarte bine.
La un moment dat, Bob află că prietenul lui este foarte bogat și în ciuda dezamăgirii, promite să nu spună acest secret colegilor de la școală.
Urmează o serie de întâmplări pe care nu le voi dezvălui, pentru ca micul cititor să le afle singur. Cert este faptul că, personajul care atrage atenția este Joe iar el are parte de o transformare mare: constată că nu banii sunt pe primul loc în viața unui om, ci familia.
Finalul este minunat, fericit, așa cum stă bine unei povești adevărate.

Băiatul Miliardar

Machete didactice – Emoții și lacrimi de spălat sufletul, nu ochii

Dimineață. Un cabinet medical. Lume multă, nerăbdătoare. Nervi și așteptare.

La un moment dat, o doamnă se adresează unui băiețel:

Doamna: – Nu trebuie să plângi, că ești băiețel. Numai fetițele plâng!
Băiețelul: – Nu-i adevărat. Și băieții plâng! (câteodată 🙂 )
Doamna: – Bine, poți să plângi. O să ți se spele ochii.
Băiețelul: – Nu cred că ochii o să se spele, ci sufletul. <3

Materiale aprilie 20156 Materiale aprilie 20157

DSC_3503 (2)

Activități educative copii – Primăvară… prepeliță… puiul… povestire

Îmi aduc aminte, ca ieri, de clasa a V-a, când am studiat această povestire. Nu mai știu cum am reacționat atunci, dar am simțit acum, din plin, morala, învățătura ce se desprinde din acest text. Iar aceasta nu privește și nu se referă la universul prepelițelor ci al oamenilor.

Da, sunt convinsă că ați ghicit că este vorba despre Puiul de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, care face parte din volumul „În lumea dreptății”.

E atât de tristă povestea asta că-ți vine să plângi într-una. Și nu mă refer la un plâns zgomotos ci unul înfundat, pe care doar o mamă se pricepe cel mai bine în a-l trăi, zâmbind dacă situația o cere. Oare câte dintre mamele planetei ăstei a nu au plâns pe înfundate, numai de ele știute?

Dacă nu ar fi venit ca o cerință din partea școlii, nu cred că aș fi adus în atenția copilului acest text. Însă fiind puși în fața faptului, a trebuit să dăm curs „executării” temei.

Sinceră să fiu, mă așteptam ca reacția copilului la citirea povestirii să fie însoțită de lacrimi de dimensiuni substanțiale, dar, nu a fost așa. Motivele nu știu a le descrie în amănunt. Pot spune doar că, m-am bucurat pentru această reacție. Povestirea impresionează prin nefericita întâmplare în care un pui de prepeliță, neascultător, este lăsat să moară, înghețat, asta pentru că rana de la o aripă l-a împiedicat să zboare alături de frații lui.

Textul se adresează în primul rând copiilor, pentru că puișorul este și el „un copil” dar al unei prepelițe. Îndemnul de început este însă adresat unui pui de om: „Sandi, să asculți pe mămica!” ceea ce te face să fii mai atent la povestire. Autorul umanizează viețuitoarele înaripate iar modul în care descrie prepelița mamă are darul de a-l convinge și mai bine pe cititor de această dragoste.

Ideile principale ale acestei povestiri sunt:

O prepeliță se întoarce din țările calde și își face un cuib unde are șapte pui.
Puiul cel mare, neascultător fiind, a fost prins de un flăcău și eliberat.
Mama își învață puii să zboare.
Un vânător pune în pericol viața puilor dar prepelița îl îndepărtează.
Puiul cel mare nu ascultă și este rănit la o aripă.
Prepelița realizează că puiul este pierdut, dat nu vrea să-i arate acest lucru.
Vremea se răcește, iar puiul suferă din această cauză.
Prepelița decide să salveze puii sănătoși.
Puiul rănit moare.

Fragment lectură Puiul – video

Puiul de Brătescu Voinești

Luca a făcut fișa de lectură pentru școală. Pe lângă asta, pentru că în căutările mele am găsit niște imagini ale acestei povestiri, copilul a reconstituit scenele. Așa a putut să facă și un album în imagini.

Puiul de Brătescu Voinești1Puiul de Brătescu Voinești2

O lectură plină de învățăminte pe care merită să o citiți. În ciuda tristeții și a finalului dramatic, cei mici trebuie să afle și deznodământul unor astfel de întâmplări ce fac parte tot din viață. Știu, toți dorim numai finaluri fericite, dar din păcate, nu avem întotdeauna parte doar de ele. Însă putem lua aminte!

Activități educative copii – Despre week-end-uri prelungite și temele aferente

1 Mai. Sărbătoare. Multe dintre familii au plecat, în acest sfârșit de săptămână prelungit, pentru a se relaxa.

Brasov 1 mai 2015

Poate pentru mulți dintre noi este un prilej ca familia să se reunească, având în vedere că mulți dintre părinți au activități ce necesită deplasări lungi și costisitoare.

Se fac pregătiri pentru ca aceste câteva zile, petrecute la malul mării, sau de multe ori la prieteni dragi, să reprezinte momente de relaxare, de reîncărcare a bateriilor.

Dar, hai să lăsăm nițel deoparte deplasarea în sine cât și scopul ei și să ne gândim la ceea ce se întâmplă luni, atunci când școlăreii se reîntorc la treabă. Păi, cei mai mari de clasa pregătitoare vor trebui să aibă temele făcute. Și, cine face temele alături de copil? Cred că răspunsul, în majoritatea cazurilor, este mama.

Personal, de când au intrat copiii în școală, nu a existat dată să plecăm de acasă, fără a avea și ghizdanul, cu toate cărțile, după noi. Poate părea nelalocul ei această manifestare, însă, dacă te reîntorci acasă duminică seara, după câteva zile de vacanță, iar a doua zi trebuie să mergi la școală, cum te prezinți? Cu temele nefăcute? Evident că nu!

Așadar, printre plimbări și drumeții, printre jocuri și trăiri noi alături de prieteni reîntâlniți, mai strecurăm, cu destule insistențe și temele pentru ziua de luni. Este un exercițiu pentru care ai nevoie de muuultă răbdare, pentru că, atunci când rostești aceste cuvinte, se găsesc destui binevoitori care să intervină. Dealtfel, ei spun că sunt bine intenționați și poate așa și este, dar în economia desfășurării evenimentelor de multe ori lucrurile se comportă diferit.

Nu cred că vă este complet necunoscută imaginea unor mame ce lucrează alături de pruncii lor, în timp ci tații stau la un șpriț. Că unii dintre ei mai comentează, asta este altă discuție pe care nu doresc a o dezvolta. 🙂

Așa, datorită lecției de la limba română, acolo unde a fost de scris o compunere cu final dat, Luca a ajuns să scrie despre Stela, pisica minunaților noștri prieteni. Ne-am bucurat și noi de giumbușlucurile ei și am avut posibilitatea să ne liniștească cu torsul ei. Nu degeaba se spune că prezența unei pisici are rol terapeutic.

Stela, o pisică balsam – video

Brasov 1 mai 20151

Stela, o pisică năzdrăvană

Stela este pisica prietenei mele Mara. De câte ori vin la Brașov îmi face plăcere să mă joc cu ea.

Dar la ultima întâlnire am aflat că Stela a avut parte de o pățanie.

A plecat de acasă și a hoinărit pe străzi, de una singură, până a dat de o haită de câini. Aceștia au încolțit-o dar ea a fost vitează și s-a apărat. Dar un cățel mai mare și mai fioros a mușcat-o de lăbuță.

Biata Stela, abia a reușit să scape! Din lăbuța ei curgeau picături de sânge. A început să fugă.

Când a zărit lumina de la fereastra casei, a răsuflat ușurată și a scos un miorlăit moale.

Asta este compunerea lui Luca. Unde mai pui că toată această întâmplare s-a petrecut aievea.

Și nu au fost singurele teme ale copilului, existând mai multe materii care au avut cerințe de rezolvat. Dar, important este că am mai petrecut un 1 Mai. Iar el a avut tot soiul de ingrediente, frumoase, plăcute, bune de povestit pentru mai târziu.

Dacă aveți altă modalitate, mai soft, pentru a rezolva această situație, să ne dați de știre și nouă. Petrecere frumoasă, vă dorim!

Machete didactice – Primăvară afară, în casă și în sufletele noastre

Pentru oamenii frumoși, creativi, optimiști, primăvara este un motiv de a înflori, la propriu.

Nu știu dacă este nevoie de altceva decât de bunăvoință.

Bunăvoința de-a zâmbi.
Bunăvoința de a dărui.
Bunăvoința de a face bine.
Bunăvoința de a fi pozitiv.

Verdele crud, multitudinea de culori, trilurile oferite cu atâta grație, toate acestea nu au cum să nu te facă să iubești. Oamenii dragi, natura, viața!

Pentru asemenea oameni totul este mai frumos și mai bun. Așadar, lăsați primăvara să vă intre în suflete și apreciați acest dar divin.

Materiale aprilie 20155

Materiale aprilie 20154

Pentru o lecție alături de niște prichindei, am pregătit o planșă. Aceasta reprezintă o secvență de primăvară, pe care cei mici să o compună, punând elementele specifice acestui anotimp.

Așadar, se pornește de la o creangă de măr înflorit și se adaugă, una câte una, flori, fluturi, gâze. Dimensiune acestei planse este de 1 metru lungime și 80 centimetri lățime.

Și dacă voi credeți că un măr nu poate înflori într-o sală de clasă, vă înșelați.O altă machetă didactică vine să vă demostreze acest lucru. Cum? Atașând, piesă după piesă pe un suport sub formă de copac.

Materiale aprilie 20153

Mărul nostru, care stă în picioare, are înălțimea de 1 metru iar coroana are o lățime de 70 centimetri. Florile și frunzele sunt făcute pentru a fi folosite de 14 copilași. Ce ne rămâne de făcut? Să lăsăm primăvara să ne învăluie. Nu-i așa?