Machete didactice – După ce natura se trezește, primește vizitatori

Dimineață devreme. Soarele e atât de strălucitor că nici nu cobor din pat și mă gândesc la o bluză cu mâneci scurte, așa de cald pare a fi. Mă apropii de fereastră și observ că aceasta e transpirată, de parcă toată noaptea a muncit din greu; e transpirată, leoarcă.
Ups! Nu e de mânecă scurtă, dar chiar și așa e bine că-i atât de multă lumină. Contribuie și ea la urcarea gradelor în termometre. Așadar, afară nu este ce pare a fi. Cred că și astăzi vom parcurge drumul către școală, pe jos. E benefică și revigorantă plimbarea de dimineață, iar experiența de ieri a fost una ce trebuie repetată. Și dialogul mamă- copil, la prima oră a dimineții este mai curat, nealterat de trăirile de peste zi. Pur.
Face ochi și Luca. E vesel iar eu chiar după o noapte de odihnă îmi încarc bateriile din zâmbetul și seninătatea lui. E ca un balsam.
Spălat… îmbrăcat… pregătit pachetul pentru școală… flecăreli matinale.
O stare de bine.
Îl întreb dacă vrea să mergem pe jos. Răspunsul vine prompt, „da”.
20160315_09004720160315_090100

La întoarcerea de la școală, după ce l-am lăsat pe Luca, imaginile de mai sus au contribuit, și ele, la creșterea tonusului meu pozitiv. Ori gândul mi-a zburat la gâze și fluturi. Ele trebuie să înceapă treaba, și ele. Să le urăm spor, mult spor. 🙂

DSCN7314DSCN7336 DSCN7315

Se aude bâzâiala, nu-i așa?

DSCN7317

Machete didactice – Când spuneam că primăvara asta e capricioasă mi-aș fi dorit să mă fi înșelat. Dar, nu!

Anul ăsta primăvara a furat startul pentru că în luna februarie au fost temperaturi ce nu se încadrează reperelor unei luni de iarnă. Credeam atunci că îmi va înflori sufletul mai devreme, că voi auzi mugurii pârâind și berzele întorcându-se mai degrabă. Pe undeva am avut noroc, pentru că vizita în regat mi-a prilejuit intrarea în acest vis.

Anglia martie 2016

Am văzut, ca nicăieri, câmpuri întregi de ghiocei, brândușe și narcise iar despre copacii în floare, numai cuvinte de laudă.Anglia martie 20161

Desktop41

Dar la revenirea în țară, primăvara nu mai avea aceleași haine. Drept pentru care m-am horătât să o ajut puțin. Știu, cu o floare nu se face primăvară, dar un început trebuia să existe.

DSCN7351

Dar cu mai multe?

DSCN7310

Atunci când m-a văzut cu câtă determinare lucrez pentru a aduce primăvara, Luca s-a alăturat acestui demers.

20160313_131743

Ce a ieșit? Iată!

DSCN7324 DSCN7325 DSCN7326

DSCN7328 DSCN7329 DSCN7333

Eu simt că suntem pe drumul cel bun. Voi nu?

P.S. Imaginile după care am confecționat machetele le-am găsit pe internet. Dimensiunea copacului este de 1.20 m iar florile se încadrează în smocurile de iarbă, acestea din urmă având dimensiune de 50 cm lungime și 20 înălțime. Fetița ghiocel este de 60×40 cm.

Activități educative copii – „Copacul cel darnic”, poate cea mai impresionantă carte citită vreodată

Nu exagerez cu absolut nimic. Nu cred să fi citit vreodată o carte atât de specială. Are un mesaj ce te mișcă din rărunchi, indiferent de anii pe care îi ai.
Simplă, clară, profundă, așa a ales Shel Silverstein să ne așeze cartea în străfundul sufletului.
A inimii.
A minții.

Sunt nespus de bucuroasă că am găsit-o acum, în puterea maturității mele, dar și că Luca s-a întâlnit cu ea, exact la cei 10 ani ai săi. Am dus-o și la Londra, să vorbim despre ea și cu Răzvan, iar în drumul nostru am prezentat-o celor care au avut puțin răgaz să ne asculte.

20160316_180315 20160316_180327 20160316_180341

Shel Silverstein a ales să ilustreze cartea, precum lesne se observă mai sus pentru că cei care au mai avut de-a face cu acest scriitor știu că el își desenează imaginile pentru cărțile proprii.

Am trecut pe lângă ea de nenumărate ori, dar se pare că acum a venit momentul marii întâlniri. Acum, când înțeleg totul altfel și când lângă mine mai stă doar unul din băieții mei, celălalt fiind plecat în lume, la studii.

Cartea „Copacul cel darnic” sau „The giving tree” a apărut la editura Livingstone, în anul 2011, traducerea în limba română fiind făcută de Roxana Gamarț. Atât pot spune: este vorba despre relația dintre un băiat și un copac.

copacul-cel-darnic_1_fullsize

Este extraordinar cum reușește acest autor să ajungă la inima părinților, mai întâi, pentru că ei se vor regăsi, cu siguranță, în rândurile scrise de el. Iar aceștia, la rândul lor, vor duce mesajul către copii.

Luca citește „Copacul cel darnic” – video

Pentru că mi-a plăcut așa de mult am căutat pe internet să văd ce anume pot găsi legat de acest text. În limba română rezultatele au fost descurajatoare, drept pentru care am extins căutările. Și ceea ce am găsit taaare mi-a mai plăcut. Și nu numai mie. 🙂

Am găsit lectura în limba engleză și am plâns …

Narration of The Giving Tree. Written by Shel Silverstein

Am dorit a o asculta și Luca iar el a urmărit textul, în limba engleză, în același timp.

img412 img413

„The givind tree” – video

 Căutările mele au avut sorți de izbândă pentru că am găsit niște fișe de lucru, worksheet- uri, de care nu te mai poți sătura, lucrându-le.

Pe site-ul teachingchildrenphilosophy.org puteți încerca acest exercițiu. Senzațiile le veți descoperi singuri.

Discuții „Copacul cel darnic” de Shel Silverstein – video

DSCN6105

Pe site-ul www.shelsilverstein.com găsiți Shelebrate Poetry Month 2009, aici fiind mai multe fișe făcute pentru  diferite texte scrise de autor. Luca a lucrat o parte din ele cu doamna de engleză, așa mai adăugând un fan la activitatea noastră.

img414

O minune de poveste. Spor la citit!

Machete didactice – O lecție de grad I despre poluare și efectele ei

Aș fi dorit ca descrierea mea să fie mai bogată în amănunte, măcar să poată răzbate încântarea cu care am lucrat acest proiect.

Treaba stă cam așa: o lecție de grad I în care doamna Irina a creat o poveste despre o întâmplare nefericită ce a avut loc pe o mare sau un ocean. Acolo, viețuitoarele erau liniștite și fericite până un vapor a eșuat iar din el s-a scurs combustibilul, otrăvind totul în jur.

A trebuit să reconstitui acest mediu iar pentru asta am confecționat un soi de acvariu, însă fără a avea o latură: cea din față.

20160223_091032

Am pictat tot ambientul marin și aici mă refer la plante, stânci și câteva animăluțe. Personajele urmau să intre în scenă, aduse de doamna educatoare pe măsură ce povestea era rostită.

20160223_091046

20160223_091111

Pe laterale doamna a dorit să fie un soare și un nor și dacă asta a fost cerința, m-am conformat. 🙂

20160223_091032

Se observă prezența unor ațe ce traversează acvariul. Pe acestea vor fi puse personajele, iar ele vor fi montate pe niște fire de sârmă (ca cea folosită la florărie pentru a fixa florile). În fotografia de mai jos se observă simularea făcută de mine prin folosirea a doi peștișori: unul de culoare galbenă și unul roșu. Pentru a se sugera poluarea, peste acest ansamblu s-a așezat un voal de mătase de culoare închisă.20160223_090722

Pentru ca totul să fie cât mai aproape de realitate, am lipit pe fundul mării tot felul de scoici, melci sau ghiocuri dar am mai plantat și diferite alge. Doamna Irina a fost foarte încântată de ceea ce a ieșit, la fel ca și mine, dar nu am apucat să mai vorbesc cu dumneaei pentru a ști rezultatul inspecției finale. Dar mulțumesc pentru provocare pentru că bine mi-a mai făcut. Tot ce este legat de mare, pentru mine reprezintă ceva de suflet. Iubesc marea necondiționat și mi-aș dori o casă pe malul ei. Zbuciumul valurilor și mirosul marin au un efect terapeutic de care nu m-aș mai sătura. Niciodată! Și aș lua câțiva oameni alături de mine. Se știu ei care. 🙂

Machete didactice – Când copilul este copleșit de furie iar tu mustești de teorie și cunoștințe

Poate părea bizar titlu pe care l-am ales pentru articolul de astăzi dar așa am simțit că exprim cel mai bine esența întâmplării despre care doresc să vă vorbesc.

Nu cu multă vreme în urmă, întâmplarea a făcut să trec printr-o experiență ce mi-a dat foarte mult de gândit. Nu aș fi scris despre asta dacă nu aș fi urmărit emisiunea Andreei Esca, cea de la Europa Fm, intitulată „La radio”. Este o emisiune frumoasă pe care o urmăresc , nu în direct, ci pe internet, asta pentru că-mi place să văd fața invitaților atunci când povestesc despre ei și activitățile lor. Una dintre invitate a fost Urania Cremene. Prezentarea de pe site e mai jos.

Certificată Parent’s Toolshop Inc SUA din anul 2010, singura cu această licenţă în România,  Urania Cremene  este Trainer, Master Trainer, Coach, Facilitator de programe şi mamă a unui băieţel de 5 ani .

În decursul timpului, Urania Cremene a susţinut sute de programe de training de leadership, pentru cele mai mari companii din România. Urania Cremene se autodenumește “profă de părinți”. În ultimii 2 ani, Urania a organizat zeci de seminarii gratuite, conferinţe şi workshop-uri intensive de parenting la care au participat peste 8.000 de părinţi din toată ţara.

Emisiunea completă o puteți urmări accesând link-ul de mai jos.

La radio cu Andreea Esca, invitat Urania Cremene

Urania-Cremene-in-studioul-Europa-FM-800x450

sursa foto: europa fm

Puteți afla multe despre această doamnă dacă veți căuta pe internet așa având posibilitatea să descoperiți lucruri minunate. Mi-a plăcut vocea, în primul rând, am făcut cunoștință, chiar dacă virtual, cu o persoană calmă, ponderată, pozitivă. Nu am fost de acord cu tot ceea ce a spus, dar per ansamblu mi-a plăcut și nu aș ezita să merg la un workshop ori seminar. Și mai multe găsiți aici.

Personal cred că s-a ajuns puțin prea departe cu interpretatul și analizatul emoțiilor. Amploarea care s-a dat nu face decât să scoată și mai tare în evidență unele aspecte ce la prima vedere par foarte ușor de gestionat, și câteodată chiar sunt, dar care conform experților în parenting capătă alte valențe. Se prea poate să mă înșel dar cred că atitudinea de astăzi a celor mici este o răsfrângere, în oglindă, a comportamentului celor mari. Că apare răzvrătirea, e foarte adevărat dar atunci când sunt mici, copiii au tendința de a copia. Ori ce copiază este atitudinea părinților, a educatorilor, a dascălilor. Iar primii, din cauza puținului timp pe care-l petrec alături de copiii, elimină regulile. Este cineva care să nu știe că cei mici sunt niște „escroci” sentimentali?

Dacă veți zăbovi asupra acestui aspect veți vedea că am ceva dreptate. Dar să revin la întâmplarea prin care am trecut. Cu ceva timp în urmă am poposit într-o grădiniță pentru a duce niște materiale necesare unei activități. Doamna la care am fost era angrenată într-un joc, alături de copii. Nu eram străină copiilor, făcând alături de ei, în mai multe rânduri, ateliere pline de culoare și voie bună.
La un moment dat, doamna a fost chemată la direcțiune pentru o problemă. Inițial nu a dorit să se ducă, pentru că nu avea cine rămâne cu copiii, știut fiind că în grădinițele cu program prelungit situația personalului auxiliar este restrâns din cauza restructurărilor masive. Dar am afirmat că pot rămâne eu, preț de câteva minute, până se întoarce ea. Am întrebat copiii dacă doresc să jucăm un joc, ei au răspuns încântați că „da”, drept pentru care le-am spus numele jocului pe care-l vom juca. Au fost bucuroși, cu excepția unuia, care mi-a reproșat că

– Ce, tu vii să joci cu noi un joc vechi? Și data trecută tot același joc l-am jucat!

L-am rugat, așa stând situația, să vină în mijloc și să propună el un alt joc, nou. Ori asta i-a adus o stare de furie extrem de greu de controlat. În primă fază a început să plângă. L-am rugat, pe un ton de un calm desăvârșit, să-mi spună motivul pentru care plânge. S-a repezit la mine, fără a mă atinge, cu pumnii strânși, țipându-mi să tac. Ceilalți copii se uitau la această scenă, oarecum mirați, iar o parte din ei mi-au spus să-l las, că așa face el, și să jucăm jocul propus.

DSCN5877

Am așezat cele necesare jocului, după care am început. Copiii vesele, el plin de lacrimi, îmbufnat. Când a venit rândul lui, l-am întrebat dacă dorește să joace, ceea ce i-a produs un alt val de furie comportamentală dar și verbală.

-Taci! Nu mai scoate un cuvânt, auzi? Dacă mai spui ceva, te tai cu sabia. Ai auzit!

L-am privit, cu același calm, iar reacția lui a fost aceea că se aștepta să-l lovesc, ceea ce nu s-a întâmplat. Cred că dacă aș fi procedat așa, s-ar fi liniștit, dar am continuat jocul cu ceilalți copii. Când i-a venit iar rândul, a participat la joc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Totul s-a petrecut extrem de repede, colegii lui nu au fost mirați, probabil erau obișnuiți cu așa manifestări dar mie mi-au rămas multe întrebări fără răspuns. Ulterior am aflat, că la câteva zile de la acest incident, copilul a sărit la bătaie, cu pumnii, la educator, într-o furie de necontrolat în ceea ce-l privește.

DSCN5880

Așadar, există tot soiul de manifestări la care tu, ca adult, trebuie să-i faci față. Însă momentul în care s-a ajuns acum, cu această sincopă de comunicare între părinți și copii, face ca totul să pară exagerat, nelalocul lui. Am observat asta și la școală, atunci când puși în fața luării unor decizii în ceea ce-i privește pe copii, nu suntem în stare să cădem de acord. Se alunecă în discuții contrare și contradictorii interminabile de soiul „dar ce, eu sunt mai prost să cedez?”.

DSCN5873

Cine suferă? Copiii, evident!

Poate ar fi bine să reușim să ne evaluam mai corect, în primul rând pe noi înșine, și să încercăm să corectăm ceea ce nu este în regulă. Unii dintre noi pot și sunt dispuși, alții, din păcate nu doresc a face acest lucru. Poate un specialist ar veni în ajutor atât celor aflați în dificultate și și celorlalți, dornici de a afla cum se dezamorsează mai eficient conflictele, cu rezultate bune peste ani.

Înțelegere și seninătate vă doresc!

DSCN5879

Activități educative copii – Continuăm alergatul prin istoria de clasa a IV-a. Astăzi despre Mihai Viteazul

Continuam să „alergăm” prin istorie și tot atât de bine pot afirma că încerc să caut modalități prin care să nu se împământenească ideea de respingere a acestei minunate materii. Pentru că așa cum spuneam, Luca nu înțelege avalanșa de termeni și personaje ce se perindă prin secole cu viteza luminii.

La școală este alocată istoriei doar o oră pe săptămână, iar la clasa copilului ea este pusă în ultima zi a săptămânii. Asta înseamnă că în multe situații, se sare peste ea. Doamna o recuperează, de fiecare dată, dar tot s-a creat o respingere când vine vorba de ea.

La această lecție, cea despre Mihai Viteazul, am început cu poezia populară culeasă de Vasile Alecsandri. Iată ce spunea autorul despre ea:

Acest cântec l-am găsit scris într-o psaltire foarte veche din biblioteca mănăstirii Neamțului. Dedesubtul cântecului erau următoarele cuvinte scrise cu slovă călugărească: „Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob a lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit și l-am învățat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armășelul.”

Cântecul lui Mihai Viteazul
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

Auzit-ați de-un oltean,
De-un oltean, de-un craiovean
Ce nu-i pasă de sultan?

Auzit-ați de-un viteaz
Care veșnic șade treaz
Cât e țara la necaz?

Auzit-ați de un Mihai
Ce sare pe șapte cai
De strigă Stambulul vai?

El e Domnul cel vestit
Care-n lume a venit
Pe luptat și biruit.

Spuie râul cel oltean,
Spuie valul dunărean
Și codrul călugărean

Câte lupte au privit,
Câte oști au mistuit
Câte oase-au înălbit?

Mulți ca frunzele de brad,
Ca nisipul de pe vad,
Ca gemetele din iad!

Spuie corbii munților
Și fiarele codrilor
Care-a fost nutrețul lor?

Fost-au leșuri tătărești
Și turcești și ungurești
Date-n săbii românești!

Alelei! Mihai, Mihai!
Căci de noi milă nu ai,
Să ne scapi de-amar și vai!

mihai-viteazul-620x264

Am citit ceea ce era în carte dar și alte informații. De un real folos ne-au fost câteva fișe pe care le-am găsit pe didactic.ro
Am folosit și o machetă didactică în care am reprezentat cele trei țări românești: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Am făcut un exercițiu de imaginație și am „văzut” cum domnitorul l-a alungat pe Andrei Bathory din Transilvania dar și pe Ieremie Movilă din Moldova.

20160310_162025

Despre Mihai Viteazul – istorie clasa a IV-A – video

Am citit, am ascultat, am completat, am discutat și parcă nu a mai părut atât de complicat totul. 🙂

Ei bine, imaginea de mare războinic, de mare strateg militar, ca și vitejia lui, l-au făcut chiar și pe Sultan să se teamă de Mihai Viteazul, mai mult decât de toți generalii și regii Europei Apusene. Teama a pătruns adânc și în sufletul poporului turc datorită campaniilor sale devastatoare care au pus în pericol chiar și capitala imperiului. Din acest motiv, mamele turcoaice obișnuiau să-și sperie copiii în acea vreme (și au făcut-o mult timp și după moartea lui Mihai) cu următoarele cuvinte: “Susa, susa, Mihai gheb belir!”, ceea ce în traducere înseamnă “Nu mai plânge, nu mai plânge, că vine domnul Mihai!” Acest lucru este unul remarcabil și fără precedent la otomani și merită să fie cunoscut de români! (sursa: cunoastelumea.ro)

Mihai Viteazul Mihai Viteazul1

I s-a spus Viteazul pentru că a avut curajul să înfrunte forța uriasă a Imperiului Otoman din acele vremuri, dar și toate celelalte națiuni vremelnic potrivnice din jurul României: ungurii, polonezii, tătarii și rușii.

Să ne cinstim înaintașii curajoși și vrednici!

Machete didactice – O primăvară capricioasă. Până acum

După o iarnă care a arătat diferit, atunci când nimic nu a mai fost așa cum știam din anii precedenți, iată că a început o primăvară care ne pune tot organismul la încercare. Variațiile mari de temperatură și umiditatea excesivă îți testează capacitatea de adaptare. Atunci când ești mai mic, aceste elemente nu prea le iei în seamă, însă odată cu trecerea anilor au grijă să te atenționeze ligamentele, încheieturile sau mai știu eu ce sinusuri sensibile.

Îmi doresc nespus să văd copacii înfrunziți pentru că știu că atunci, primăvara a semnat condica pretutindeni.

Aștept cuminte și răbdătoare. 🙂20160308_091753 20160308_091802

Machetele confecționate de mine s-au strecurat printre cele existente deja.

20160308_102006 20160308_102016

Cum vor arăta copacii după instalarea primăverii. Iată!

20160306_225641

Machete didactice – Fetița care devine mamă

Privesc în urmă la anii în care am adunat, așa cum m-am priceput, tot soiul de trăiri, senzații, experiențe și mă gândesc ce mult mă ajută acum, când sunt la rându-mi mamă. Pentru că oricât am dori să trecem cu vederea, ceea ce trăim în copilărie reverberează peste ani tare. Chiar foarte tare. Imaginea mamei mele, a celei din copilăria mea este una foarte definită și extrem de clară: rigurozitatea ținerii în frâu a unei familii cu trei copii, asta pentru că tata a fost mereu ocupat cu serviciul. Dar, faptul că a lăsat-o să „conducă ostilitățile” și a intervenit fără ca noi să ne dăm seama a contribuit la alcătuirea unei familii extrem de așezată. Lipsa certurilor, a limbajului cotondent, prezența unor oameni de la care aveai ce învăța cu adevărat a lăsat o amprentă solidă.

Am amintiri minunate legate de toate anotimpurile prin care am trecut și acum, la ceasul maturității, îmi doresc să reușesc ca și copiii mei să rămână cu un sentiment de liniște și calm atunci când se vor gândi la mama lor. Pentru mine, cei doi copii ai mei reprezintă totul și în ciuda a tuturor celor citite pe această temă, a parentingului, cred că în viața de zi cu zi cel mai important este să te bazezi pe instinct. Pentru că ceea ce se găsește în cărți se potrivește cu povestea personală până la un punct, după care intervine abilitatea fiecăruia de a rezolva eventualele probleme. Deoarece consultăm aceste cărți pentru a găsi o rezolvare la o situație sau alta, nu-i așa?

A nu se înțelege că a curs numai lapte și miere în existența mea pentru că nu-i așa. Anii pe care i-am adunat mi-au dat ocazia întâlnirii cu tot soiul de situații. Din unele am ieșit mai frumos, din altele mai greu, și pot spune că sunt și cazuri în care, în ciuda timpului scurs, o rezolvare concretă nu s-a sedimentat. Din toate aceste experiențe am concluzionat că ceea ce nu mi-a plăcut sau mi-a creat un disconfort să nu repet la rându-mi, cu pruncii mei. Și am avut un procent de sorți de izbândă bun. 🙂 Un exercițiu bun de făcut.

Nu știu ce fel de mame vor avea nepoții mei, dar știu ce fel de tați vor avea. Ori ăsta reprezință un procent garantat de 50%, ceea ce este încurajator.  Și sper la mult mai mult!

DSCN6066 DSCN6068 DSCN6069 DSCN6070

P.S. Machetele anotimpuri au dimensiunea postamentului de 40 de centimetri. Elementele de deasupra sunt detașabile, postamentul fiind pictat în întregime. Se pot expune separat dar și asamblate.