Activități educative copii – Dințișorii „învață” limba română. De clasa a IV-a

Zilele trecute, o știre făcea să ni se strepezească dinții dar și să ni se ciulească urechile. Aceasta suna așa:

Pare de necrezut dar un român din 5 NU s-a spălat niciodată pe dinți. Sunt patru milioane de oameni de toate vârstele care nu au folosit niciodată periuta și nici nu știu ce gust are pasta. știrileprotv.ro

Nu facem noi parte din această categorie, dar așa o știre te face să te apleci, mai atent, asupra situației. Și nu numai asupra situației ci și a dinților din gură. 🙂

Am scos macheta din dotare și-am mai pus de niște discuții. Aliații studiului au fost, de această dată, Mica enciclopedie Larousse – Corpul omenesc dar și Enciclopedia medicală a familiei – Ghidul unui corp sănătos.

Despre dințișori – video

20151005_160111

Despre dințișori 4oct20153

La cărțile enumerate mai sus s-a alăturat și o cărticică găsită în bibliotecă, iar ea a venit să coloreze activitatea noastră. Trebuie să mai amintesc de plăcerea cu care se lipesc aceste abțibilduri?

A citit informații noi din  Enciclopedia medicală a familiei – Ghidul unui corp sănătos o carte nou introdusă în lecturile lui. S-ar crede că este complicată dar dacă veți avea curiozitatea să citiți câteva rânduri, veți vedea că sunt noțiuni pe care le înțelege un copil de aproape 10 ani.

Ne-am adus aminte de o campanie făcută în școli de Colgate, copiii primind o sacoșică în care se afla un pliant, o pastă de dinți și o periuță. Despre dințișori 4oct2015

I-am făcut lui Luca două fișe, unul cu un dinte fericit, cealaltă cu un dinte trist, iar în interiorul lor el a trebuit să scrie adjective. Din ele s-au ales câteva cu care s-au alcătuit propoziții. Câteva exemple:

George trebuie să se spele mai bine pe dinți pentru ca aceștia să fie albi. 🙂

Eu mă spăl pe dinți așa cum scrie la carte, pentru a nu avea un dinte găurit și trist. 🙁

20151005_172247

Apoi am pregătit o fișă pe care am denumit-o „Dințișorii învață limba română”, pe care o atașez mai jos. O puteți folosi și voi, dacă o considerați utilă.

img244 img245

O aveți mai jos, în fișier, fără chenare, asta dacă o preferați mai simplă.

Fișă „Dințișorii învață limba română”

Această fișă ne-au trimis iar la Dicționarul de omonime cu care am mai lucrat și-n alte dăți, și tare frumos a mai fost.

Omonime „albitură” – video

Omonime „colț” – video

Omonime ”limbă” – video

Despre dințișori 4oct20151

A fost frumos, pentru că ne-am adus aminte de celelalte dăți în care am vorbit despre dințișori, dar și pentru că am aflat multe lucruri interesante. Reportajul pe care l-am urmărit a avut un impact mult mai mare asupra copilului, pentru că de atunci se spală pe dinți de mai multe ori pe zi.

Despre dințișori 4oct20152

Un fapt este însă îmbucurător: pentru că situația este una cu adevărat dramatica, în Parlament a fost depus un proiect care propune ca o dată la 3 luni, toți copiii din școli și grădinițe să primească gratuit o pastă și o periuță de dinți. Așteptăm cu interes materializarea acestui proiect.

Dinți sănătoși și frumoși să aveți. 🙂

Machete didactice – Povestea stropilor de ploaie

La noi plouă. Plouă tare. Am căutat o poveste despre ploaie și iată ce am găsit.

DSCN4338

– Mama! Unde ai fost până acum? Uite ce tare plouă şi mie mi-e frica! Stai te rog lângă mine…. Spune-mi te rog o poveste…
– Ei…. draga mea, Tania, am fost în oraş, dar m-am întors repede, iar pe drum am aflat o poveste foarte drăguţă…
– Dar cine ţi-a spus povestea? – Pai… mi-au spus-o stropii de ploaie!
– Da? Şi despre ce e vorba în povestea aceea?
– Este vorba tocmai despre povestea stropilor de ploaie…

Se spune că a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost odată o regina frumoasă cum nu s-a mai văzut. Era regina norilor. Palatul ei era numai din aur şi pietre preţioase şi plutea pe spuma albă şi pufoasă a norilor. Ea avea şi doi copii gemeni o prinţesă ce se numea Luna şi un prinţ, Soarele.
Într-o zi, pentru a serba ziua de naştere a copiilor, Regina norilor a pregătit un bal mare ca în poveşti şi a invitat prinţi şi prinţese, împăraţi şi împărătese, regi şi regine din toate colţurile lumii.
La balul organizat în palatul din Împărăţia Norilor toţi erau îmbrăcaţi în haine din cele mai frumoase şi mai bogate. Luna avea o rochiţă albastră strălucitoare, împodobită cu nestemate. Pe cap avea o diademă din steluţe de diamant. Soarele avea o tunică galbenă cusută cu fir de aur, iar pe cap o coroană numai din pietre preţioase.
Toţi se distrau şi dansau, muzica era îmbietoare… La miezul nopţii, când distracţia era în toi, un zgomot şi un vânt puternic au făcut să se deschidă imensele porţi ale palatului… Cu o falca-n cer şi una în pământ a apărut Vrăjitoarea Nopţii…
– Ce se întâmplă aici? De ce toţi se distrează şi dansează, iar la mine nu se gândeşte nimeni? De ce nu am fost invitată şi eu la bal? Zise ea furioasă îndreptându-se cu paşi repezi si furioşi spre regină.
Regina, păstrându-şi cumpătul îi răspunse:
– Cei cu inima neagră nu au ce căuta în castelul bucuriei… Tu nu vrei decât să faci rău… Eu nu pot să îţi spun decât să te întorci de unde ai venit!
– Cum? Îmi poruncesc să plec? Nu şti că un cuvânt spus de mine poate să transforme totul în praf? Priveşte doar! Şi Vrăjitoarea îşi începu descântecul:
Mă privesc în oglindă şi nu văd nimic,
Un fulg de zăpadă e moale şi mic…
Piciorul meu drept e parcă cel stâng,
O coajă de ceapă în palmă o strâng,
Un fulg de zăpadă e moale şi mic
Priviţi-mă pe mine acum un pic:
Prinţi şi prinţese, regi şi împăraţi
Pe loc în stele vor fi transformaţi!
Şi numai ce Vrăjitoarea a terminat de spus descântecul… toţi invitaţii de la bal s-au transformat în stele ce s-au răspândit pe bolta întunecată a nopţii.
Soarele şi Luna au alergat repede spre mama lor să îi ia în braţe şi să îi protejeze.
– Te rugăm, mama, nu ne lăsa! Nu o lăsă pe vrăjitoare să ne facă ceva rău.
– Staţi liniştiţi, dragii mamei… Voi încerca să vă protejez cât pot eu mai bine!
– Aşa crezi tu! Zise vrăjitoarea. Farmecele mele pot distruge totul. Nu poţi face nimic… şi râzând zgomotos şi înfiorător Vrăjitoarea mai rosti un blestem:
Cum totul în lume s-a născut din scrum
Şi toată lumea va dispărea prin fum
O vrajă arunc acum asupra voastră:
Soarele să îl vezi ziua, să nu intre în casă,
Iar Luna doar noaptea să se arate
Şi niciodată să nu-şi mai întâlnească al ei frate!
Cum a sfârşit şi ultimul cuvânt… Ce credeţi că s-a întâmplat? Soarele a ajuns pe cer, luminează şi încălzeşte pământul, iar Luna îşi arată frumuseţea noaptea. Blestemul s-a adeverit: fraţii mereu se caută unul pe altul, se urmăresc, dar nu reuşesc să se întâlnească decât foarte rar, şi atunci doar pentru câteva momente.
Mama lor, Regina Norilor, trăieşte singură în palatul ei din cer şi îşi plânge copiii. Lacrimile ei se adună într-un izvor, iar din izvor ajung la norii care le trimit pe pământ pentru a-l uda şi a-l îmbogăţi. Fiecare strop când pică de acolo, de sus şopteşte povestea Reginei şi a copiilor ei.
Şi-am încălecat pe o şa… şi v-am spus povestea mea!(Grupa buburuzelor)

DSCN4336DSCN4337

DSCN4042

Mulțumesc frumos pentru poveste!

Activități educative copii – „Impresii din copilărie” de George Enescu – temă la Educație muzicală, clasa a IV-a

Când suntem copii, părinţii ne oferă un cerc să ne jucăm. Când suntem mari, o femeie ne dă un inel. Mai târziu ca să te consolezi că îmbătrăneşti, oamenii buni îţi oferă o mică coroană de lauri. Sunt atâtea fabrici, toate din noua lume, care fabrică jucării . Lăsaţi-mă să adaug ceva. Vorbeam de Contesa de Noailles. Într-o zi a dorit să vorbească cu mine despre acest subiect al gloriei, despre admiraţie şi, deodată, mi-a spus: Există ceva ce se află mai presus de glorie? . I-am spus NU! Gloria nu reprezintă nimic ceea ce este mai presus de frumuseţea, emoţia, bucuria dezinteresată, de a participa la toate acestea”. – George Enescu

George Enescu Suite impressions d’enfance pour violin et piano Op 28

George Enescu, filă de enciclopedie

Compozitor, interpret (pianist şi violonist), dirijor şi pedagog (elevul său renumit a fost violonistul Yehudi Menuhin), Enescu a realizat o genială sinteză între melosul românesc şi cel european din prima jumătate a secolului trecut: impresionismul, expresionismul, şcolile naţionale.

2004_03_10

Creaţia sa cuprinde 33 de opusuri, începând cu Poema română – op. 1 (1897) şi sfârşind cu Simfonia de cameră(1954). De referinţă sunt cele cinci simfonii (ultimele două terminate de compozitorul Pascal Bentoiu între anii 1995 şi 1996, într-un spirit enescian riguros şi incontestabil), opera Oedip (1932), suitele, rapsodiile, poemul simfonicVox Maris, cvartetele, Octuorul, Dixtuorul, sonatele pentru diferite instrumente, Cantabile şi presto pentru flaut şi pian, liedurile: Şapte cântece pe versuri de Clément Marot.

 Părinţii

Primii ani de copilărie ai lui George Enescu, petrecuţi în ţinutul Dorohoiului (satul Liveni, judeţul Botoşani), până în anul 1888, au fost asemenea unui răsărit de soare. Vine pe lume într-un moment de descurajare a părinţilor: „Am fost al optulea copil şi totuşi singurul…” scrie în amintirile sale, publicate în limba franceză („Les souvenirs de Georges Enesco”, Bernard Gavoty, Flammarion Editeur, Paris 1955). „… şapte fraţi şi surori s-au născut înaintea mea. Doi au murit de mici; o angină difterică, în 1878, i-a răpus pe ceilalţi cinci. Părinţii mei au trăit trei ani într-o mare nelinişte, căci nădăjduiau ca un nou născut să şteargă nu amintirea, dar lipsa celorlalţi. Ei se rugau cu ardoare şi plecau deseori la mănăstiri pentru a-i cere Domnului să le trimită copilul mult dorit. În 1881 am venit pe lume.”

Evenimentul acesta se petrecea în seara zilei de 19 august, iar părinţii nu puteau să nu facă loc speranţei, înaintea sentimentului de teamă pentru soarta copilului.

2004_03_11

Mama, Maria Cosmovici, fiică de preot, era o fiinţă gingaşă şi plină de afecţiune. Avea o voce frumoasă pe care o exersa acompaniindu-se la chitară. Tatăl, şi el fiu de preot, a început seminarul teologic dar a profesat ca învăţător, pentru ca în cele din urmă să prefere cultivarea pământului. În clipele de răgaz cânta la vioară romanţe.

Micuţul „Jorjac” se bucura de o îngrijire excesivă, de o dragoste şi de o tandreţe cu totul aparte, care l-au făcut să devină un copil precoce dar singuratic. Pe faţa mamei, care nu avea mai mult de 40 de ani, se citea deseori o undă de visare şi de cutremurare, amintindu-şi micile sicrie pe care le condusese la groapă. Privirea veşnic îngrijorată o făcea să pară o femeie bătrână.

Casa părintească : univers al sunetelor vrăjite

O casă de ţară, modestă, înconjurată de trei nuci bătrâni şi de salcâmi răsunând de bucurianenumăratelor păsări ce cântau în voie; casa era ocrotitor refugiu de teama norilor grei cu tunetele şi fulgerele ameninţătoare. Sau loc de visare, ascultând clipocitul râului din adâncul grădinii. Mărturiseşte în amintiri că voia atunci, în mod intuitiv, să scrie o muzică despre toate acestea.

„Liveni – un sat între multe altele, unde desimea sălciilor şi a mestecenilor alterna cu lanurile de orz şi porumb… Satul are o biserică frumoasă ale cărei icoane de aur par că prind viaţă în fumul de tămâie… Locuiam într-o casă mică cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapă la soare. Şi acum mai văd ţăranii, în cămăşi albe cu ilice albastre, cântând la asfinţit…”

Prima întâlnire cu o vioară

La 3 ani, lăutarul satului îi oferă prima întâlnire neaşteptată cu o vioară, care i se părea că sună straniu. La 4 ani, începe să scrie, să citească şi să socotească. Într-o comună apropiată, Cracalia, întâlneşte un taraf compus din câteva viori, un fluier, un ţambal şi un contrabas. Tot pe atunci, ascuns într-un tufiş din adâncul grădinii, îşi confecţionează singur „fluiere” şi „ţambale” din beţigaşe, şi „viori” din bucăţi de lemn pe care întinde fire de aţă.

Încântaţi de pasiunea copilului, părinţii îi cumpără o vioară cu trei coarde. Dar el reacţionează violent: o aruncă în foc. Dorea negreşit o vioară adevărată şi o obţine. În scurt timp, învaţând de unul singur, cântă „Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici. Încă nu avea 5 ani. Câteva ore alături deNeculai Chioru, singurul lăutar din apropiere, sunt de ajuns pentru ca să-l întreacă pe acesta în mânuirea viorii. Copilul minune ajunge cunoscut în tot ţinutul.

Eduard Caudella, vestitul compozitor şi profesor din Iaşi rămâne vizibil impresionat de improvizaţiile copilului, care susţinea că muzica lui „nu se poate citi”! Totuşi, era necesară şi proba aceasta – iar părinţii care au copii atraşi de muzică ştiu prea bine ce înseamnă pentru micuţii artişti „coborârea” din înălţimile încântării sunetelor, pe „şesul” arid al învăţării notelor, al deprinderii scrisului şi cititului muzical. Însă cu pedagogia unui maestru precum era Caudella, chinul dispărea, căpătând aripi de poezie. Încântarea copilului de a pune „picioare şi petale” pătrimilor şi şaisprezecimilor a fost începutul pentru „cariera” viitorului compozitor.

Entuziasmaţi, părinţii îi cumpără şi o pianină pe care el o acceptă bucuros: „schimbam instrumentul monodic pe unul polifonic. Ce bine era să înlănţui acorduri!” În acele momente a declarat cu seriozitate că vrea să fie compozitor. Şi pentru ca cei mari să-l creadă, le-a arătat o hârtie cu portative pe care se putea citi: „Ţară românească – operă pentru pian şi vioară de Gheorghe Enescu, compozitor român în vârstă de 5 ani.”

2004_03_12

Visa „piane mari” şi „orchestre ca nişte armate”

Avea 7 ani când a fost din nou dus la Caudella şi a văzut acolo partituri de Beethoven, Wagner, Schubert, Mendelsohn. Maestrul îi sfătuieşte pe părinţi să-i dea copilului posibilitatea de a respira „aerul muzicii adevărate”, propunând continuarea studiilor la Viena – cetatea clasicismului european.

Mama avea să-l însoţească în această călătorie, la capătul căreia micul muzician are noi revelaţii şi el însuşi devine revelaţia celorlalţi şi primeşte chiar cea mai înaltă medalie muzicală. La Viena îl cunoaşte pe Brahms. Apoi, la 13 ani, începe o lungă ucenicie pariziană, cu Massenet, Fauré, Thomas…, graţie unei burse pe care i-a acordat-o Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva).

Amiciţia cu Maurice Ravel îi deschide orizontul noii muzici, cu jerbe sonore strălucitoare, cu jocuri de lumini sonore, de culori şi de senzaţii asemănătoare marilor picturi impresioniste. Cu noii săi prieteni: violonistul Jacques Thibaud, cu care cântă, printre altele, în dublul concert de J. S. Bach, violoncelistul Pablo Casals şi pianistul Alfred Cortot, împărtăşea o adevărată „înfrăţire” nobilă, prin intermediul muzicii. Prezenţa lui Enescu în viaţa muzicală europeană devenise însemnată.

La 20 de ani, revenea la Liveni ca un artist gata format – interpret şi compozitor matur. Munca, sensibilitatea, emotivitatea şi modestia lui întreceau limitele obişnuite. Nu părea să fie omul vremurilor sale. Acum prefera singurătatea. Mai mult decât realitatea prefera iluziile şi se refugia în meşteşugul artei.

Artistul îşi invocă propria copilărie în nevoia de regenerare sufletească şi asociază sonorităţi fascinante cu amintirea unor imagini care devin parcă basm, poveste:

2004_03_14

„Pentru a nu luneca pe panta bătrâneţii premature, … mi-am răscolit amintirile din copilărie, şi, cum mă exprim mai bine prin note decât prin cuvinte, am compus o suită de mici piese … Pe când scriu rândurile acestea, deschid partitura … Lăutarul (Scripcarul): nici o aluzie folclorică, de-abia pe ici pe colo puţină culoare locală … Bătrânul cerşetor: bietul om îngână: ‘Cerul să vă miluiască!’ … Pentru a-i reda chipul, imaginez sonorităţi aspre, sfâşietoare ca şi el … Pârâiaşul din fundul grădinii parcă-l văd şi acum. Un firicel subţire de apă, care susura şi devenea deodată o mică baltă, cu luciu de oglindă. Pasărea în colivie şi cucul din perete: biata pasăre… Tot atât de mult iubeam şi cucul cu mecanismul său liniştit şi regulat. Bătea ora şapte, împreună cu bătrâna pendulă … Cântec de leagăn: doica bătrână leagănă pruncul. Pentru a-l adormi, ea-i îngână preziceri în şir: ‘vei fi mare, vei fi tare…’ Înainte de a adormi, copilul vede lucind în fereastră Clarul de lună şi ascultă ţârâitul unui Greier. Apoi îl fură somnul. În miez de noapte se deşteaptă şi aude Vântul în horn care devine în curând Furtuna în noapte. Ce spaimă! Repede sub plapumă! Băiatul adoarme din nou şi deodată, iată, Răsăritul soarelui. S-a făcut ziuă ! Săgeţi de lumină pătrund pretutindeni. Păsările ciripesc. Toate temele muzicale redând lumina, revin de data aceasta în major, liniştite, transfigurate! Copilul răsuflă uşurat, e fericit; a trecut prin noapte şi furtună.”

Mai multe detalii puteți citi aici.

De ce am ajuns aici, poate vă veți întreba. Pentru că asta temă este în manualul de Educație muzicală de clasa a IV-a.

20151005_183528

Luca a avut de scris pe caiet, un cântec ce se afla pe aceeași pagină cu această temă.

20151004_190626

20151004_202310

Tema este minunată și sună așa:

20151004_202316

Buuun. Asta am și făcut. Și nu o singură dată. Pentru că, trebuie să mărturisesc, nu-mi era cunoscută această piesă și am fost și eu, mai mult decât curioasă, să ascult și să aflu despre ea. Bineînțeles că nu singură, ci alături de Luca. La prima ascultare a fost greu pentru că nu este genul de piesă pe care să-l asculți mereu, referindu-mă aici la niște amatori. Piesa este destul de greu de ascultat, acordurile fiind nu prea melodioase. Cel puțin asta am gândit prima dată. Ce a gândit Luca, am reușit să surprind în înregistrarea de mai jos.

Impresii din copilărie George Enescu (parțial) – video

M-am bucurat că Luca a asociat sunetele cu natura, momentele de veselie și de tristețe. Sentimentele au fost contradictorii iar interpretările, pe măsură. După prima audiție, am mai avut una și parcă, de această dată sunetele se înșiruiau altfel.

După ce am ascultat și a doua oară am căutat date despre această piesă. Și iată ce am găsit.

Impresii din copilărie este un ciclu cu o dramaturgie asemănătoare ciclului cosmic văzut prin ochii şi sensibilitatea copilului. Mai întâi este bătrânul meşter care-şi deapănă cântul, este râul din spatele grădinii şi apoi cântecul de leagăn pentru acest copil care trebuie să adoarmă şi care nu o face deoarece vântul suflă în horn şi produce un zgomot neliniştitor realizat de George Enescu cu coarde duble sul ponticello.

Mai este furtuna care îl sperie pe copil.

În final lucrurile se calmează, soarele revine dând viaţă noii expansiuni, elanului de afectivitate.

Nu exista un florilegiu , exista o dramaturgie interioară. Aceasta este şi raţiunea pentru care artistul nu face decât o singură pauză în ciclu, după cea de a treia parte , apoi ultimele şapte imagini se înlănţuiesc, deoarece pornesc dintr-un anume moment al vieţii copilului care este minunat de tot ceea ce vede, aude şi îl transportă către ziua următoare când soarele îi dă încredere. (festivalenescu.ro)

Aceste rânduri au venit să ne dumirească total și să ne facă să privim mai clar dar și să înțelegem ce anume a dorit compozitorul să transmită. Aceste audiții dar și căutările, pentru ca mai apoi să se adauge informațiile concrete, au avut un farmec aparte. Copilul a dorit să mai ascultăm încă o dată, dacă tot eram mai în temă. Ceea ce am și făcut!

Aș fi curioasă să aflu câți părinți au făcut acest exercițiu alături de copiii lor. Așa cum mi-aș fi dorit ca doamna învățătoare să poate rupe măcar 10 minute din ora de Educație muzicală, pentru a asculta alături de copii un fragment din piesă.

Oricum, noi am ieșit câștigați din toată această desfășurare. Unde mai pui că de ieri, o tot ascultăm. De fiecare dată, cu mai mare atenție. 🙂

Audiție plăcută!

P.S. E mare păcat că muzica, alături de alte materii, nu are parte de o atenție mai mare din partea celor care participă la procesul de învățământ. Dacă părinții, alături de învățători și copii i-ar da o atenție mai mare, s-ar schimba multe. Și nu spun eu asta, ci oameni abilitați din domeniu.

P.S1 Anul acesta, în cadrul Festivalului George Enescu  a avut loc expoziția personală „Impresii din Copilărie“ a pictorului Dorin Coltofeanu, eveniment organizat de Contemporanii și Institutul Cultural Român.

Expoziția cuprinde 40 de lucrări de pictură, printre care și o serie de 10 lucrări care povestesc în imagini de basm cele 10 părți ale Suitei pentru vioară și pian „Impresii din Copilărie“ de George Enescu: „Lăutarul“, „Bătrânul cerşetor“, „Pârâiaşul din fundul grădinii“, „Pasărea din colivie şi cucul din perete“, „Cântec de leagăn“, „Greierul“, „Luna prin fereastră“, „Vântul în horn“, „Furtună în noapte“, „Răsărit de soare“.

Mi-ar fi plăcut să o fi putut privi.

Afis-ONLINE-IMPRESII-DIN-COPILARIE-D-Coltofeanu-2015-

Machete didactice – De toamnă

Zile de toamnă de George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori
Mândri fluturi zburători
Și vedeam zburând albine
Ieri era și cald și bine

Azi e frig și nori și vânt
Frunzele cad la pământ
Florile stau supărate
Vestejesc de brumă toate

Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară
Azi e toamna pe pământ
Vreme rea și bate vânt.

DSCN4318

Noapte de toamnă de George Topârceanu

Murmur lung de streşini, risipite şoapte
Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă

Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…
Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.

Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar
Şi-n grămezi de neguri apele se strâng…
Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.

Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra şi de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.

Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Şi-n troiene albe norii se desfac…
Dar când iese luna, streşinile tac.

Dormi, iubire dulce!…
Numai eu întârziu, singur pe cărare,
Farmecul acestei clipe călătoare…
Gândurile mele vin să te deştepte,
Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.

Să cobori în toamna limpede şi rece
Şi, visând cu mine clipa care trece,
Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu
Când, străin de tine, sufletu-mi pur

Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
Să sărute urma paşilor de-acum.

DSCN4323

Toamna
de Grigore Vieru

Bate toamna nucile,
Aureşte frunzele,
Îndulceşte merele…
Ce eşti trist, măi greier?!

Materiale septembrie 201530

Machete didactice – Ca să ai responsabilități, e suficient să te naști

Știu, puteți spune că nu-i adevărat, dar, teoretic, odată cu nașterea vin și responsabilitățile. La unii din copilărie, la alții la maturitate, iar pentru unii, niciodată.

Responsabilitățile le ducem fiecare cum putem. Unora ne iese, altora nu.

Cred că ține de destin, de familia pe care o alegi, de abilitatea de a te afla pe culoarul potrivit la momentul prielnic. Sunt multe ingrediente, dar toate cu savoarea lor.

Și pentru că deprinderile bune se dobândesc din fragedă pruncie, trebuie să avem grijă de asta. Noi, cei care credem în această noțiune.

DSCN3983 DSCN3984 DSCN3985 DSCN3986 DSCN3987 DSCN3988 DSCN3989

Nuanțe diferite 🙂

DSCN4217 DSCN4218 DSCN4219 DSCN4220 DSCN4221 DSCN4222

Ori, responsablitățile cu buline.

DSCN4065

Mi-aș dori că cei mai mulți dintre noi să-și ducă la bun sfârșit, responsabilitățile pe care le au.

Machete didactice – Școala a început iar școlarii și-au intrat în ritm.

Am vrut să spun încă din titlu că, dascălii deja erau intrați în ritm pentru că ei au început activitatea mai din timp.

Și dacă e să mă întrebați pe mine, vă pot mărturisi că am întâlnit mulți educatori, învățători și profesori ce toată vara au lucrat pentru a-și amenaja sălile în așteptarea noului an școlar. A fost o vară plină de căutări pentru a găsi soluțiile cele mai bune. Mulți copii au avut parte de primiri frumoase, de clase curate și îmbietoare, de elemente surpriză. Și m-am strecurat și eu în unele dintre ele, grație doamnelor ce au dorit să colaborăm. Le mulțumesc pentru minunatele provocări.

Materiale septembrie 201529

Doresc să vă prezint o altă modalitate de a atașa comunicările pe care le aveți cu părinții sau, de ce nu, un loc în care să afișați lucrările copiilor. Celebrul avizier, loc în care se adună multe povești frumoase.

Se poate pune pe perete fără a deteriora nici peretele și nici macheta, asta pentru că modalitatea de prindere permite acest lucru. Se poate folosi o perioadă de timp îndelungată pentru că în polistirenul expandat nu rămân găuri după ce se înfig boldurile. Nu același lucru se întâmplă cu polistirenul extrudat, din păcate. 🙁

Materiale septembrie 201527

Am mers mai departe și am dorit să vă arăt cum se poate transforma acest avizier în Calendarul naturii, doar atașând un copăcel. Pe lângă el, pentru a fi mai explicit, se pot pune elemente specifice fiecărui anotimp în parte. În cazul de față, am ales:

pentru primăvară, o lalea

pentru vară, o floare

pentru toamnă, o frunză

pentru iarnă, un fulg de nea.

Dimensiunea lor este destul de mare, fiecare având diametrul de 40 centimetri. Și pe aceste simboluri se poate atașa ceea ce se dorește.

Dimensiunea avizierului este de 1 metru pătrat.

Materiale septembrie 201528

Așadar, școala a început, evaluarile s-au dat, o parte din materialele lucrate de copii au apărut. Hai să le expunem!

Machete didactice – Albine… miere… muncă… bucurie… seriozitate… plăcere

Viaţa unui stup de albine este un adevărat miracol. Cele aproximativ 60 000 de albine care alcătuiesc un stup dau dovadă de o ordine foarte riguroasă în activităţile din interiorul lui nu există niciun membru al familiei de albine care să nu aibă locul său bine definit în această uimitoare organizare.
Găsim aici câteva adevărate “specializări” ale albinelor:
1) Albinele curăţitoare sunt cele care se ocupă cu întreţinerea “locuinţei” şi cu înlăturarea resturilor menajere. Fără ele, viaţa în stup ar fi mult mai grea şi mai “murdară”, dacă nu chiar imposibilă.
2) Albinele ventilatoare au misiunea de a asigura ventilaţia în interiorul stupului prin vibrarea aripilor lor. Ele se găsesc la intrarea în stup, asemenea unui adevarat şi eficient aparat de aer condiţionat.
3) Albinele gropar au rolul de a îndepărta cadavrele albinelor moarte din stup. Cum ar arata viaţa în stup fără aceste “profesioniste’ ? Greu de imaginat…
4) Albinele ceruitoare  construiesc celulele în care va fi depozitată mierea. Aceste albine îşi produc singure ceara, cu ajutorul unor glande aflate sub abdomen.
5) Albinele hrănitoare sunt cele care produc una dintre cele mai hrănitoare substanţe care există pe pământ: lăptişorul de matcă. Hrana  pentru “regină” este produsă de nişte glande aflate în capul acestor albine.

Materiale septembrie 201526

Însă “diviziunea muncii” în stupul albinelor nu se termină aici. În exteriorul stupului există alte “specializări”:
1)  Albinele cercetaşe au misiunea de a căuta sursele de nectar. Odată reperată sursa de nectar, ele secretă o substanţă mirositoare pe care o depun pe sursa descoperită, apoi se impregnează cu parfumul florilor reperate şi se întorc la stup. Cele două semnale olfactive vor ajuta albinele lucrătoare să ajungă la sursa de nectar descoperită.
2) Albinele lucrătoare sunt cele care adună nectarul într-un buzunar stomacal, iar polenul pe picioarele posterioare. Pentru un gram de nectar, albinele trebuie să facă aprozimativ 60 de umpleri şi goliri ale acestui buzunar şi să colinde în jur de 1000 de flori.  Deşi rezultatul muncii unei albine pare nesemnificativ, munca lor însumată poate aduna în stup, într-o singură zi, circa 7 kg de nectar.
3) Albinele biochimiste sunt cele care transformă nectarul în miere. Pentru a elimina umiditatea din miere, ele asigură o permanentă ventilaţie, iar pentru a da mierii calităţi optime, introduc în ea două enzime pe care le fabrică ele însele.
4) Albinele gardian se află postate în faţa stupului şi păzesc cu străşnicie rezerva de miere. Folosind un întreg arsenal format din mandibule, picioare, ace veninoase şi antene, acestea îndepărtează muştele, viespile, furnicile, fluturii, şoarecii şi alţi inamici.  De asemenea, când mai multe albine emit un semnal de alarmă olfactiv, gardienele se transformă în războinice, zburând în ajutorul suratelor lor aflate în primejdie.
Ce spuneţi de o asemenea organizare ? În lumea albinelor nu există bănuieli, critici, rea-voinţă, lupte interne, emoţii negative şi alte un milion  de lucruri care otrăvesc viaţa noastră. În marea familie a harnicelor zburătoare fiecare îşi vede de treaba ei, fără să se uite cu coada ochiului la vecina ei, fără să se amestece în treburile altora, fără să se plângă de extenuare, fără să ceară concedii medicale sau premii de vacanţă, fără să trişeze sau să înşele la cântar…
De unde au albinele atâta “inteligenţă” încât să-şi organizeze viaţa la un nivel atât de complex ? Desigur, ele “funcţionează” pe baza unor instincte. Dar existenţa acestor instincte într-o perfectă coordonare este dovada că “aici este degetul lui Dumnezeu“(bisericabrancoveanu.ro)

Materiale septembrie 201525

Printre curiozităţile despre albine se numără activitatea trântorilor după împerechere, proprietăţile benefice ale produsului acestor zburătoare – mierea, dar şi provenienţa expresiei „lună de miere”. Uneori ne deranjează când bâzâie pe lângă noi în parc sau la picnic, alteori ne bucurăm că există, pentru că datorită lor putem savura delicioasa şi hrănitoarea miere. Puţine persoane sunt conştiente de importanţa albinelor pentru întregul ecosistem, prin activitatea lor de polenizare a plantelor. „Discover Magazine” prezintă câteva curiozităţi despre albine care fac din aceste insecte creaturi cu adevărat speciale. 1. Există 16.000 de specii de albine, iar dintre acestea numai 5% sunt specii sociale, care trăiesc în roiuri. Cea mai cunoscută specie este albina de miere. Practic, cele mai multe specii de albine sunt insecte solitare. Curiozităţi despre albine. Ce se întâmplă cu trântorii după ce fac sex 2. Trântorii, masculii albinelor de miere, trăiesc doar pentru a se împerechea cu regina stupului. Dacă hrana din stup se împuţinează, albinele lucrătoare îi vor da imediat afară pe trântori. 3. Trântorii mor la scurt timp după împerecherea cu regina. În timpul actului sexual, endofalusul lor se rupe şi rămâne fixat în corpul reginei, provocând moartea masculului. 4. Albinele de miere pot recunoaşte chipurile oamenilor. În urma unor teste făcute de cercetătorii australieni, albinele au putut distinge între anumite fotografii alb-negru cu feţe umane. Curiozităţi despre albine. De unde provine expresia „lună de miere” 5. Expresia „lună de miere” provine dintr-o tradiţie nordică, potrivit căreia tinerii căsătoriţi consumau timp de o lună câte o ceaşcă de mied, băutură fermentată îndulcită cu miere. 6. Mierea nu expiră, nu se strică, doar se zahariseşte după un timp, putând fi consumată în siguranţă chiar şi atunci. Curiozităţi despre albine. Mierea poate fi folosită la tratarea rănilor 7. Mierea a fost folosită foarte mult timp ca tratament pentru rănile de război. Mierea ajută la vindecare, pentru că absoarde umezeala şi are proprietăţi antibacteriene. 8. Cea mai „bătrână” albină cunoscută de cercetători are 100 de milioane de ani. Este conservată într-o bucată de chihlimbar şi a fost descoperită în Myanmar. 9. Bâzâitul pe care îl auzim când o albină se apropie de noi este produs de cele patru aripi care se mişcă extrem de repede: peste 11.000 de bătăi pe minut. 10. Albinele lucrătoare au roluri clar stabilite în stup. Ele se ocupă inclusiv de scoaterea cadavrelor insectelor moarte.(adevărul.ro)

Materiale septembrie 201523
Veninul de albine este un alt produs apicol pe lângă miere, polen, propolis și pastura. Multa lume nu știe cât de important este acest venin deoarece nu se cunosc prea multe lucruri despre el.
Știm cu toții că acest venin este găsit la albine într-o punga și este eliminat pt apărarea sa și a familiei sale, împreuna cu acul și întreaga pungă de venin. O albina poate elimina aproximativ 0.3mg de venin lichid (0.1mg venin praf), în funcție de vârsta albinei, de hrana ei și de sezon. Vârsta albinei este cea mai importantă, iar cantitatea cea mai mare de venin se obține de la albinele care sunt în a 15-20 zi de viață.
Veninul de albine are numeroase proprietăți, găsind în el substanțe organice și anorganice, acizi (formic, clorhidric, ortofosforic), enzime, lipide, hidrocarbonați, hormoni, proteine (melitina, fosfolipaza și hialuronidaza), săruri minerale, uleiuri eterice, alte substanțe volatile și baze. Dintre substanțele minerale, neapărat trebuie să nu uităm de substanțele nminerale care sunt găsite în veninul de albine calciu, cupru, fosfor, magneziu, mangan și sulf.(mieresabadus.ro)

Materiale septembrie 201524
Nu trebuie decât să luam aminte, pentru că avem așa de multe de învățat. Zi minunată!