Literatura de azi – «Tot pentru Ţară, Nimic pentru mine»

Atunci când aud de Carol I, în mintea mea răsare Castelul Peleș, mândrul și falnicul castel din Carpați, cel care a ajuns să fie una dintre cele mai vizitate obiective turistice din țara noastră; însă regele care a avut cea mai îndelungată domnie – 48 de ani – din istoria statelor românești este cel sub care s-a obținut independența țării, căreia i-a și crescut prestigiul, a pus bazele unei dinastii și a redresat economia.

Se știe că în acea vreme, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, România era sub influența puternică a culturii franceze, iar recomandarea pe care Napoleon a făcut-o a cântărit mult în ochii politicienilor noștri. Ion Brătianu a fost cel trimis să negocieze cu prințul și cu familia acestuia, pentru ca pe tronul României să fie înscăunat Carol.

Până în anul 1866 când acceptă coroana României, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringe a fost ofițer german, a participat la Al Doilea Război al Schleswigului, experiență care-i va fi de folos mai târziu în Războiul  ruso-turc.

În ziua de 10 Mai 1866 este proclamat domnitor al României, chiar dacă domnia sa a început în aprilie 1866 iar la 10 mai 1881, este încoronat rege al României (1881-1914). Își va pune pe frunte coroana de oțel turnată din metalul unuia dintre tunurile turcești capturate la Grivița la 30 august 1877.                                   

Cuvintele de ordine pentru primul rege al României au fost – tenacitate, sobrietate, rigoare. Carol I a făcut istorie la propriu, înconjurat fiind și de o pleiadă de oameni politici, I.C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, P.P. Carp, Lascăr Catargiu, Nicolae Ionescu, Titu Maiorescu, Ion I.C. Bratianu, Take Ionescu sau Nicolae Filipescu, îndeplinind destinul național al României: independența și modernizarea.

După o domnie lungă și benefică, România a făcut un salt înainte uimitor – mai toate căile ferate române datează de pe vremea lui Carol, s-au construit şosele, au apărut uzine, a început exploatarea petrolului (a doua ţară în lume, după SUA, în domeniul extracţiei petrolului), s-au făcut uriaşe progrese economice. Carol I a murit la castelul său de la Sinaia, la 10 octombrie 1914. Boala sa a fost agravată de sentimentul că nu reuşise să-şi facă datoria de ofiţer german şi monarh Hohenzollern.

„Viaţa mea era aşa strâs legată de această de Dumnezeu binecuvântată Ţară, că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi de vădită simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică între statele europene […] Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de care el va fi mândru şi pe care el o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza: «Tot pentru Ţară, Nimic pentru mine»…”.

(sursa: descopera.ro)

Articol apărut în revista online Literatura de azi.

Machete didactice – Oameni mici și oameni mari

Nu de puține ori am avut ocazia să merg prin grădinițe și școli pentru că așa a fost destinul meu iar pasiunea pentru meșterit machete a înlesnit întâlnirile de care m-am bucurat. Spun cu toată gura că m-am bucurat și din toate am avut ceva de învățat.
Am întâlnit oameni dornici de a mișca lucrurile în pătrățelele lor, de a veni în întâmpinarea copiilor, de a rezolva ceea ce sistemul nu este capabil ori nu dorește a fi.
Nu pot pricepe ce anume nu e clar acolo sus, ce nu se vede corect și de ce nu se iau măsurile necesare. Minciuna și prefăcătoria că totul e ok, maldărul interminabil de hârtii, tabelele în care calificativele sunt maxime la toate nivelurile pentru a da bine la inspectorat toate acestea trag în jos ori dacă nu, încetinesc tot ce ține de procesul educațional.
Pomeneam, nu o dată, că părinții fac și ei parte din această ecuație și că rolul lor este foarte important în economia echipei. Echipă în care trei pioni trebuie să dea randamentul cel mai bun.
Dar când clasele sunt supradimensionate ce poate face un dascăl căruia i s-au luat aproape toate pârghiile și aici poate e bine să aruncați o privire în Statutul elevului dar să nu omiteți care sunt drepturile dar și îndatoririle lor.
Dar să revin la mediul preșcolar. Cum poți lucra cu 25 – 30 de copii de grupă mică? Răspunsul: Nu poți! Cine spune că poate, minte! Numai cine nu a stat în viața lui cu un copil nu știe ce face acesta la vârsta sus menționată.
În afara faptului că este rupt cu brutalitate din mediul familial, fiind trimis 8 ore la grădiniță, el nu are abilitățile motrice necesare pentru a rezista. Poate că acasă, acolo unde cunoaște totul, se mai descurcă, dar printre atâția străini, e foarte complicat.
Cum poate lucra un educator cu 25 – 30 de copii de 3 ani? Nu poate dar încearcă, uneori din răsputeri.
Iar părinții, atunci când vin după ei, primul lucru care-l întreabă este: a mâncat? – a dormit? – câte fișe a făcut?
Când o să ne dezmeticim să acționăm în așa măsură încât lucrurile să intre pe un făgaș firesc?
Am intrat, nu de mult, într-o grupă mică.
Grupă, super! O curățenie și niște materiale minunate.


Un parchet cum nu știu dacă am mai văzut în altă parte.
O doamnă frumoasă și veselă care încerca să aline dorurile unor prichindei de 3 ani și chiar mai mici.
Când am intrat, unul dintre ei a început să scâncească.

– Am crezut că-i mama mea! Unde este? Când vine? Tu nu ești mama mea!

După el au dat semne și alții că asta-și doreau; să vină mamele. Și m-am jucat puțin cu ei și le-am spus că ar trebui să fie bucuroși că vin într-așa un loc de frumos. Am spus asta să aud eu cât despre ei, sufletele lor cereau altceva. E grea acomodarea și nu a trecut nici o lună de când a început anul școlar.
Cum să lucrezi cu așa de mulți prichindei? Mulți nu știu să țină un creion colorat în mână. Până îi arăți ultimului, primul e deja sătul de așteptat. Cum să te împarți? Cum?
Și lăsați-mă cu: dar nu asta ai vrut? Nu, nu asta au vrut, sunt convinsă!
E părerea unui părinte care nu lucrează în sistem dar se lovește de el de nici nu mai știe câți ani.
Să ne rugăm să ne țină sănătatea; pe noi și pe cei implicați în acest proces vital din viața unui om.

Machete didactice – Octombrie. Fluturii mei rezistă

Luna octombrie de anul acesta a debutat cu temperaturi negative la prima oră a dimineții, dar acum sunt mai multe grade în termometre. Asta e o invitație la a privi natura și a o asculta prin lungi plimbări. Ori dacă decorul este diferit (vezi pădure, câmpie, dealuri) senzațiile sunt și ele la fel.
Au cam dispărut gâzele, doar vreo două muște rătăcite am mai zărit, o albină năucă și câțiva țânțari ce alergau după o ultimă înțepătură.
Dar fluturii mei rezistă și mă bucur de culorile și drăgălășenia lor.
Am meșterii unii pentru prezență.

Unde vor face prezența? Pe o floare, evident! 🙂

Unul și-a dorit, musai, să se ocupe de Responsabilități. Credeți că l-am putut opri?

Și mai făcut câțiva fluturași pe care vă invit să-i puneți unde doriți: în păr, palme ori pe suflet.

Școlărel de clasa a VI-a * „Minunea” de-a ne bucura de clipe unice

În raft, cuminte, alături de suratele ei de la editură, Editura Art, aștepta o carte să-i vină rândul. Se numește Minunea și stă de ceva vreme dar nu s-a lipit de noi, de nici unul.

Momentul care a declanșat curiozitatea maximă a fost acela în care am văzut că ea, cartea, a fost ecanizată și că va putea fi urmărită pe marile ecrane începând din luna noiembrie.

Pentru că știu ce înseamnă ordinea în care e bine să le primești în viața ta, am decis ca să o citim pentru ca atunci când o vom viziona să vedem care sunt punctele comune și care nu, cu ale regizorului și scenaristului.

Luca a citit-o primul, pe îndelete, și nu puține au fost momentele în care am auzit:

– Mama, trebuie s-o citești și tu!

E o carte care tratează un subiect foarte delicat, acela al acceptării printre noi a celor care au diferite dizabilități. August este un băiețel de 10 ani care s-a născut cu o diformitate cranio facială ceea ce a făcut ca viața lui și a familiei sale să fie extrem de încercată.

Auggie, așa cum este strigat băiatul de cei din familia lui are parte de numeroase intervenții chirurgicale menite a-i corecta diformitățile dar și pentru a putea duce o viață cât de cât normală. Familia îi este alături trup și suflet, iar părinții fac tot ce le stă în putință pentru a-l face pe mezin să treacă mai ușor peste toate provocările.

Acțiunea începe atunci când părinții lui Auggie hotărăsc că a venit momentul ca el să urmeze o școală publică, până la această vârstă el învățând acasă alături de mama lui. Este înscris la Școala Beecher, una care este foarte aproape de casă. Temerile copilului de a frecventa o astfel de instituție sunt justificate pentru că el știe prea bine care este reacția oamenilor atunci când se întâlnește cu ei.

O parte interesantă și care mai destinde seriozitatea subiectului este aceea a umorului cu care alege autoarea să presare textul. Bunăoară pe directorul școlii îl cheamă Tushman ceea ce în traducere înseamnă Poponeț, iar pe o profesoară pe care au avut-o părinții lui la facultate o chema Miss But ceea ce în traducere înseamnă fund/tur. Însuși August este posesorul unor replici pline de umor menite să mai însenineze chipul interlocutorilor lui și să alunge mirarea.

Așadar, August dă dovadă de un mare curaj și alege să înfrunte copiii de seama lui care sunt la o vârstă critică atunci când devin conștienți de trupurile lor dar și de sine.

În roman întâlnim mai mulți povestitori, iar din ei fac parte cei care se întâlnesc cu August. Ei povestesc cum percep această întâlnire, cum relaționează cu el dar mai ales, de ce se comportă așa. Putem citi opinia surorii lui, Via – cea privată de atenție din partea părinților, a prietenului Jack, a Mirandei – prietena celor doi frați dar și a lui Summer, cea care a avut curajul de a se așeza alături de Auggie, la masă, în prima zi de curs.

Sunt descrise câteva scene cutremurătoare. Iată două dintre ele:

– Mami, de ce trebuie să fiu atât de urât? am șoptit eu.
– Puiule, nu ești…
– Știu că sunt.
Ea m-a sărutatpeste tot pe față. M-a sărutat pe ochii prea înfundați în orbite. M-a sărutat pe obrajii scobiți. M-a sărutat pe gura de broască-țestoasă.
Mi-a spus cuvinte blânde, care erau menite să mă ajute.
Dar cuvintele nu-mi puteau schimba fața. (pag. 74)

– Dacă aș arăta eu așa, a zis vocea lui Julian aproape râzând, jur pe Dumnezeu că mi-aș acoperi fața cu o glugă în fiecare zi.
– M-am gândit mult la asta, a spus serios a doua mumie, și cred că… dacă aș arăta ca el, serios, cred că m-aș sinucide.
– N-ai face-o, i-a răspuns Darth Sidious.
– Ba, pe bune, a insistat aceeași mumie. Nu-mi pot imagina că m-aș uita zilnic în oglindă și m-aș vedea arătând în felul ăla.
– Atunci de ce petreci atât de mult timp cu el? a întrebat Darth Sidious.
– Nu știu, a răspuns mumia. Tushman m-a rugat la începutul anului să stau cu el și probabil că le-a spus tuturor profesorilor să ne așeze unul lângă altul la cursuri. (pag. 93)

Dacă ne uităm în jur și vedem ce anume se promovează peste tot, chipuri fără cusur, fete și femei lipsite de vreo imperfecțiune, băieți și bărbați cu trupurile sculptate e de înțeles de ce te poți gândi la a renunța la viață afectat fiind de așa o diformitate.
Poate cel mai important mesaj este acela al prieteniei și ce anume implică ea. Un dat pe care nu-l primești de la nimeni ci pentru care trebuie să lupți și dacă te accepți așa cum ești, cu toate bunele și relele vei putea să-ți faci prieteni.
Nu m-am putut gândi la cum reacționează copiii atunci când ești mai emotiv ori mai retras și am mers mai departe intrând în pielea unui astfel de copilaș diform. Trebuie că e aproape insuportabilă starea. 🙁
În poveste avem câteva exemple care ne arată că părinții sunt cei care imprimă copiilor o anume conduită și aici trebuie să menționez scena în care August a fost șters din fotografia de grup pentru a nu strica imaginea, lucru făcut de părinții lui Julien, coleul lui Auggie.

După ce am citit-o și eu am reușit să zăbovim mai mult pe subiectele pe care le tratează. Ne-am imaginat tot soiul de scenarii care s-au desfășurat în mediul frecventat de noi; școală, casă. E greu și de imaginat, zău așa!
Am căutat, pentru a putea lucra mai cu drag, materiale în limba engleză și am găsit unul care s-a dovedit a fi de milioane. L-am cumpărat și analizat în două limbi, eu în română iar Luca în engleză. Vreau să spun că merită fiecare bănuț dat și voi mai căuta asemenea abordări. Adresa este https://www.teacherspayteachers.com/Store/Studentsavvy

După ce l-am achitat, printat și pregătit alături de Luca a durat câteva zile pentru a-l termina. Printre picături și teme de la școală.

Acest pachet a cuprins:

Wonder reading log

Character card

Writing worm-Up!

Wonder themes

Wonder vocabulary

Wonder Quiz

Wonder True or False

Wonder Final Test

Wonder Game

Cam așa ne-am bucurat de Minunea asta. Luca a citit și cartea lui Julien pe care o voi citit și eu în zilele ce urmează.

Cred că ar trebui să existe o regulă care să-i permită fiecărui om din lume să primească măcar o dată în viață ovații în picioare.

I think there should be a rule that everyone in the world should get a standing ovations at least once in their lives.
August Pullman

Machete didactice – Toamna și merele ei

Grigore Vieru – Două Mere

Iar e toamnă. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumușel cei mici se spală
Și se duc cuminți la școală.

Maica în ghiozdan le pune
Câte doua mere bune
Și creioane, cărți, caiete
Și le dă în mâini buchete.

Eu sunt mic, ramân acasă,
Vreau să plâng, ca nu mă lasă…
Și-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.

Însa ce să fac cu ele?
Fie chiar să-mi dea și-o poala.
Eu vreau două, două mere,
Dar să le manânc la școală.

Merele le-am confecționat dintr-o bucată de mochetă, foarte subțire iar frunzele dintr-un fetru pe care, mai apoi, le-am lipit cu silicon cald.

Ateliere educative alături de copii – Despre toamnă dar nu ca „Fapt divers”

O zi de octombrie în care termometrele arată de dimineață 12 grade e una mai mult decât promițătoare cu atât mai mult cu cât astăzi urma să mă reîntâlnesc cu Spiridușii doamnei Ana.

Cerul a fost plumburiu dar nu a căzut nici un strop de ploaie, deci totul a fost mai mult decât minunat.
Eram nerăbdătoare să mă întâlnesc cu copiii cu atât mai mult cu cât a trecut destul timp de la ultima întâlnire și mai erau și câțiva nou veniți.
M-am pregătit mult pentru întâlnirea de astăzi și am căutat un subiect în ton cu anotimpul. De un real ajutor mi-a fost o discuție avută cu Luca în zilele trecute atunci când, povestind de pe la școală, a ajuns la un moment dat la o istorioară în care copiii s-au mirat de existența sucului de prune. Din întâmplare, chiar la noi în frigider era un suc de acest gen, unul cumpărat de Răzvan înainte de a pleca. Și așa gândul mi-a fugit la poeziile Anei Blandiana, cu care tocmai făcusem o cură în plină vară. Și iată că pofta a venit din nou.

Am ales Întâmplări din grădina mea, o cărticică pe care o avem în bibliotecă din martie 98 dar care este neprețuită. Ilustrațiile semnate de Valeria Voicu însuflețesc poeziile, făcându-l pe cititor să nu le mai uite.

Așa că, alături de Luca, ne-am bucurat de toate poeziile și atunci mi-a venit ideea să aleg una pentru a o lucra cu Spiridușii. Îmi plac poeziile și cred că este indicat a le aduce în fața copiilor. Au rimă și sunt mai ușor de memorat iar dacă pe lângă ele mai există și ilustrații pe măsură, mergem numai în câștig.

Pe lângă această carte am mai adus un paner plin cu fructele toamnei. Din el, în pauză, copiii au putut mânca mere și pere, prune și gutui, alune, nuci și struguri.

Am ajuns la ora stabilită și după ce ne-am bucurat de revedere și am făcut cunoștință cu cei nou veniți, le-am spus copiilor ce anume doresc să lucrăm astăzi. Le-am citit poezia aleasă, „Fapt divers”, după care i-am rugat și pe ei să o facă. E important pentru a exersa, cât de mult permite timpul, această îndeletnicire. Pentru că un copilaș a lipsit, fiecare a avut posibilitatea să citească câte două versuri. Iată cum a ieșit. 🙂

Apoi, un băiat a citit încă o dată toată poezia asta pentru a înțelege și mai bine despre ce este vorba. Pentru a aprofunda textul, am pregătit o fișă cu întrebări, ea fiind distribuită fiecărui copil pentru a putea lucra. Pe rând, toate întrebările au căpătat răspuns, cuvintele noi au fost explicate, iar întrebările care nu mai puteau aștepta și-au găsit răspunsul. O activitate foarte frumoasă la care au participat toți copiii. Vă rog să remarcați, în înregistrarea video, ce liniște a fost în clasă atunci când copiii au citit. Așa ceva nu mai este posibil în multe clase sau nu se mai întâmplă în multe clase, din nefericire. Respect, doamna Ana!

La întrebarea numărul opt din chestionar se cerea să se spună care sunt stadiile de dezvoltarea a fluturelui. Pentru că în poezie, viermele care nu era vierme ci omidă se transformă la final într-un fluture minunat. Pentru asta am adus macheta pe care o am de când Luca era la grădiniță, aceeași pe care am lucrat și cu colegii lui, pentru a o folosi și alături de spiriduși. Și a fost foarte frumos, copiii nefiind străini de aceste noțiuni.

Fapt divers – fișe de lucru poezie

În pauză am ronțăit niște alune de copac ce s-au dovedit a avea un mare succes în rândul copiilor. Am adus și eu dar și doamna Ana, iar ea, atunci când a desfăcut săculețul, pe lângă alune a mai găsit și o familie întreagă de greieri. Unul a sosit și în clasă și toată lumea l-a privit. 🙂 Poate la iarnă va cânta.

Când au revenit din pauză, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a completa o fișă pe care o atașez mai jos. Cerința era să coloreze punele după diagramă. Fișa am intitulat-o

Prunul cu grupuri de litere

Pentru că nu a fost timp să o terminăm, doamna Ana le-a dat-o copiilor temă acasă și pe lângă asta să alcătuiască trei propoziții cu niște cuvinte din poezie.

Ne-am jucat, puțin, și cu ajutorul Pălăriilor gânditoare. Aici am folosit macheta carusel din dotare și după ce am explicat cum stă treaba cu fiecare pălărie, mare discuție s-a încins. Merită să încercați și asemenea abordare pentru ca să nu intervină monotonia. Copiii gustă fiecare noutate. Eu mi-am făcut un schiță de care m-am ghidat  și o atașez mai jos poate o veți considera utilă. Nu spun că e perfectă și că nu poate suferi îmbunătățiri dar eu am dorit să aduc în fața copiilor și o altă modalitate de a trata o poezie/text.  Când i-am povestit prietenei mele despre intenția mea, înainte de a merge în fața elevilor, s-a arătat mirată și m-a întrebat cum este să te identifici cu un vierme. Răspunsul meu a fost acela că nu-i vorba de un vierme ci de o omidă care, la final, are parte de cea mai frumoasă metamorfoză. Însă în contextul actual, mulți ar trebui să reflecteze la asta, aici referindu-mă la stadiul de vierme.

Pălăriile gânditoare Fapt divers de Ana Blandiana                                                

După ce am analizat toate pălăriile, am trecut la etapa finală, cea mai așteptată și mai gustată: Prunul cu ghicitori. Pentru asta am confecționat o machetă prun în care am atașat 29 de prune, aproape toate literele alfabetului. Alăturat, într-un coșuleț, am pus tot atâtea ghicitori, fiecăreia revenindu-i o prună din copac. Iată cum sună regulamentul jocului explicat de un elev.

Ghicitorile nu au fost așa de ușoare și au existat momente în care și noi ne-am încurcat. Cele două grupe constituite, „Furnicile” și „Păsările”, au avut ceva de furcă în găsirea răspunsurilor. La final, Păsările au ieșit învingătoare.

Am plecat cu inima plin de aromele toamnei dar și de glasuri cristaline de copii. Nu știu dacă puteți crede dar timpul a trecut atât de repede încât nici nu am început bine că a trebuit să terminăm. Pentru mine acesta este un barometru că desfășurarea a prins sufletele copiilor iar mintea a fost ocupată într-un mod plăcut.                          

„Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ți-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.”
Ana Blandiana

Idei pentru mămici – „Cum să înlăturăm stările de teamă ale copiilor prin povești terapeutice?” de Anne Floret

Nu știu dacă e vreo mamă ca să nu spun părinte, care odată cu venirea copilului să nu se confrunte cu fel de fel de temeri. Aici nu mă refer la temerile adulților despre cum vor gestiona apariția noului membru al familiei ci despre temerile pe care le are copilul. Temeri care au tot soiul de cauze care mai de care mai interesante.

Nici eu nu am fost scutită de aceste temeri și dacă la primul meu copil ele au fost înlăturate destul de repede, la cel din urmă, încă ne mai luptăm cu ele. E o muncă de durată și care necesită foarte multă răbdare dar și perseverență.

La ea, la un moment dat, trebuie să contribuie și un specialist, acela care identifică problema cu adevărat iar vindecarea vine țintit. Poate tu, părinte fiind, nu reușești de fiecare dată să evaluezi corect ce anume a determinat apariția temerii/fricii, ori nu gestionezi corespunzător situația, asta nu că nu ai fi bine intenționat ci datorită faptului că nu știi cum să procedezi corect.

Am văzut la chioșcurile de difuzare a presei că a reapărut cartea despre care vreau să vă vorbesc astăzi: Cum să înlăturăm stările de teamă ale copiilor prin povești terapeutice? de Anne Floret

Este vorba despre o carte care trebuie citită cu sufletul pentru că sunt niște povești ce pot transforma. A apărut acum 55 de ani și vă invită să descoperiți mai multe povești, care conțin o serie de simboluri din care suntem alcătuiți: apa, pământul, focul și aerul.

Scopul acestei cărți este de a-l atinge pe copil în realitatea sa. În spatele fiecărei povești se află dragostea care încearcă să-și croiească un drum „înfricoșându-i” pe adulți Părinții trăiesc problemele copilului ca pe niște agresiuni față de ei înșiși, când, de fapt, ele nu sunt decât rezultatul unei iubiri neînțelese. Și, pare firesc, este greu să faci altfel.

Temele tratate în carte sunt:
somnul
despărțirea părinților
limitele
adopția
controlul sfincterelor
excluderea
familia biculturală
frustrarea
dificultățile școlare
regresul
familia recompusă
copilul și moartea
abuzurile
pas cu pas tu și copilul tău

Fiecărui capitol îi este adresat unui nivel de vârstă iar maximul atins aici este vârsta de 10 ani.
Povestea este structurată astfel:
există o introducere în care se prezintă cui a fost scrisă povestea după care urmează povestea propriu-zisă, urmată de explicație unde ni se comunică semnificația simbolurilor. Pe acestea le găsim în toate poveștile și ni se explică de ce trebuie reținute.
Dealtfel, la finalul cărții, avem un glosar de simboluri prezente în povești. Iată câteva dintre ele:

Acvariu – simbolizează un recipient pentru elementul apă, mare și pentru toate ființele care se dezvoltă înăuntrul lui. În același timp, subliniază aspectul privirii exterioare, care observă lumea diferită.

Animale mici – simbolizează impulsuri parțiale

Căpitan: îl simbolozează pe tată în raportul său cu mama

Doică: surogat de familie pentru un copil lăsat în voia sorții

E important de amintit că autoarea, Anne Floret, este psiholog și psihoterapeut cu îndelungată experiență în domeniul relațiilor dintre copii și părinți.

Nu pot afirma că această carte reprezintă o garanție a reușitei în rezolvarea problemelor dar constituie, cu siguranță, un ajutor pentru adult, acela de a analiza și din alt unghi problema existentă. Și poate dacă ne unim eforturile cu cele ale unui specialist, atunci când acest lucru se cere, reușita nu întârzie să apară.

Machete didactice – Avizier pentru literele de mână

Unei doamne dragi mie, foarte dragi mie, am confecționat niște aviziere pe care se vor odihni fișele pe care se află scrise literele de mână.
Pentru că doamna învățătoare este albina șefă, clasa numindu-se Clasa Albinuțelor, am dorit ca acest lucru să fie mai mult decât vizibil și așa a apărut o reprezentată a hărnicuțelor.
Îmi plac atât de mult încât le tot privesc și nu mă mai satur.
Voi ce spuneți? Cum le vedeți?                                              

În ciuda faptului că dimineață termometrul arăta -1 grad Celsius, pe la prânz, toamna s-a dezmorțit sub razele soarelui și odată cu ea și o albină care a intrat pe fereastră. O fi fost și ea curioasă. Mai știi?

Oricum, a fost o surpriză pentru că dimineața plină de ceață și gheața de pe parbriz nu anunța așa schimbare. Cu toate că nu-i prima toamnă prin care trec, nu mă pot opri din uimire și mirare și chiar dacă gestionez greu frigul, mă bucur de toamnă și de ofertele ei.

De-am fi sănătoși să o parcurgem!

Cărți, politică şi ipocrizie

Azi nu mai e politically corect să spui policeman ci police officer, iar fireman a devenit firefighter, iar Aventurile lui Tom Sawyer și Pe aripile vântului au devenit indezirabile. Nu mă mai întreb cui servesc toate astea, mă întreb doar ce urmează? Din nou, focuri în piața publică în care să fie arse cărțile apreciate de unii ca nepotrivite? Se zice că memoria oamenilor este scurtă, dar chiar atât de scurtă???
De la Dorina