Adunate pentru școală

Vremea e așa de frumoasă încât cred că acest fapt face ca începutul de școală să fie mai frumos, căpătând o aură arămie specială completată de tente violet-aurii.
În aceste condiții totul este perceput diferit, adică vreau să spun că eu/noi avem un alt tonus atunci când soarele ne mângâie fața și ne luminează chipul.
Și copiii, în drum spre școală, au o altă atitudine, puțini fiind cei care sunt dărâmați. Eu așa văd. 🙂

Mi-au revenit în minte ultimele machete pe care le-am confecționat pentru școală. Le văd în clase, admirând demersurile celor prezenți acolo. Pentru că e atât de multă abordare negativă când vine vorba de școală ori grădiniță încât sunt momente când am senzația că mă sufoc. Nu e numai rău, e de la sine înțeles, dar elementele care nu contează în economia activităților școlare sunt așa de multe încât nu mai poți valsa printre ele, barierele fiind numeroase pentru a putea ajunge la cele pozitive.

Sunt dascăli buni, pregătiți, dedicați puși în situații delicate de conducerile școlilor unde-și desfășoară activitatea datorită politicului, iar aceștia consumă o mare parte din energia lor oriunde altundeva numai în fața copiilor nu.

Eu sunt părinte și privesc din exterior ce se petrece și mă întreb de ce se merge în această direcție. Un drum care nu duce spre nimic bun.

Precum se poate observa, sunt destinate mai multor utilizări. Fie sunt aviziere, ori machete care să marcheze anumite colțuri tematice, prin fiecare am căutat să aduc un plus de culoare și o formă plăcută ochiului. Sper să fi reușit pentru că prezența unei machete nu are ce strica în economia unei săli de clasă, din contră, dacă e făcută cu gust și amplasată acolo unde se cere, impactul este garantat! Nu mai vorbesc de modul de montare, unul care nu deteriorează nici macheta și nici peretele.
Spor la învățat și proiecte frumoase!

Echilibru: Nici prea mult, nici prea puțin

Una dintre clasele la care am avut bucuria să colaborez arată echilibrat, acum, când clopoțelul stă să sune. Nu e prima, și îmi doresc să nu fie nici ultima.
Dar e ultima la care am lucrat și pe care am putut-o vedea pentru că e aproape de mine, ceea ce-mi permite să merg personal, să montez machetele și să dialoghez cu doamna de la catedră.
Nu am mai fost în ea, e prima colaborare și-mi place foarte mult cum a ieșit.
E echilibrată, aerisită, plină de vino-ncoa, luminoasă, cu câteva accente colorate. Suficient cât să se simtă diferența.


Mulțumesc doamnei Daria Prisecariu pentru tot! Am întâlnit un om cald, calm, firesc, la care n-aș ezita să mă așez în bancă. Și nu aș ezita, nici o clipă, să-mi aduc și copilul.
An nou școlar cu bine, dascăl minunat!