O poveste de citit în toate etapele vieții

Anul trecut, pe vremea asta, bifam o întâlnire cu Spiridușii. Vorbeam despre miere, albine și tot ce ține de stup. Eram pe la începuturile colaborării noastre și uite că, se pare, am funcționat bine de a trecut anul și noi continuăm să ne întâlnim.

Niște Spiriduși bâzzzâitori!

Copiii s-au schimbat mult, de la întâlnire la întâlnire evoluția lor este tot mai vizibilă în bine, iar interesul față de povești frumoase este cum nu vă puteți imagina. Sunt dornici de activități, curioși să afle lucruri noi, interesați să interacționeze și deschiși la nou.

Am căutat povești pe care să le putem citi dintr-o suflare, și pe care să putem lucra activități din matematică, limbă și comunicare ori să atașam câte un craft atât de îndrăgit de copii. Am căutat să confecționez machete care să faciliteze jocuri de îndemânare.

Pentru întâlnirea de astăzi, ca suport, am ales Copacul cel darnic” de Shel Silverstein, cred că cea mai frumoasă poveste din câte există.
Am mai adus această poveste în fața copiilor și a fost primită cu multă emoție. Pe mine, de fiecare dată când o recitesc, mă face „praf” și nu-mi pot rețina emoțiile din glas. De aceea cred că ar trebui citită și în copilărie, ca mai apoi să fie recitită de câte ori îți sare în ochi.
Un exemplu de interpretare diferită am văzut și în cazul lui Luca, cel cu care am analizat-o cu ceva ani în urmă, pentru ca acum remarcile lui să fie diferite.
Despre mine, cea care mă apropii cu pași repezi de ultima etapă, ce să mai spun?

În fine, vreau să revin la Spiriduși și timpul petrecut cu ei. Cu toate că au avut o săptămână grea, cu evaluările de rigoare, ei fiind la clasa a II-a, atunci când au văzut că am intrat în clasă s-au bucurat vizibil.
Eu, cu sarsanalele după nime, cu machetele și fișele și tot ce era necesar pentru a lucra în bune condiții și pe un suport.
Am prezentat cartea pe care urma să o citesc, dar și alte două titluri pe care le am în bibliotecă, scrise tot de Shel. E vorba de Povestea unchiului Shelby despre Lafcadio, leul care nu s-a lăsat păgubaş și Acolo unde nu mai e trotuar pe care vă invit să nu le ocoliți. La editura Arthur sunt disponibile pentru a fi achiziționate.

După ce aceste prezentări au fost făcute, am trecut la povestea băiatului. Și am citit, cu pielea de găină, și cu o emoție greu de descris.

A fost minunat, cu niște copii atenți, foarte atenți, pe care la final i-am surprins cu lacrimi în ochi.

După ce toată lumea a auzit povestea, a aflat cine este băiatul și copacul, am trecut la o analiză mai amănunțită. Dar mai interesante au fost remarcile copiilor, cei care scot întrebările ca dintr-un joben magic.

Ce am „atacat”?

La dăruire și altruism întrebările au fost:

Credeți că băiatul a fost egoist? De ce?
Cum poate fi denumit cineva care oferă fără a aștepta să primească nimic în schimb?
De ce credeți că a fost nefericit copacul după ce a dăruit băiatului trunchiul său?

Obiceiul de a da și de a face cadouri, întrebările au fost:

În poveste, copacul îi dă mai multe cadouri băiatului.

Ai dăruit ceva vreodată ca apoi să regreți că l-ai dat?
Este mai ușor să dăruiești ceva dacă știi că cel care primește se bucură de lucrul primit?
Când oferi un dar cuiva, aștepți ceva în schimb?
Când primești ceva simți că datorezi ceva persoanei ce a dăruit?

Natura dragostei

De ce credeți că băiatul este iubit de copac, la început?
De ce credeți că băiatul iubea copacul?
Considerați că era același fel de dragoste?
Trebuie să ai un motiv pentru a iubi pe cineva?

Fericire

Este băiatul fericit la finalul poveștii?
Dar copacul?
Dacă ai fi copac, ai fi fericit?
Ai nevoie de alții pentru a fi fericit?

Și așa am tot vorbit!

Apoi am pregătit copiilor o fișă pe care o atașez, așa cuvintele fiind de prisos.

A urmat o alta, „Întrebări și răspunsuri”.

Am confecționat personajele din poveste pentru a marca etapele prin care trec. Totodată, am meșterit și copacul pe care l-am fragmentat, pentru a evidenția cum anume și-a pierdut părțile componente.

Un moment interesant a fost acela când am provocat copiii să facă un acrostih. Am făcut și aici o fișă necesară înțelegerii acestui termen, dar și a cerinței. Pe lângă exemplul de pe fișa pe care au primit-o toți elevii, am mai scris unul pe tablă, iar copiii au încercat să ghicească cui îi este dedicat, fiind doi băieți cu același nume.

acrostih – fișă de lucru

Doamna învățătoare a dorit să mai facem unul și în clasă, iar copiii au făcut ceea ce vedeți mai jos.

Am trecut în revistă și un măr, confecționat de mine, în care să se evidențieze Viața unui om, etape.

E alcătuit din mai multe straturi, pe fiecare completându-se etapa respectivă. Sunt două straturi în plus, acolo unei elevii pot scrie ce considerații doresc legat de acest subiect.

La final, am rugat copiii să transforme povestea într-o piesă de teatru. Nu puteți avea idee ce frumos a fost, dar mai ales, ce interesant. Am reușit să cuprindem întreg colectivul clasei, pentru că am împărțit povestea pe etapele de vârstă, iar aici era nevoie de un copac, povestitor și băiat nou.

Am avut confecționate niște mere și frunze care acum s-au potrivit foarte bine. La final, le-am oferit copiilor câte una din fiecare și i-am îndemnat să confecționeze și ei, acasă, ceva de genul, nu neaparat mere.

Materialele necesare acestui craft:

foi carton de culoare roșie
filț (pâslă ori fleece) de culoare roșie și verde
bandă dublu adezivă
foarfece

La piesa de teatru am atașat merele și frunzele pe niște sfori pe care copilul copac le-a ținut în mâini, asta după ce am încercat și alte variante. 🙂

Povestea nu se terminase, dar copii da, așa că, alături de doamna Ana și de un povestitor, am terminat-o noi. Credeți că nu ne-a plăcut? Ba bine că nu!

De fiecare dată am senzația că nu reușesc să exprim în cuvinte ce minune de întâlnire am parcurs. Mai perseverez, poate-mi iese!

Albinele, simbolul hărniciei

Fac ce fac și numai printre albine mă învârt. Atât de mult a auzit Luca vorbindu-se despre albine că a luat iar Autobuzul magic la puricat. E o carte atât de frumoasă că de câte ori îi vezi coperta nu ai cum să nu o deschizi. Și așa mai reîmprospătezi câteva informații despre viața celebrelor hărnicuțe. Și la școală, la biologie, tot despre albină s-a vorbit așa că este omniprezentă. Am lucrat pe cartea asta minunat și dacă vreți să vedeți, puteți accesa link-ul de mai jos.

Niște Spiriduși bâzzzâitori!

Eu am continuat să meșteresc, cu bucurie, câteva materiale pentru o grupă a albinuțelor. Se pune de-o evaluare și era necesar un suport.

Spor la învățat și la jucat!

Ateliere educative alături de copii – Cum pot învârti cu folos niște grupuri de litere

Atelierele pe care le-am făcut alături de copii, aici referindu-mă la cele de la începutul anului, au adus mari schimbări în modul în care le abordez. Având în vedere că acum nu mă mai adresez unui grup restrâns de copii ci unora de peste 20 de persoane, m-a determinat să caut abordări care să faciliteze interacțiunea fiecărui copil. Pentru că asta doresc eu la activitățile pe care le desfășor: fiecare copil să participe efectiv la ceea ce se întâmplă.
Atunci când el va atașa, scrie, învârti sau mai știu eu ce altă manevră, va privi și înțelege diferit dar mai ales va avea sentimentul utilității și al băgării în seamă. În activitățile tradiționale care se defășoară în școlile noastre, nu apucă să facă asta toți copiii, de obicei învățătorul apelând ori la cei mai băgăcioși ori la cei foarte buni. Nu este timp pentru pierdut și în acest fel, cei mai înceți ori mai nepregătiți asistă neputincioși la excluderea lor, puțin câte puțin. Nu afirm că se face acest lucru intenționat dar așa se desfășoară ostilitățile. Am exemple foarte proaspete în acest sens. 🙁
Pe lângă fișele pe care le pregătesc fiecărui copil, dar și doamnei de la catedră, atunci când vine vorba de machetă trebuie să gestionez timpul în funcție de numărul copiilor cărora mă adresez. Și văd pe fețele lor ce mult contează asta. Sunt momente în care, în tumultul jocului, copiii nu au răbdare să-l aștepte pe cel încet să dea un răspuns și atunci îi rog să nu se grăbească, chiar dacă știu că asta-mi perturbă, puțin, mersul lucrurilor.
Încerc să îmbin jocul cu mișcarea, pentru a scoate copiii din amorțeala băncilor și pentru a aduce freamătul competiției.
Nu pot reda în cuvinte satisfacția celor mici și atitudinea lor din timpul desfășurării! E atât de mult entuziasm coroborat cu o relaxare dar și bucurie. Stările astea sunt transmise și părinților atunci când vin după ei, dar din nefericire, mulți dintre adulți nu au timp pentru niște dialoguri esențiale, de scurtă durată, alături de propriii copii. Totul este în grabă, totul pe repede-nainte, copilul rămânând cu bucuria neîmpărtășită de cele mai multe ori.
Cred că ar fi necesar ca și părintele să depună un efort în acest sens, adică al modalității în care interacționează cu propriul copil, pentru că așa cum se prezintă situația astăzi, suntem deficitari și la acest capitol.
Învățătoarele, educatoarele nu sunt bone și nici executanți ci niște parteneri care contribuie la șlefuirea copiilor, educația lor trebuind făcută acasă, de către părinți. De acolo, din sânul familiei, copilul își definește propria listă de valori, își însușește deprinderile elementare de conduită și comportament.
Revenind la atelierele mele dragi, am mai confecționat o învârtitoare, așa cum îmi place mie să-i spun, pentru ca cei mici să poată exersa cu zâmbetul pe buze, grupurile de litere.
Am folosit-o prima dată alături de Spiridușii doamnei Ana, atunci când am vorbit despre albine.

Atunci a fost amenajată să fie în ton cu lecția, adică plină de „miere”. Apoi am adaptat-o, transformând-o pentru a putea vorbi despre noapte și zi, învârtitoarea mea căpătând alte culori.

Dar am descris, pe larg, ce și cum am făcut aici și aici.

A trebuit să mai confecționez o învârtitoare, tot pentru grupuri de litere, iar de data asta am ales să atașez un semn al întrebării dar și unul al mirării, pentru a updata jocul. Aici nu mai trebuia să se spună doar cuvinte folosind grupurile de litere, ci să se facă propoziții cu ele, utilizând și semnele de întrebare și mirare.

Idei sunt, teme – câtă frunză și iarbă – rămâne doar să le îmbrăcăm adecvat pentru a le aduce în fața copiilor. Și ce-i mai frumos decât să lucrezi alături de ei?