Un curcubeu înflorat, nu dungat

A plouat toată noaptea. Și un pic de dimineață.
Îi spuneam lui Luca, alaltăieri, uitându-ne la gardul viu care era doar bețe, că dacă se menține vremea așa, nu trec două zile și e totul verde.
Și așa a fost.

Verdele ăsta e o încântare! Nu știu ce altceva îți poate oferi o mai mare bucurie după o perioadă așa de îndelungată de culori terne, așa cum îți oferă verdele. Practic e viață în starea cea mai pură, cea mai crudă.

Și pentru că mi-ar fi plăcut să fie și un curcubeu după atâta ploaie, dar el nu a apărut cum era și firesc în condițiile date, mi-am confecționat eu unul. E drept că nu-i dungat ci înflorat.

În timp ce scriam aceste rânduri, toc!, toc! în geam. La prima bocăneală nu am realizat ce este, dar la a doua am știut că avem un musafir. Ne e drag și-l așteptam, dar nu acum, pentru că el apare, de obicei, în luna mai.
Acum, fiind totul pe repede-nainte, a sosit. E vorba de un cărăbuș pe care l-am poftit în cameră.

A privit curios la ce-i în jur, întâmplător multe flori care mai de care mai colorată, dar nimic nu l-a încântat mai tare ca lumina. Acolo a tot zburat.

L-am chemat și pe Luca să-l vadă iar el l-a pus pe mână pentru că știa câ-l va gâdila. L-am mai lăsat să facă ceva ture și am deschis geamul pentru a pleca. Nu prea dorea însă locul lui nu aici în casă. În speranța că nu va fi mâncat de vreo pasăre, el trebuie să-și urmeaze cursul vieții. Cine știe câți puiuți vor mai bate la geam!

Câteva zile îi vom vedea pentru că așa este. Nu știu dacă vor fi mulți pentru că am observat că sunt ani în care numărul lor nu este foarte ridicat. Vom urmări.

Până atunci, să ne amintim de poezia scrisă de Lucian Blaga, „Cărăbușul de aramă”

Cărăbuşul de aramă

Din belşugul de verdeaţă
cărăbuşul de aramă
vine din turnătoria
verii, să-l luăm în seamă.

Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avîntă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.

Prinse veste de viaţa
ce se-ncinge, rug, în umbra
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile şi ţundra.

Cărăbuş te ia cu iureş.
Te încearcă pe la glezne.
Îl alungi, el vine iarăşi.
Pe-altă parte e mai lesne.

Ca suveica rîndunica
ţese pînzele de vară.
Ah, ce cald e! Va să plouă
ecvatorial pe seară.

Susur mare de lăcuste
şi de gîze fără număr.
Cărăbuşul de aramă
s-a oprit pe caldu-ţi umăr.

Mişcă? Stă să-nchege gînduri?
Se destinde? Se descalţă?
Parc-ar şti că de pe umăr
numai zborul mai înalţă.

Şi o ia către stăpînul
iulie, cuptorul – astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.

Când totul e pe repede înainte

Afară sunt douăzeci și unu de grade Celsius. Bucuria e mai mare, adică are mai multe grade.
Nici nu știi cum să te mai îmbraci, așa cum nu știi la ce să te uiți mai întâi.
Dimineață am observat că parbrizul mașinii era acoperit de polen. Pentru cei sensibil, trebuie că e cruntă apariția lui. Și s-a așezat ca o pătură pentru că totul a fost forțat să iasă altfel decât era programat. De plante nu de om.
Îți vine să imortalizezi totul, de parcă e ultima dată când vezi așa ceva, însă cred că așteptarea a făcut posibilă așa manifestare.
Astăzi, am văzut și eu primele berze în carne și oase și vreau să mărturisesc faptul că am oprit mașina și am încercat să le fotografiez. Din nefericire fotografia nu poate spune și bucuria pe care am avut-o.

Și pentru a fi primăvară și în casă, am meșterit niște elemente specifice.

Soarele acesta încălzește așa de bine, că a făcut posibilă apariția stolului de rândunele. 🙂

Aprilie

Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Şi zarzărul, şi vişinul, şi perii)
Stau gata să se-nalţe din tulpini
Spre cerul primăverii…

Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Şi cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.

Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, uşoare,
Cu toate că-i o vreme aşa de schimbătoare.

Ah, fetele – şi mai ales cucoanele –
Când vine primăvara
Sunt dulci şi colorate ca bomboanele!

Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaştri tare,
Şi gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical…

Un mic vârtej, copil al Nefiinţei,
De-a curmezişul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-şi prindă coada galbenă cu dinţii.

Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un şir subţire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer…

George Topârceanu

Machete didactice – Scurt și la obiect

– Bună ziua! Doamna Ioana?
– Bună ziua! Da, chiar ea. 🙂
– Sunt Mariana din Caransebeș și aș dori și eu o machetă.
– Ce fel de machetă?
În timp ce vorbesc la telefon deschid mail-ul și găsesc un mesaj de la doamna cu care vorbesc.
– O machetă cu albinuță.
– Dumneavoastră sunteți doamna care mi-a trimis un mail? Am găsit în căsuță unul proaspăt în care se face vorbire despre o… albinuță.
– Da? L-ați primit? Am crezut că nu a intrat. Acum știți despre ce vorbesc.
– Da, vă confecționez cu mare drag. Ați mai dori și altceva?
– Nu. Doar albinuța din imagine. Exact așa.
– Doamna mea, spuneați că locuiți la Caransebeș. Curierul până acolo va costa 22 lei. Aproape cât albinuța. E ok așa?
– Da. Eu vreau albina asta, la dimensiunea de 60 de centimetri. Puteți să mi-o confecționați?
– Evident că pot. Dar am o întrebare; la același preț, pot s-o fac mai are? Aveți unde s-o puneți?
– Da, puteți. Dar e posibil?
– Da, e posibil. Pentru voce, atitudine și pentru omul de la capătul firului. Vă mulțumesc!
Am închis telefonul. În minte, după o zi destul de solicitantă s-a așternut o stare de bine. Și liniște. Albina deja era plecată spre cea care a putut să poarte o conversație concisă. Scurtă și la obiect!
Sunt momente în care am nevoie și de așa ceva. Cei care sunt mici manufacturieri știu despre ce vorbesc. În definitiv, toți suntem oameni. Și avem zile și zile, nu-i așa?

20160825_172316

Machete didactice – Soarele în poezii

Soare- soare, frățioare!
de Grigore Vieru

Soare, soare, frăţioare,
Hai dă drumul la izvoare,
Scoate iarba din ţărână
Spune păsării să vin!

– Pe izvor l-am slobozit,
Pe ogor l-am înverzit,
Păsărele vin zglobii…
Ce porunci mai am copii?!

DSCN6007

Cântecul soarelui
de Grigore Vieru

Soare-soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
– Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am, ajung la toţi!

Soare-soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?
– Nu ştiu, eu mă socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!

DSCN6008

Soarele cel drag, din zori,

Toarnă, lin, lumina-n flori.

Zum-zum! Vine-n zbor albina,
Zum! – strânge din flori lumina.

Și, fără întârziere,
Face din lumină miere.

Apoi, la copii o duce:
Mierea e lumină dulce!

DSCN6065

Rugăciune către Soare

Răsai soare
Frățioare,
Nu peste cârduri de oi,
Nu peste cârduri de boi,
Ci peste ochișorii mei
Și peste statul meu,
Și peste sfatul meu,
Și peste mersul meu,
Și peste viersul meu.
Cum îi soarele luminos
Și frumos,
Așa să fiu și eu!

DSCN6103

Descântec de soare

De soare prin mălin,
De soare prin cetin,
De soare prin rugare,
De soare prin potca cea mare!
Ieși, soare, de ești soare,
Că te-apucă sfântul Soare.
Nu te juca cu capul lui Ion,
Ci te joacă cu porcii
Din porcăreți,
Cu mieii
Din stăuleț
Și cu cârlige din gard.
Ion sa rămâie curat
Ca argintu’ strecurat.

(„Descântec de soare” și „Rugăciune către soare” sunt de pe blogul Casa din copac)

DSCN6119

Machete didactice – Primăvara de anul acesta a sosit în luna februarie

20160222_103046

Primăvara aceasta a sosit în luna februarie. Un lucru neașteptat pentru noi, cei din această zonă a țării, aici unde este atât de rece și unde cele mai multe luni din an sunt reci, ploioase ori geroase. De aceea, fiecare rază de soare este apreciată mult mai mult decât pe alte meleaguri. Pomii în floare sunt plăcuți de ochi, nas dar și urechi, asta pentru că vizitele albinuțelor este însoțită de un zumzet minunat.

DSCN6082 DSCN6084

În această primăvară și-a făcut loc și un pitic, iar el are sarcina de-a pune culori fluturilor și florilor. Creativitatea lui face ca florile și fluturii să pară rupți din curcubeu.

Materiale feb 2016

Materiale feb 20161

Acestea fiind rostite, vă invit în primăvara mea. Doamnele Aurora și Cristina au fost încântate cât despre copii, ce să mai spun?!

Machete didactice – Are vreo importanță ce denumire poartă grupele sau clasele pregătitoare?

Probabil, dintotdeauna grupele au avut denumiri. Mă refer la grupele de la gădiniță, evident. Mai nou, am văzut că și clasele pregătitoare se numesc într-un fel, nu doar A, B, C, poate din cauza faptului că vin din grădinițe. Știu, sunt mulți cei care spun că locul lor este în școală, și așa o fi, dar eu tot nu o văd ieșită din grădiniță. Oi fi eu mai încuită.

Așadar, am întâlnit tot soiul de nume, care mai de care mai năstrușnice. În timp ce confecționam machetele care să personalizeze aceste locuri, mă gândeam care e mai ofertantă, ca nume. La care se pot face materiale mai variate, ochioase și ușor de manevrat?

Să fie la albinuțe?

Materiale septembrie 201532

Materiale septembrie 201535

La iepurași?

Materiale septembrie 201534

Ori la ursuleți?

Materiale septembrie 201533

Poate mai bine ar fi să alegem ariceii. 🙂

Materiale septembrie 201536

Dar de bobocei, ce ziceți?

Materiale septembrie 201537

Dar de greierași…

DSCN4210 DSCN4211

Dar, are vreo importanță cum se numesc grupele, sau mai degrabă ce anume se petrece în interior? O dăscăliță cu har lucrează și cu albinuțe, și cu boboci, și cu ursuleți dar mai ales cu copilași.

Machete didactice – Despre o clasă pregătitoare alcătuită din… Fluturași

Iată ce spunea prof. Iliana Dumitrescu, director adjunct, Institutul de Științe ale Educației, în 2012, atunci când s-a implementat această nouă noțiune în învățământul românesc:

Clasa pregătitoare este o noutate pentru sistemul de învăţământ românesc. Este normal ca toţi cei implicaţi să aibă întrebări la care încă nu au găsit răspuns, începând cu părinţii care au optat pentru înscrierea copilului la clasa pregătitoare şi continuând cu toate cadrele didactice care vor preda la această clasă. Nu lipsa de transparenţă creează această stare despre care amintiţi, ci tocmai elementul de noutate şi lipsa de experienţă, pe care sunt convinsă că le vom depăşi odată cu începerea noului an şcolar.

Mai multe puteți citi accesând www.ise.ro

Oare s-au găsit răspunsurile? Din 2012 până acum, s-a deslușit despre ce este vorba în această clasă pregătitoare și ce anume se urmărește cu introducerea ei?

De când sunt mamă de școlar, din 2002, în fiecare an a intervenit câte o schimbare. Am prins înmulțirea în clasa a II-a, prentru ca mai apoi să fie la clasa a III-a, teze unice, și câte și mai câte. Clasa pregătitoare nu am mai parcurs-o, pentru că Luca s-a încadrat, după evaluarea psihologică, la clasa a I-a.

Nu știu, cu exactitate cum s-a văzut ea, cu adevărat, de cei care au intrat în acest proiect, dar am auzit tot felul de remarci, pozitive dar și negative.

Important este că această formă de învățământ există, figurează în școli, nu în grădinițe. Există voci care spun că va reveni în grădiniță, dar până se va întâmpla asta…

Ce se poate face pentru a o parcurge cât mai bine? La această întrebare pot răspunde doamnele care stau în fața elevilor și părerile sunt de mai multe feluri. Mai pot răspunde și părinții, cei care trebuie să facă echipă bună alături de dascăli.

Ce ține de mine și anume să înfrumusețez clasele micilor școlari, fac cu toată dăruirea și cu toată dragostea.

Astăzi, despre Fluturași, mai bine spus despre o soluție de a împodobi clasa în care vor sosi cei mai tineri învățăcei.

Materiale didactice iulie20156

Detaliile tehnice sună așa:

fluturele este mare, are 1 metru înălțime și lățimea de 80 centimetri
fluturica este înaltă de 92 centimetri și lată de 70 centimetri
florile au un diametru de 28 centimetri
literele sunt de 13 centimetri

Materiale didactice iulie20154Materiale didactice iulie20155Cât timp am lucrat la aceste machete, am ascultat (mai mult) și vizionat (printre picături) filmul Maria Mirabela. Dacă nu ați avut până acum curiozitatea să-l vedeți, e un moment prielnic. Veți asculta cum cântă Anda Călugăreanu, auzi versurile lui Grigore Vieru, totul în regia talentatului Ion Popescu Gopo.

„Maria Mirabela”(1981 ) Молдова-фильм. (Сoproducţie româno-sovietică.)

Și pentru că totul este pregătit, trebuie să mai așteptăm sosirea Fluturașilor.

Machete didactice – Flori pentru sărbătoriţi. Cu ele nu poţi da greş niciodată!

DSC_7333 DSC_7341 DSC_7335

Floarea reprezintă un simbol atât de profund, încât după mii de ani de existenţă  pe acest pământ, tot nu s-au putut scrie toate definiţiile pe care aceasta le oferă.
De la menirea ei de-a perpetua speciile, acestă minunată întruchipare te poate face să treci printr-un melanj de sentimente pentru care eu personal, nu am vocabularul complet, necesar spre a-l reda.
Floarea este atât de minunată încât de câte ori te întâlneşti cu ea, trebuie să te bucuri.
Te poţi bucura zgomotos, sau în sinea ta!
Poţi împărtăşi bucuria cu cei dragi sau o poţi savura în tihnă, singur. Dar câte nu poţi face!

DSC_7336  DSC_7334 DSC_7338

Din punctul meu de vedere, dacă ştii semnificaţia lor, cu o floare nu poţi da greş niciodată. Poate fi oferită atât femeilor cât şi bărbaţilor asta ca să nu mai pomenesc de cât de bine şade o floare în braţele unui bătrân sau a unui prunc.

Câte mămici nu s-au bucurat de păpădia primită în dar de la pruncul lor?
Câte mămici nu au considerat micuţa părăluţă cea mai elegantă floare?
Floarea oriunde o pui aduce cu ea eleganţă, tihnă, bun gust.

DSC_7331 DSC_7337 DSC_7339

Oamenii au mers mai departe şi au alcătuit un cod al florilor, unde şi când pot fi oferite şi ce anume semnifică ele. Cei mai iscusiţi sunt artiştii japonezi care au dăruit omenirii conceptul de ikebana.

Ikebana este tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii, arta aranjamentelor florale în stil japonez, arta tablourilor vii.

Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei în universul spiritual japonez. S-a conformat întotdeauna, față de celelalte arte, și pretutindeni situațiilor noi impuse de evoluția simțului estetic al japonezilor. Ikebana este aducerea vieții vegetale la dimensiunile unei încăperi, unei vaze. Elementele florale dintr-un aranjament sunt puse în vază cu intenția transpunerii lor într-o nouă viață, încercându-se recrearea universului lor natural.
Aranjarea florilor este o expresie a vitalității, a competiției neîntrerupte dintre viață și moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută să exprime pacea sufletească, echilibrul din natură și al naturii cu omul. În aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice și necesare cum ar fi forma imperfectă, neregularitatea, înfățișarea simplă, săracă, dar în același timp delicată și fragilă.

In aranjamentele ikebana se pot folosi: trandafiri, iriși, crizanteme, floarea-soarelui, lalele, gladiole, crini, flori de pai, margarete. Se pot folosi frunze de ferigă și ramuri de stejar, alun, salcie, liliac etc. De mare efect sunt rămurelele înflorite de măr, de cireș sau alți pomi fructiferi. Se pot folosi și plante exotice, precum gerbera, diverse specii de orhidee, anthurium, croton, ficus, flori de bromelii și frunze de palmier.

Mi-ar fi plăcut ca în grădiniţe şi şcoli să se regăsească colţuri de acest fel, iar în lipsa unor cunoscători care să realizeze aceste lucru, eu personal încerc să strecor flori în ambientul acestor unităţi. Nu sunt la rang de artă, dar forma şi culoarea lor înveselesc zilele celor care le privesc.

DSC_7332DSC_7340

Bucuraţi-vă de flori! Nu ezitaţi să le oferiţi, pentru că bucuria pe care o veţi simţi va avea aceeaşi intensitate cu bucuria celor ce le vor primi!

Machete didactice – Copiii anotimpurilor mele * Primeniri de primăvară, varianta 5

Imagine

De o bucată bună de timp, anotimpurile au în viziunea mea chipuri de copii. Pe lângă aceste chipuri, îmi revin în minte o sumedenie de poezii ştiute. Dar pe lângă asta, aceste chipuri îmi trezesc o dorinţă de a căuta şi alte scrieri, care să mă ducă în această lume.

Astăzi,  primăvara are chipul unei fetiţe harnice. Elegantă şi cochetă ea doreşte să sărbătorească acest anotimp al renaşterii, prin muncă. La bucurie ei participă şi două rândunele abia sosite din tările calde.

Imagine Imagine

        Rapsodii de primăvară

                             de George Topârceanu

Sus prin crângul adormit,
A trecut în taina mare,
De cu noapte, risipind
Şiruri de mărgaritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerasi
Cu alai
De toporaşi.
Primavară, cui le dai?
Primavară, cui le laşi?

Se-nalţă abur moale din gradină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperişuri veştede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Şi ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorţite se deschid
Să intre-n casa soarele şi vântul.
De prin balcoane
Şi coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.

Ies gospodinele
Iuţi ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din patură
Şi din covor.
Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creştet, valul subţirel de floare.
Că s-a trezit aşa de dimineaţă
Cu ramuri albe  şi se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viaţă
Când i se-ntamplă-asemenea minune.
Un nor sihastru
şi-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.

Soare crud în liliac,
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele si urzici…

Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Laşi în urma, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălţi albastre şi-nsorite
De omăt topit abia,
Şi pe dealuri mucezite
Arături de catifea.
Şi porneşti departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Aşternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Îţî îndreaptă an cu an
Pasul tainic şi te mint
Spre ţinutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te opreşti
Şi doar pasul tău uşor,
În omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărăteşti
Peste albele stihii…
Primavară, unde eşti?

Imagine

Imagine Imagine

Vara mea este frumoasă şi caldă. Florile multicolore o însoţesc pretutindeni, iar explozia de culori este foaaarte greu de descris în cuvinte. Numai ochii ştiu exact ce transmit minţii şi sufletului!

                Rapsodii de vară

                              de George Topârceanu

I

Cine-ar putea să spună
Câţi secoli au trecut
De-o lună,
De când nu te-am văzut?…

Salcâmii plini de floare
Se uită lung spre sat,
Şi-n soare
Frunzişul legănat

Le-atârnă ca o barbă…
Acolo mi-am găsit
În iarbă
Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atâtea dimineţi
Contemplu
O tufă de scaieţi.

Pe când departe-n zare,
Mirat ca un copil,
Răsare
Un astru inutil…

II

Iubito, fără tine
Începe-o nouă zi…
Dar cine
Le poate socoti?

Că zilele-n restrişte
Se-nalţă şi apun
Ca nişte
Baloane de săpun…

Cu mâinile sub tâmplă
Cum stau aşa culcat,
Se-ntâmplă
Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrată
Prin negre rămurişti
Mi-arată
Doi ochi adânci şi trişti

Şi-n orice strop de rouă
Văd două braţe, mici
Ca două
Picioare de furnici.

Dar dacă o lăcustă,
Din verdele talaz,
Robustă
Îmi sare pe obraz, –

Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,
Pe care
L-am zugrăvit mai sus,

Şi-n ochii mei deodată,
Ca-n alte dimineţi,
S-arată
O tufă de scaieţi…

III

Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Să cânte-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,
Sub cerul fără fund,
S-aude
Un bâzâit profund

Şi până la amiază
Pământul încropit
Vibrează
Adânc şi liniştit.

Sunt gâze şi gângănii
Ce sar şi fac mereu
Mătănii
Când trec prin dreptul meu,

Şi-mpreunându-şi zborul,
În ierburi îşi ascund
Amorul
Multiplu şi fecund.

IV

Şi-n vremea asta, oare,
Când eu visez mereu
La soare –
Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebună,
De-abia trezită-n zori,
Adună
Mănunchiuri mari de flori.

Se-ntreabă – ce să facă?
Şi făr-a pregeta,
Ea pleacă
Întins, la casa ta.

Şi nici nu bagi de seamă
Cum pasu-i furişat
Cu teamă
S-apropie de pat,

Ci doar treasari deodată
Şi parcă-ţi pare rău.
Mirată,
Te uiţi în jurul tău…

Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu părul desfăcut
La mine,
Să-mi spuie ce-a făcut…

Aşa, spre zarea largă,
Pe zi de-atâtea ori
Aleargă
Pe drumuri lungi de flori.

V

Târziu, când peste lanuri
Coboară spre câmpii
Noianuri
De umbre argintii;

Când luminosul crainic,
Luceafărul stingher
Şi tainic
S-aprinde iar pe cer

Şi cu lumina nouă
Sclipeşte ca un strop
De rouă
Pe vârful unui plop,

Iubirea mea fugară
De-abia s-a liniştit,
Şi-afară,
Ca un copul trudit,

Pe-un maldăr de sulfine,
Cu cel din urmă gând
La tine,
Adoarme suspinând.

Imagine

Toamna aduce cu ea pe lângă ploi şi mult vânt, o recoltă bogată şi dătătoare de siguranţă în aşteptarea iernii friguroase ce va urma. În ciuda timpului rece şi a umezelii, toamna are o paletă de culori impresionantă dar şi nişte arome de-ţi lasă „gura apă”.


Rapsodii de toamnă

de George Topârceanu

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică…

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului…

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
„Ce ne facem, fetelor?…”

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură…

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
„Uf, ce lume, soro dragă!”
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!…

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia…
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!… Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă…

Imagine

Iarna, cel mai rece anotimp dar şi cel mai sclipitor, la propriu. Este sezonul basmelor, pentru că totul este poleit. Dar şi anotimpul tradiţiilor, când copiii pot merge la urat şi colindat şi când bradul împodobit aşteaptă sub el cadourile.

            Noapte de iarnă

                                   de George Topârceanu

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit…

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!… Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare –
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, –
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi…

*

Şi din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeţ ciudat răsare…
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoţeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini şoptind grăbit –
Parcă spune-o taină mare
Unui soţ închipuit…
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, şi iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, –
Pare-nduioşat acum…
Visător şi lung priveşte
Casele de peste drum:
Poartă mică… pomi în floare…
O fereastră luminată…
Streşini albe de ninsoare…
Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
„Bulgăraş de gheaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n-am cu cine-mi petrece…
Bulgăraş topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc…”

Glasul, înecat, se curmă.
Omul, şovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.

Vă doresc un an, în care anotimpurile să aibă o influenţă benefică asupra trupului şi sufletului vostru. Dacă vouă vă e bine le este şi celor din jurul vostru !

Imagine