Pentru că s-a renunțat la contestație, astăzi a terminat cu adevărat tânărul liceul. A ridicat toate diplomele și atestatele și a pus punct. Voi păstra mereu în amintire și voi fi mereu recunoscătoare doamnei de matematică, cea cu care el a avut norocul de a parcurge atât gimnaziul cât și colegiul (în ultima clasă din gimnaziu ea a plecat la liceu însă a urmat pandemia și s-a stat acasă). Rar mai întâlnești în ziua de astăzi asemenea om.
În ceea ce mă privește, am continuat joaca alături de copii, tema săptămânii fiind corpul omenesc. Tocmai ce am citit un studiu care atenționa faptul că părinții nu mai interacționează atât de mult cu copiii, dialogurile lor fiind la „masă de seară ori la ora de televizor”. Și e clar că e așa doar că în ciuda faptului că se cunosc cauzele se face prea puțin pentru a schimba situația. Iar eu nu înțeleg de ce e greu pentru părinți pentru că tinerii din ziua de astăzi sunt provocatori, deștepți, posesorii unor abilități mult superioare adulților.
O alta secvență a zilei a fost lângă tatăl tânărului, eu mergând în vizită la el.
Noi, cei rămași pe baricade am intrat în altă etapă a vieților noastre și nu avem de unde ști ce va fi. Sperăm să ne descurcăm cât mai bine pentru că știu că ne vom da toată silința.
Aștept să plecăm și noi câteva zile în vacanță până atunci bucurându-ne de ce ne trimit prietenii.
