Revederea spiridușilor Anei a fost una îndelung așteptată asta pentru că s-au întâmplat destul de multe lucruri în viețile noastre, ale adulților, care au deturnat atenția de la aceste minunate activități. Însă important este că am reușit să revin nemaicontând ce și cum a fost.
Am găsit niște copilași mari, diferiți de ce știam eu, purtând cu ei nerăbdarea specifică acestei perioade din an, freamătul și inocența lor făcând deliciul întâlnirii. Pentru această zi am pregătit o legendă, a bradului, pe lângă care am țesut mai multe activități. Înainte de a intra în povestea propriu-zisă am dorit a le aduce în atenție câteva informații despre bradul de Crăciun și semnificația lui.
De unde vine această denumire, cine a împodobit pentru prima dată un pom de sărbători și cum arată el în diferitele părți ale lumii. Ghid mi-a fost Enciclopedia Crăciunului de Gerry Bohler o carte care mă trimite cu gândul la buna mea prietenă, Alina, cea care mi-a oferit-o în dar într-un Crăciun de poveste petrecut împreună.
Au existat numeroase încercări de a identifica „arborele genealogic” al pomului de Crăciun, diverse opinii legându-l de precedente babiloniene, egiptene și druide. Singura conexiune reală cu aceste culturi este faptul că plantele verzi sunt deseori – deloc surprinzător – o caracteristică a festivalurilor hibernale.
…
O altă legendă susține că, în jurul anului 1530, Martin Luther a fost mișcat de frumusețea cerului înstelat și a încercat să recreeze priveliștea bolții de deasupra Bethleemului așezând lumânări aprinse pe ramurile unui conifer.
…
Estonienii, pe de altă parte, susțin că folosesc de Crăciun copaci veșnic verzi încă din 1441; letonii afirmă că în 1510, la Riga, un conifer decorat cu trandafiri artificiali a fost purtat în procesiune până în piața orașului și apoi ars; în Survey of London, John Stow nota că în 1444, „Un copac înalt a fost înfipt în mijlocul trotuarului, fixat în pământ, împodobit din belșug cu laur și iederă, ca distracție de Crăciun pentru popor”
…
Abia în 1605 apare o relatare privind un pom de Crăciun cu trandafiri din hârtie (simbol al Fecioarei Maria), mere (amintind de copacul paradisului), bomboane și zahăr candel. Din 1660 datează cea mai veche relatare despre decorarea pomului cu lumânări.
…
Stilul pomilor s-a modificat pe parcursul anilor, reflectând și el preferințele naționale. În secolului al XIX -lea, germanii preferau pomii cu ramurile egale, pe care să se poată monta cercuri cu lumânări aprinse. Cedrul era înmiresmat, dar își pierdea frunzele prea repede, iar după anii 1860 a fost înlocuit cu bradul de Canada care nu putea susține însă prea multe ornamente. (pagina 300)
Am atașat câteva dintre informațiile despre pomul de Crăciun însă în enciclopedie puteți afla mult mai multe detalii, unul mai interesant ca altul eu considerând că spiridușii trebuie să le afle.
După ce acestea au fost rostite, am trecut la Legenda bradului, oferind copiilor un material unde au găsit textul pe care urma să lucrăm.
Au citit ei pentru că eu am o laringită care se pare că s-a îndrăgostit de mine, stând lipită de corzile mele vocale din octombrie și până acum, având secvențe în care dragostea era așa de mare încât mă sugruma efectiv. Însă, chiar și așa, cu ceva adjuvante, am reușit să nu rămân fără voce complet chiar dacă am ajuns într-un registru inconfortabil mie.
Dacă veți deschide fișierul veți descoperi că pe lângă text sunt câteva întrebări cărora copiii le-au dat curs cu zâmbetul pe față. A fost și despre sinonime, adjective și grupuri de litere.
Craftul propus a fost unul în care mai mulți brăduți colorați, decupați, ornați, asamblați au alcătuit unul singur.
Dulcele nu putea lipsi ciocolata fondue cu fructe fiind marca înregistrată a acestor întâlniri. Fructele de astăzi au fost mandarinele, bananele și strugurii. Iami!
Mulțumesc, Ana! O plăcere să revin în clasa ta minunată și atât de provocatoare.
Vă îmbrățișez copilași dragi și aștept următoarea revedere!
