Citesc „Stela” de Simona Goșu și-mi place. E despre o perioadă pe care eu am trăit-o așa raportându-mă diferit. Sunt momente în care aș intra în carte s-o fac să tacă puțin că tare mult vorbește, peste puterile mele de ascultare. Atunci las cartea deoparte, sting lumina și mă uit la luminițele albastre pe care le-a pus liceanul în camera mea. E o lumină rece care-mi face bine pentru că după câteva momente o pot reauzi pe Stela. Și înțelege.
Spor la ce mai citiți!