machetedidactice.com

Sfântul Nicolae și Fluturașii

Nu știu cum e bine dacă să vorbești mai mult comercial ori mai mult spiritual. Nu știu cum s-a schimbat dinamica societății pentru că eu am crescut într-un mod cu totul diferit de ce este acum, mă refer în afara casei că în casă era cald, bine, siguranță și veselie (a nu se citi că era perfect, dar atunci perfectul așa arăta). Nu știu cum ar trebui un educator să gestioneze simțirile și trăirile atât de multor copii nemaipomenind despre ce anume se simte acasă acolo unde ajung copiii, lor alăturându-se părinții, frații și bunicii. Dintr-o dată tabloul este atât de plin în el regăsindu-se atât de multă lume, fiecare cu felul și modul ei de a trăi încât totul devine complicat, sensibil, discutabil.
Nu știu toate astea, dar știu că e bine să fie un echilibru. Da, echilibrul este acela care salvează orice situație. Și te scoate din orice încurcătură.
Luna în care suntem este una plină de încărcătură religioasă, iar religia reprezintă un subiect sensibil. În casa fiecărui copil ar trebui să se abordeze acest subiect, iar tu, ca educator, să propovăduiești bunătatea, generozitatea, adevărul, mulțumirea, pacea, tradițiile, familia, recunoștința.
Despre acestea am dorit a dialoga cu Fluturașii cu care m-am întâlnit astăzi și am reușit acest lucru alături de doamna Mihaela. Suport am avut în cartea Zile de Crăciun Gânduri pentru sărbători, o carte care nu se mai găsește așa de ușor, dar pe care vă invit să o căutați poate o veți găsi la vreun anticariat. Merită!

Crăciunul strălucește în multe nuanțe. Această perioadă specială ne oferă clipe de tihnă, clipe de sărbătoare, clipe de nespusă fericire, de veselie, dar și de bucurii simple. Ne îndeamnă să ne organizam și să facem planuri, să pregătim surprize și să împlinim dorințe. E momentul perfect pentru a crea amintiri care ne vor încălzi sufletul mult timp de acum încolo. În forfota pregătirilor și în agitația din jur, haideți să luăm o pauză, să savurăm momentul și să ne conectăm cu toate acele lucruri care fac din Crăciun o sărbătoare atât de luminoasă.

Toate aceste gânduri le-am adus în atenția acestor minunați copii de patru ani, exemplele din viața pe care ei o cunosc, una foarte frumoasă și sigură din fericire, îmbrăcând noțiuni complicate de explicat dar ușor de trăit și simțit. Sunt la vârsta la care nu au nici o grijă, trăind în familii care le pot oferi ceea ce au nevoie pentru a se dezvolta armonios.

După această introducere, am intrat într-o poveste, una pe care am ales-o din cartea 24 de povești în așteptarea Crăciunului Povești celebre istorisite de Anne Ignoe.

 

Povestea aleasă a fost „Cei doisprezece din poștalion” și m-am putut juca cu lunile anului antrenând copiii într-o recapitulare având în vedere că fiind în grupa mijlocie au prin toate anotimpurile unui an la grădiniță, vorbindu-se despre ele în fel și chip.

Am trecut mai apoi la un experiment, alegând a le prezenta copiilor un glob care bolborosește.
Am folosit:
globuri transparente
bicarbonat de sodiu
paiete
sclipici
oțet
Globurile le-am desfăcut în jumătăți, fiecare copil venind a le completa pe rând cu ingredientele necesare, mai puțin oțetul.
Cel din urmă am ales a-l pune după ce toate globurile aveau cele necesare, oțetul făcând paietele și sclipiciul să fermenteze într-un mod foarte plăcut ochiului.

   

Pentru ornare m-am oprit la o activitate matematică acolo unde cizma Sfântului Nicolae a fost ornată respectând anumite cerințe legate de mulțimea numerelor de la 1 la 5, de respectarea pozițiilor spațiale, continuarea șirului după tipar etc.

   

   

Ce -am mai făcut? Am dansat, am repetat cântecele și poeziile pentru serbare, ne-am drăgălit și bucurat că suntem împreună.

Plec să-mi lustruiesc ghetuțele poate cine știe, găsesc ceva în ele.

Lasă un răspuns

%d