Anul trecut scriam așa:
Pe repede înainte și în avans, pentru că Ziua Națională a României se petrece acasă, cu părinții, ori cu cine s-o putea în cazul în care unii dintre adulți lucrează, doamnele din școli și grădinițe (spun doamne că domnii sunt în minoritate) organizează tot soiul de activități aparte, unele cu multă migală și dăruire, folosind banii proprii.
E un subiect greu de abordat cu cei mici însă cu pricepere, răbdare și mai ales atenție la detalii se poate începe a contura în mintea și sufletul lor dragostea pentru țara în care s-au născut și în care acum trăiesc. Nu știe nimeni ce le rezervă viitorul, poate unii dintre ei vor pleca, la un moment dat în alte locuri, dar faptul că sunt români nu va dispărea niciodată și nici nu se va schimba.
Anul ăsta e la fel, nu s-a schimbat nimic, adică tot liber este iar freamătul pentru a găsi cele mai inspirate abordări nu a dispărut, din contra.
Despre acest subiect e greu de discutat și cu adulții, darămite cu niște copii așa de mici, bine, nu mai mici față de anul trecut.
Ce-am făcut a fost să consolidăm ceea ce deja auzisem la care să mai adăugăm câteva informații noi și din acelea alese cu grijă așa, ca pentru niște prichindei de 4 ani.
Am amintit de formele de relief pentru că munții, marea, câmpiile nu le erau străine. În munții noștri pe care doar i-am denumit, am zăbovit puțin în păduri acolo copiii putând discuta mai mult despre ce se află, până la final constatând că asta le-a mers la suflet cel mai mult.
Când am ajuns la mare, marea noastră, s-au amestecat denumirile pentru că cei mici de astăzi au posibilitatea de a merge și la alte mări, nu cum era atunci când eram eu copil. Iar asta e minunat! Nu am ocolit nici delta, Dunărea adunându-se aici înainte de revărsarea în mare. S-au auzit pelicanii și plescăiturile lor, fâlfâit de aripi și tot soiul de fojgăieli specifice ținuturilor scăldate de ape.
A urmat un joc de mișcare și coordonare fondul muzical fiind asigurat de cântecul „Alunelu, alunelu, hai la joc”, unul care a fost pe placul micuților, imaginea de ansamblu fiind una specială, modul în care erau îmbrăcați și accesoriile tricolore dând un aer aparte, de sărbătoare.
Secvența de lucru a fost una în care ei au avut de colorat o imagine a reprezentat momentul de respiro, neuitând a ne juca mai înainte cu cele trei culori pe care ei le-au primit, provocarea fiind aceea de a colora tot ce se afla pe foaie doar cu ele. Și așa au apărut copiii cu fețele albastre, punând asta pe seama frigului de afară. Mi-am adus aminte de un interviu în care istoricul Neagu Djuvara era spunea așa:
„Eu ştiu de ce nu s-a păstrat. Fiindcă domnii deputaţi din 1990 şi 1991 s-au temut de întoarcerea Regelui pe tron. Şi ei asociază ziua de 10 mai cu familia regală. (Nu este aşa?) Nu e adevărat. Este o coincidenţă că cu 11 ani înainte de declararea Independenţei noastre, în mai 1877, cu 11 ani înainte. Întâmplarea face că într-o zi de 10 Mai a sosit principele Carol de Hohenzollern care va deveni regele României. Dar e o coincidenţă, deci să nu confundăm lucrurile. Adevărata zi de independenţă a României este 10 mai 1877. Şi este foarte frumos ca sărbătoarea naţională a unei ţări să fie ziua când a devenit această ţară independentă, adică a început să facă parte din concertul european”.
Până se va mai schimba ceva noi sărbătorim acum pentru că nu stă în puterea noastră să modificăm ceva în acest sens. Nu noi, cei mai mici.
Am mers și la defilare, la fel cum am fost și anul trecut, starea care ne cuprinde pe toți atunci când se aude cântecul
fiind una aparte. Chiar specială! Și am avut stegulețe, baloane și tobe.
O secvență de activitate a fost aparte, atunci când am rugat copiii să aducă din colțul cu jucării câte una dar care să fie colorată doar cu roșu, galben și albastru. Odată aduse, au fost provocați să construiască ceva cu ele, precum Iggy Peck cu care abia se întâlniseră. Iar ce-a ieșit ne-a confirmat că dacă dorești poți lega activitățile într-un mod benefic pentru toată lumea.
Nu puteam încheia întâlnirea noastră fără să dansăm un dans, ceea ce vă invităm și pe voi.
La mulți ani, România! Din colțul nostru te vedem frumoasă, tânără și năbădăioasă pe alocuri.
