machetedidactice.com

De la 30 la 40

Și nu e vorba de ani ci de zile, cele care au trecut între este și nu mai este. Ce prag fin, așa de diafan că nu a fost nevoie decât de o răsuflare pentru a se termina.

Treizeci de zile au trecut de când sunt în starea asta de aiurea, treizeci de zile de când am fost nevoită să accept adevărul, unul care e al naibii de diferit de ce credeam eu a fi. Și nu e vorba decât de viață și ce cuprinde ea în esență.

Treizeci de zile în care am plâns și am căzut pe gânduri pentru că abisurile care se deschideau aveau un negru tăciune, de nu mai puteam zări nici măcar o geană de lumină.

Treizeci de zile în care am înțeles că sunt prea mulți oameni în viața mea fără voia mea, oameni care erau cocoțați pe crengi pe care le credeam doar ale mele și fiilor mei.

Treizeci de zile în care am dat nas în nas cu nesimțirea, impertinența, dubla măsură, tripla măsură așa cum nu mi-a fost dat până acum și pe care le credeam posibile doar între copertele cărților pe care cu atâta determinare le devoram.

Un licăr de lumină lângă un teanc de cărți nu poate prevesti decât un final bun. Ca să nu spun fericit.

Mi-am pus o gura de vin și nu știu de ce că nu-mi trebuie, însă parca se schimbă ceva cu toate că am avut momente când am vrut ca mai multe guri de vin să-mi învelească stările care alergau ca nebunele într-o mișcare abracadabrantă. Nu mă ajută, știu, și tocmai de aceea îmbrățișez o carte, e mai tămăduitoare chiar ca pilulele care, cică, te ajută.

Privesc listele pentru ziua de mâine și sunt despre pomeniri, paos, colaci, pomelnice și mă gândesc când a trecut timpul așa de repede de când scriam despre scutece și lapte praf ori mai știu eu ce ramă pentru fotografia de câteva luni a celui mic.

Am bifat totul, dar voi mai verifica o dată pentru liniștea mea, evident!

Mă gândesc la multele nopți nedormite în care nu sunt în stare să fac nimic doar să zac încremenită într-o încâlceala de gânduri, stare de care nu sunt străină de altfel, doar că acum are alte valențe.

Vor trece toate, sunt sigură, doar eu trebuie să fac cumva să cad în picioare însă în ceea ce mă privește voi face tot ce pot ca așa să fie. Pentru mine și pentru fiii mei, negreșit!

E liniște, trecut de miezul nopții. Mâine merg la un atelier cu copiii, ce binecuvântare! Pregătirile pentru atelier sunt gata așa cum sunt și pentru praznicul de patruzeci de zile. Mi-am făcut datoria. A câtă oară?

Lasă un răspuns