În viața mea există niște Gabriele și Gabrieli, Mihai și Mihaele pe care îi iubesc, apreciez și știu ei exact despre ce vorbesc eu acum.
Și mai știu că ei înțeleg starea prin care trec și-mi acceptă cu delicatețe și gingășie stângăciile pentru asta mulțumindu-le.
Le doresc să le fie bine cu sănătate pe drumuri desțelenite!
În altă ordine de idei, a trecut luna de când a plecat iar de atunci sunt într-un vârtej, precum Dorothy, numai că dacă ea la un moment coboară cu picioarele pe pământ eu mai am de parcurs un drum destul de lung până să apuc să fac acest lucru. De ce spun asta? Pentru că lucrurile așa se prezintă: complicate, încâlcite, pline de senzații aducătoare de mirări și nu numai.
Însă…
