Trei zile mai sunt din acest septembrie. Unul atât de prietenos, de-a dreptul lipicios, cu niște temperaturi care-mi merg direct la suflet și cu o vreme de vară cărnoasă, învelită în arome și culori cu care nu-s obișnuită.
Tăpșanul lecturilor mele m-a îmbrățișat și astăzi, pentru că nu am putut ignora suspinele care se auzeau tocmai din camera mea de lucru.
Cum l-am găsit? Prietenos, deschis, zâmbăreț, catifelat ca-ntotdeauna. Iar prietenii de acolo, fericiți că mi-am făcut timp și pentru o agapă cu ei.
Am cules struguri din care urmează să fac un soi de gem, o splendoare pe care o voi savura în plină iarnă alături de un ceai englezesc. Știu eu de ce mă pregătesc așa pentru anotimpul pe care-l traversez cel mai greu.
Înainte de a mă băga în pat am aruncat un privire pe geam pentru că prea cântau greierii cu foc. Când am ridicat ochii spre cer am văzut ceva ce mi-a plăcut. Împărtășesc că așa simt că-i bine iar poveștile se scriu diferit.
Amestecate, la fel cum sunt și viețile noastre.
