Devreme, așa a început ziua pentru mine care am ales să văd răsăritul de soare. Nu unul în care astrul să se ivească din mare pentru că poziția hotelului nu permite asta ci unul în care el apare de după un deal. Ta-daam!
Gândul mi-a fugit către oameni dragi, purtând cu ei dialoguri auzite doar de pescăruși, așa secretele noastre fiind în siguranță.
Am făcut planuri pentru călătorii în destinații știute doar de mine pentru că hărțile sunt în posesia mea.
Am mers până la capătul falezei și așa am descoperit unele schimbări care s-au petrecut. E drept și că accesul la ele e mai costisitor, prețurile afișate fiind elocvente.
În capătul falezei există și un mini port unde mai multe ambarcațiuni erau ancorate la mal. Ce m-a frapat a fost vuietul care se auzea în momentul în care vântul trecea printre sforile ce alcătuiau ansamblul ce lega diferitele părți componente.
La întoarcere, am dat binețe prietenului meu arlechin care se odihnea după o noapte destul de încărcată și plina de emoții.
După ce am luat micul dejun am revenit pentru o baie de soare și mare, căldură fiind una insuportabila pentru mulți. Apa mării la superlativ.
Pentru a nu avea probleme nici unul dintre noi, ne-am petrecut după amiaza în camera de hotel fiecare făcând ce-i place.
Cina am luat-o la același bistro, Kestena, pentru că nu merită să schimbi ceva ce e bun. În seara aceasta, mergând după ora opt, am prins și pe cel care asigura programul muzical. O plăcere!
După o zi plina, am revenit la hotel unde vom petrece ultima noapte din aceasta vacanță la Ahilea Hotel.
Și voi reveni și la anul dacă voi fi sănătoasă .
