machetedidactice.com

Pisici balcicheze, castel, grădină botanică. Secvențe dintr-o viață

Vuietul mării s-a auzit de la primele ore ale dimineții, asta fiind valabil pentru mine pentru că pentru alții cu siguranță astfel stau lucrurile. Fiecare cu programul lui, nu?

Micul dejun a prilejuit reîntâlnirea cu pisicile balcicheze că așa mi-a venit să le denumesc. Sunt o încântare, modul în care ți se baga pe sub piele e bun de luat aminte că mai e nevoie și de așa ceva și-n viața oamenilor.

Trei puișori de pisică însoțesc diminețile de aici. Mai sunt și doi motani, foarte frumoși, care sunt mai scumpi la vedere, dar blânzi și mândri.

Valurile care alcătuiau vuietul auzit de dimineață ne-au mângâiat trupurile, spuma, căldura, aromele toate prinse intr-un pachet de neratat. L-am folosit până la epuizare.

Când te afli la locul potrivit în momentul potrivit acționezi ca atare.

Și pentru că după amiaza a fost una în care norii au acoperit puțin soarele, am plecat să vizitam castelul și grădina botanică. O facem pentru a șasea oară cu plăcerea greu de descris. Anul acesta, tânărul a fost mai interesat ca niciodată, aplicându-se asupra multor plante pentru a le afla tainele, zăbovind minute bune. Privindu-l, am priceput că truda n-a fost în zadar.

Culorile și formele perfecte te întâmpină de îndată ce intri în grădina botanică.
Zonele unde sunt amplasate băncile sunt unele umbroase menite de a te feri de arșița zilei.
Doar natura putea fi artizanul unor forme pe care mintea omeneasca nu le-ar fi putut născoci.
Suculentele ar fi mușcate pe ascuns de mulți dintre vizitatori dacă nu ar avea apărarea alcătuită din milioane de țepi, care mai de care mai ascuțit.
Inspirație.

Nu de puține ori m-am gândit: cum ar fi fost să locuiesc acolo și să mă plimb, la orice oră din zi și din noapte în acest cadru de vis?

Astea sunt gândurile unui muritor care nu mai are timp în viața asta pentru așa ceva.

În interiorul Castelului am putut admira o expoziție de „painting, collage and art objects” a unei artiste bulgare, Vera Peneva, iar ceea ce am văzut mi-a plăcut foarte, foarte mult. Nici prețurile nu erau atât de piperate, toate exponatele putând fi achiziționate.

Atâția oameni talentați ne apar în cale bucurându-ne că nici nu știi cum și de ce ai parte de ei. Soarta ne pune în situații în care trebuie să fim capabili doar să primim fără a da nimic îndărăt. Unii dintre noi nu sunt în stare. Iar eu am momente în care sunt copleșită de ceea ce văd, simt, aud căzând într-o admirație mută. Însă îmi revin și împărtășesc cu aceeași intensitate cu care am primit. Și mulțumesc!

Clipe pe care nu vreau să le uit niciodată. Castelul Reginei Maria de la Balcic

Lasă un răspuns