Kilometrii se țin strâns de mână formând un șir lung lung pe care eu îl admir din goana mașinii. În imaginile care se perindă se strecoară unele extrem de familiare parcă din alte vieți. Acolo și atunci totul avea tușe nu colorate cromatic că erau nenumărate nuanțe negândindu-mă la ele ci la cele din gama stărilor psiho-emoționale. Era despre puterea de a răzbi, soluții care duceau la rezolvări pe care buricele degetelor deja le simțeau, despre dorințe și visuri ale căror uși erau descuiate eu trebuind a mă strecura.
Am reușit în cazul unora. În al altora, am ratat, uneori chiar dacă au fost bis-uri.
E vară, una capricioasă. O iubesc așa cum e pentru că prea mult am tânjit după ea.
O iubesc pentru că eu atunci când iubesc nu mă joc și nici plictisesc. Iubesc și gata!
