Sună telefonul. O mămică caută soluții la problema pe care o are.
Cer câteva detalii să mă lămuresc dacă și cum pot fi de ajutor. Aflu că-i vorba despre o copilă de 6 ani care are de dus la grădiniță un proiect, dat ca temă pentru acasă. Aflu că nu e prima dată și că acum, din varii motive, părinții nu mai pot face ceea ce se cere.
Subliniez cu albastru, fetița este în grupa mare la o grădiniță.
Dar ce se cere de data asta?
Cum copiii vor parcurge Săptămâna antreprenorială ei au ca temă „Pasiunea mea- Afacerea mea” iar detaliile sună așa:
Este nevoie să surprindeți:
* macheta spațiului în care copilul își dorește să-și deschidă o afacere
* materialele pe care copilul dorește să le folosească în afacerea sa
* un „plan de afacere”
Ei, nu-i așa că-i vorba aici despre România educată? Ori mai bine spus de cum vrem noi să educăm copiii din această Românie.
Da, după ce citești de multe ori până-ți trece uluirea și nervii, demersul este unul interesant dacă nu te-ai împiedica de vârsta copilului și tema pentru acasă.
(sursa foto: aici)
Am mai vorbit cu câteva mămici care mi-au spus că în programele lor, unele din grădinițele pe care le frecventează copiii, părinții trebuie să vină și să susțină o activitate cu colegii copilului. Și așa, la grupă mică, un domn care lucra la bancă a venit și a jucat Monopoly iar altul care lucra la Dedeman a cărat nu știu ce baxuri după el pentru că așa au înțeles ei că trebuie să se joace cu niște copii. Bine că n-au pus de-un poker ori de-un bridge să nu fiu răutăcioasă și să spun șeptică ori macao.
În altă ordine de idei, tot astăzi, pe un grup destinat activității preșcolarilor, o doamnă a publicat imaginile cu copiii din grupa dumneaei care au făcut un craft reprezentând Dealul Golgotei.
(sursa foto: aici)
Au curs mesajele de apreciere fiind specificat faptul că e foarte bine că se educă preșcolarii în această direcție, iepurașii și ouțele colorate neavând ce căuta acum. Una dintre doamne, educatoare și ea, chiar a specificat că „așa trebuie să ne educăm copiii, în frică de Dumnezeu”. Când au venit și răspunsurile, doamna a șters comentariul neasumându-și cele scrise, evident! de vreme ce a procedat așa.
Dacă am ajuns în secolul XXI să ne educăm copiii în continuare „în frică de Dumnezeu” și să cerem proiecte antreprenoriale însoțite de machete și plan de afacere la vârsta de 6 ani, ne merităm soarta. Chiar ne-o merităm!
Când vom înțelege că frica nu are ce căuta în procesul educațional, că nu trebuie să ardem etape doar pentru că doamna a avut nu-ș ce vis azi noapte, că lucrurile se fac cu pași mici, cu determinare și în parametri normalului, salturile spectaculoase nefăcând bine nimănui?
Ce urmăresc cu asta eu, adult, educator, formator?
Unde vreau să ajung eu, cadru didactic?
Cum să facă un copil un proiect când el nu înțelege cuvintele care-l îmbracă?
Cum să procedeze părintele, atât de blamatul părinte care nu respectă munca și atitudinea cadrului didactic?
Prea multe acțiuni și întâmplări din acest palier, al educației, sunt învelite într-o negură care devine pe zi ce trece tot mai groasă și întunecată. Ori în atare condiții, nu ieșim de pe drumul care ne duce în direcția corectă?
