Săptămâna Verde, cea în care cadrele didactice fac tot soiul de activități altfel, cu toate că multe dintre ele fac activități de genul acesta mult mai des, a fost una în care m-am strecurat și eu, la o școală din Nordul Moldovei pentru a aduce cărți și personaje noi la întâlnirea cu copiii.
Iar la întâlnirea de astăzi am dus-o pe Ela pentru a cunoaște niște copilași din prima clasă primară și acum, când totul este amintire, mă felicit pentru inspirația avută.
Cine este Ela?
Ela este o fetiță care nu a reușit să găsească cea mai bună cale pentru a lăsa cuvintele să plece în exterior. Toate se aud în interior, lumea alcătuită de ele fiind bogată, liniștită, sigură.
Cum este Ela?
Ela este fericită în lumea ei imaginară în care de coada elefantului mic, cenușiu cu trompa lungă stă agățat un șoricel iar de șoricel stă agățată o pisică fără o ureche având în loc de coadă un pește înțelept, lunguieț, lucios, tăcut. Având acești prieteni copilei nu-i mai trebuie nimic.
Cine reușește să vorbească cu Ela?
Ian este cel care sparge bariera comunicării și face asta datorită faptului că e prietenos. Ela este un copil ca oricare altul, poate puțin mai retrasă. Nu are puteri supranaturale însă chiar și așa reușește să devină o veritabilă eroină de poveste. Să fi scăpat vreunul dintre noi de momente în care s-a simțit pus la zid ascultând judecățile și suportând privirile celor din jur singura scăpare fiind interiorizarea? În povestea Elei, Ian este cel care reușește fără a avea puteri magine ori arme speciale. El este înarmat cu toleranță, imaginație, bunătate și înțelegere față de Ela.
Ela cea fără de cuvinte este o carte pentru toți copiii, băieți ori fete pe care e păcat să o ratați.
Toate acestea le-am discutat avându-i ca parteneri pe acești școlărei, unii care au fost captivați de poveste, intrând în ea pentru ca mai apoi să o analizăm, atât cât se poate. De ajutor mi-au fost machetele pregătite, una care o reprezenta pe Ela, celelalte două reprezentând borcanele în care să punem și din care să scoatem licorile potrivite.
Copiii au avut și o fișă pe care să scrie licorile și cărui borcan aparțin
așa cum au avut și o scrisoare trimisă de scriitoare în speranța că va veni și ziua în care se va afla aici pentru a sta de vorbă cu ei, răspunzând întrebărilor lor.
Finalul a fost unul dedicat unui craft, o felicitare șevalet concentrând atât de inspirat activitatea noastră. După ce am explicat și exemplificat printr-un model făcut de mine, copiii au primit materialele necesare și s-au pus pe treabă. Materialele folosite au fost următoarele:
carton colorat
carton cu diferite modele
ștrasuri multicolore de diferite forme
literele autocolante
abțibilduri de diferite forme și culori, buretate ori elastice
buburuze de lemn multicolore
bandă dublu adezivă
Copiii au fost foarte încântați fiind prima dată când realizzează un asemnea tip de felicitare.
Nu am primit încă fotografiile de la doamna învățătoare, dar de îndată ce ele vor veni, voi atașa câteva aici pentru frumoase aduceri aminte.
Mulțumesc doamnei învățătoare pentru colaborare! Școala Gimnazială în care-și desfășoară activitatea, cea aflată în Bosanci, județul Suceava, este una minunată care oferă un cadru numai bun de învățat. Săli luminoase, generoase și călduroase la propriu și la figurat sunt tot ceea ce au nevoie elevii pentru formarea lor. A fost o reală plăcere să le citesc acestor copii invitându-i într-o lume care nu le este străină, dar din care să extragă ceea ce le este comod și de ajutor, confortabil și de viitor.
Spor la citit!
