machetedidactice.com

Cu Fluturașii despre empatie, dărnicie și generozitate

Primăvara asta începe să capete substanță devenind tot mai cărnoasă, verdele crud strepezindu-ne privirea și dinții într-un exercițiu de forță pe care doar natură o poate oferi. Și oamenii, câteodată, dar nu cu atâta ușurință. Cum puteam rata o întâlnire cu Fluturașii mai ales că povestea era despre trei fluturași și pățaniile lor. Am ajuns la grupă la ora la care vin de fiecare dată, adică după masa de dimineață, și am avut surpriza să găsesc doar zece Fluturași, restul fiind cu aripile frânte. Un guturai pârdalnic a fost vinovatul acestei stări însă cu ajutorul părinților Fluturașii vor dovedi boala, revenind cât de curând la grădiniță. Repet, a nu știu câta oară că una e să lucrezi cu zece copii și alta cu aproape triplul lor, însă acești copii, la trei-patru anișori, au demonstrat că joaca se poate desfășura acum la un alt nivel, unul pe care bunicii ori chiar părinții lor nu bănuiesc că-l ating. Povestea celor trei fluturași este una care cuprinde toate elementele unui dialog despre primăvară, prietenie, empatie generozitate. Pentru părinții care nu o cunosc las aici o înregistrare, așa putând dialoga cu copilașii în cunoștință de cauză.

Nu e o lectură tocmai inspirată, dar aveți suportul necesar în a continua discuțiile și acasă.

Eu am adus cu mine, de data aceasta, machete care să îmbrace povestea și care să mă ducă într-un soi de abordare diferită de ceea ce am făcut în ultima vreme alături de ei.

Primul cuvânt care a apărut spre a fi deslușit de prichindei a fost pajiște și ne-am jucat cu el de multe, multe ori. L-am bătut din palme, l-am descris pentru a se așeza în mintea lor și pentru a-l folosi atunci când va fi nevoie. Au urmat tunete, ploaie torențială, crin.
Am vorbit despre generozitatea soarelui de a-i ajuta pe cei trei prieteni alungând norii pentru ca razele sale să le usuce aripioarele.
Am vorbit, de asemenea, despre cum te simți când ai nevoie de ajutor și un prieten e lângă tine, susținându-te fără a aștepta să primească nimic în schimb.
Am vorbit despre florile cele răutăcioase care nu și-au oferit ajutorul atunci când a fost solicitate, pentru că nu ar fi avut nimic de pierdut, chiar ar fi fost câștigate. Asta a fost pe partea de limbă și comunicare, fiecare copil participând activ la dialogul nostru.

La Știință am vorbit despre florile din poveste, narcisa, laleaua și crinul specificând părțile componente, culorile și forma lor. Nu au scăpat nici fenomenele naturii, ploaia din poveste dându-ne ocazia să vorbim despre apă , picături, tunete și fulgere, mișcările care au însoțit rostirile venind a completa tabloul și din punctul ăsta de vedere. La matematică am numărat silabele cuvintelor și am exersat pozițiile spațiale, analizând cine stă în față ori în spate, cine este sus ori jos, noi înșine ridicându-ne pe vârfuri ori întinzându-ne pe covor.

Un joc minunat a fost acela al caruselului emoțiilor. Am cântat și ne-am jucat cu mingiuțele copiii fiind mai mult decât încântați.

Finalul a fost unul în care am jucat un joc, echipa Lalelelor și cea a Narciselor trebuind a respecta regulile și a da tot ce e mai bun din ei. S-ar putea crede că e ușor să joci un joc în care să ai de făcut un traseu, participanții având trei-patru ani, dar nu e chiar așa. Se explică regulile, nu o dată, nu de două ci de mai multe ori, se exemplifică nu o dată ci de două ori după care se joacă. Eu am supravegheat o echipă, cea a Lalelelor, Irina pe cea a Narciselor și am pornit la joc. Și jocul, efectiv, l-am jucat nu o dată, nu de două ci de patru ori așa de multă dorință și veselie a fost.

Am plecat acasă cu aripile uscate și sufletul plin de praf de fericire, atât de frumos a fost!

Lasă un răspuns

%d